Se vor împlini, în 2020, o sută de ani de la Tratatul de la Trianon, an în care, din ce aflăm, Ungaria își propune nu doar să reunească Europa Centrală, „dar să o şi reconstruiască”, conform declarațiilor lui Zsolt Németh, preşedintele Comisiei pentru afaceri externe a Parlamentului ungar, într-o declarație făcută la Washington. Acesta a subliniat, la o cină de gală oferită de cea mai mare organizaţie-umbrelă a comunităţii maghiarilor din SUA, că „unificarea naţiunii maghiare dincolo de graniţele Ungariei” este foarte importantă, scrie agenția ungară de știri MTI.

În fapt, nu este un secret pentru nimeni faptul că Ungaria își dorește să anuleze efectele Trianon, și pentru asta a făcut și face tot ceea ce este politic și mai puțin politic, posibil. Dacă ne uităm în istoria ultimilor 30 de ani, Ungaria și-a consolidat puternic influența atît în zona europeană, cît și în cele două extreme geopolitice – și mă refer aici atît la SUA, cît și la Rusia. Prin politica verticală, naționalistă și fermă dusă de maghiari, ei au reușit să își cîștige respectul în multe cancelarii, așa că nu mă miră deloc intenția lor de a face un pas decisiv în anul 2020. Păi, să ne uităm puțin prin lume, dar și prin istorie. Știm că noi, românii, am reușit să ne cîștigăm independența declarată în 1877, prin diplomația și prin sprijinul marilor puteri, fie că se numeau ele atunci Imperiul Țarist, Germania, Franța sau Anglia. A fost o misiune grea, dar încununată de succes, în care zona militară a României a rezonat puternic cu intersele geopolitice ale lumii, precum și cu amabilitatea unor cancelarii, în mod special cea țaristă. România Mare, în 1918, a fost realizată tot cu sprijinul nemijlocit al Armatei române, împreună cu zona diplomatică și cu sprijinul cancelariilor occidentale, în mod special al Franței. În 1945, Transilvania a revenit României, tot datorită unor factori militari, dar și a unuia extern, respectiv deciziei lui Stalin de a oferi ,,pe veci” acest teritoriu României.

Să privim acum care e realitatea. Dacă în ultimii 30 de ani, Ungaria a mizat pe un mod naționalist, pragmatic și vertical de a face politică, fie la nivel intern, fie extern, noi nu am făcut nimic altceva decît să ne disipăm prin lume, să ne urîm unii pe alții, să creștem decalajul între cele trei zone ale țării și să ne dăm m**e în modul cel mai josnic cu putință. Politicienii noștri au dus, în plan intern, o politică a sărăciei, toxică și plină de dispreț față de valorile naționale. Pe plan extern, nu mai contăm, nu avem respect din partea nimănui. Cu Rusia sîntem în plin război rece, în fața SUA stăm în genunchi, iar în Europa nu contăm. Nu avem prieteni, nu avem nici mari dușmani, sîntem o națiune devenită legumă, o trestie ce se apleacă în funcție direcția din care bate vîntul.

Scenariul va fi arăta în felul următor – și nu este deloc unul fantastic, ci, mai degrabă, foarte realist. Dacă Ungaria cere Ardealul, sau o parte, în SUA nu vor fi probleme, americanii nu au nici un fel de habar de zona asta, decît, poate, că acolo s-a născut Dracula. Sînt sigur că, cu ceva bani și propuneri de business, sau doar cu sprijinul nemijlocit al comunității maghiare din SUA la alegerile din 2020, Trump o să îl cheme pe Iohannis la el și o să îl pună să accepte, cu vorba bună, în schimbul unei șepci noi. Europa va spune da, în majoritate, pentru că Orban este respectat acolo, el avînd în spate un stat, o națiune, nu o colonie, așa că Iohannis va fi pus să semneze, și el, pentru o nouă vacanță. Rusia va spune, și ea, da, cu condiția ca regiunea Crimeea să fie recunoscută internațional, iar problema sîrbilor kosovari și bosniaci, rezolvată. În acest mod, rușii ne vor plăti cu vîrf și îndesat rusofobia extremă pe care o promovăm de zeci de ani. China o să accepte, de asemenea, dacă Ungaria le va permite chinezilor să investească în Transilvania, eventual să lege Clujul de Budapesta cu o autostradă, iar restul statelor ,,prietene” se vor adapta situației.

În acest mod, Ungaria ceva mai mare va deveni cu adevărat o platformă de comunicare Est-Vest, așa cum ne vedea pe noi, în 2003, George W. Bush, iar economia ei va crește exponențial, dezvoltînd o relație economică foarte bună atît cu Rusia, cît și cu SUA și Europa.

Noi, disipați prin lume, fără Armată, cu Serviciile predate total intereselor altor state, cu politicieni trădători și, cel mai important, cu o națiune amorfă, căzută în blazare, nu avem nici un fel de șansă să cîștigăm o potențială bătălie diplomatică cu Ungaria. Presa va începe să își joace rolul, și anume acela de a liniști o posibilă stare de panică, le va spune românilor cu mintea odihnită că e logic ca așa să se întîmple și că nu e o nenorocire, pentru că vom fi băgați în Schengen, așa că oricum nu vom avea nevoie de vize ca să intrăm în Ardeal. Și, peste toate acestea, sînt mulți cei din Ardeal care își doresc o separare de ,,mitici”, iar ăsta nu e un secret pentru nimeni. Politica dezastruoasă dusă de toate guvernele României a făcut ca decalajul dintre Ardeal și restul tarii să crească atît de mult, încît ei, ardelenii, nu vor să mai contribuie la paharul de rachiu pe care îl beau zilnic cel din Vaslui. Asta este realitatea și românii nu trebuie să se mai ascundă după deget. Ungurii au dovedit că sînt ceva mai determinați și mai naționaliști decît noi, mai pragmatici și mai verticali. Noi ce am dovedit în acești ultimi 30 de ani? Ne-am batjocorit valorile, ne-am îngropat patrioții și ne-am distrus șansele de a fi o națiune, nu doar niște oameni care trăiesc între aceleași granițe și care, întîmplător sau nu, vorbesc aceeași limbă. În ceea ce ne privește pe noi, românii, nu mai avem prieteni, nu mai avem nici măcar dușmani, am devenit… NIMENI!

Tano