Motto: ,,Cît asculți de Dumnezeu, atît ascultă și Dumnezeu de tine” – Arsenie Boca

Trăim vremuri în care simțim efectele propriilor noastre păcate, întreaga civilizație umană avînd nevoie de o resuscitare divină, individul nemaifiind capabil de nici o reacție, alta decît a sta conectat la tehnologie. Marea majoritate a celor aflați într-un vagon de tren, o sală de așteptare, la coadă la magazin sînt cu ochii ațintiți într-un ecran electronic. Toată omenirea a ajuns să fie sclava tehnologiilor sofisticate, iar de aici pînă la utilizarea dispozitivelor RFID (Radio frequency identification) și a implantului biometric nu mai este decît un pas.

Există în lume un număr impresionant de persoane care au primit implantul. Nimeni nu a analizat urmările acestui pas, reacțiile psihologice ale oamenilor, testarea de piață... Testare în vederea...? A ceea ce, în mod real, va însemna monitorizarea totală a omenirii, deoarece toate informațiile pe care le avem pînă în prezent despre cipuri sînt, pur și simplu, praf în ochi. Cît de curînd, cu toții vom constata rolul ,,înspăimîntătoarelor” RFID, care nu se rezumă doar la identificarea de la distanță, ci se va ajunge pînă la sondarea ființei umane la nivel cromozomial.

Au existat perioade în care individul era cumpărat/vîndut ca sclav, iar în prezent, cînd susținem că ne-am civilizat, democratizat și emancipat, se vînd și se cumpără organe, copii, soții, bone, sportivi, dame și domni de companie, iar omul este, încă, sacrificat sub diverse forme. Ca orice marfă, el deține un cod de bare, iar de la CNP se va ajunge la tatuaje comerciale, cipuri, însemne biologice etc. Pe eticheta care îl va însoți pretutindeni, omul va avea, firește, inscripționat și un termen de valabilitate, stabilit în funcție de criterii și interese economice, sociale, politice etc. În acest context, Biserica rămîne singurul sistem social care ar trebui să își aducă contribuția necesară la restaurarea ordinii spirituale în lume, și să militeze nemijlocit împotriva sistemului polițienesc global de urmărire a persoanei.

În copilărie, locuitorii din satul bunicilor în care îmi petreceam vacanțele nu aveau nici cea mai mică teamă de primar, milițian sau judecător. În unanimitate, de bună-voie și nesiliți de nimeni, toți își manifestau frica de Dumnezeu. Nimeni nu încuia ușa casei, iar acum Planeta s-a umplut de garduri de sîrmă ghimpată, de lacăte, zăbrele, camere de supraveghere, firme de pază și protecție etc. Iată de ce ar trebui să ne reevaluăm comportamentul creștin și să readucem în viețile noastre starea de normalitate, firescul conviețuirii comunionale, sensul și forța rugăciunii. Se știe că ,,Rugăciunea care-i plînsă/În al lacrimăi pîrîu/Te înalță și te apropie/Cît mai mult de Dumnezeu” (Nicolae Măndiță), dar cine și cînd să se mai roage, din moment ce oamenii preferă să piardă timpul pe internet?

Puțini sînt cei care știu că profesorul Valeri Slezin, membru al Institutului de Cercetare și Dezvoltare Psihoneurologică din Petersburg a măsurat puterea rugăciunii și a ajuns la concluzia că aceasta are o importanță vitală pentru orice persoană. În timpul rugăciunii, grijile trec pe plan secundar sau chiar dispar, devenind, astfel, posibilă atît vindecarea psihică și emoțională, cît și cea fizică. Se pare că rugăciunea poate neutraliza chiar și radiațiile. După explozia de la Cernobîl, în jurul Bisericii Arhanghelului Mihail, aflată la 4 km de reactoare, instrumentele de măsurătoare a radiațiilor au înregistrat valori în limitele normale. Cercetătorii de la Institutul Petersburg au confirmat, în urma studiilor efectuate, faptul că și apa sfințită, semnul Crucii si bătutul clopotelor pot avea, de asemenea, proprietăți vindecătoare. În Rusia, clopotele bat întotdeauna în timpul epidemiilor, deoarece se spune că sunetele emise de clopote omoară virușii. De asemenea, Biserica recomandă ca orice fel de mîncare sau băutură să fie binecuvîntate, această practică avînd nu numai o valoare spirituală, ci și una de prevenție.

Cert este că știința, în latura aplicabilității ei pozitive, ne oferă antidotul pentru monitorizarea totală: întoarcerea la Scripturi, la normalitatea unei vieți duhovnicești autentice. În această firească stare de manifestare creștină, orice sistem global de monitorizare nu va putea citi altceva decît frecvența înaltă a unei transformări spirituale autentice.

Din păcate, la nivel planetar nu se aplică aceste lucruri, iar primele și cele mai sigure victime sînt copiii și nepoții noștri, față de care nu avem nici o scuză. Dacă pentru viitorul omenirii timpul a expirat, iar interesul  nu mai există, la Judecata de Apoi vom putea justifica, pe larg, aceste aspecte. Rămîne de văzut cît de convingători vom fi atunci.

VALENTIN TURIGIOIU