,,Protejate”, în campania demarată în vremuri de Coronavirus, dorințele noastre asistă cu mirare, pe micul ecran, la marele ,,bairam” de la guvern, unde ,,leii”, în jurul unei mese, cu pahare pline și goale, cu platouri ovale, toți fără mască pe față, nepăstrînd distanță, picior peste picior, fumează, se relaxează, analizează strategii viitoare și se întreabă cum să țină pensia la răcoare.

După măsurile de ,,relaxare”, s-a decis: la terasă, doar 3 ,,căței” să stea la masă și, la intrare, să dea datele personale. Domnul ,,Prim” s-a întîlnit cu Nicușor - după spectacolul dat de acesta pe asfalt, cînd s-a încontrat cu rivalul neagreat – și, împreună, s-au relaxat cu cîte un țap de bere, la cîteva terase de 3 stele... Întrebarea este: cine să mai respecte regulile în vigoare, cînd cei care le dau le ,,calcă” în picioare? În concluzie, ce-i pentru Lei nu-i și pentru Căței.

Înorcîndu-mă în timp, mi-am amintit că, în copilărie, duminica dimineața, spălați și îmbrăcați de sărbătoare, cu mic cu mare, cînd clopotul bisericii bătea, nimeni nu absenta de la Sfînta Liturghie. Preotul, în predica sa, pe credincioși îi îndemna ca în zilele din Postul Mare, nimeni să nu mănînce carne în mîncare. Iată o întîmplare, în context, pilduitoare. Într-una din zilele Postului Mare, mama m-a trimis să-i duc preotului ceva. De la intrarea în ogradă, mi-au ,,gîdilat” nările arome de cîrnați și de sarmale. Intrînd în casă, am zărit preotul la masă, înfigînd în furculiță bucata de friptură grasă, bine rumenită. Cît eram de mică, în gînd mi-am zis: ,,Popa ăsta al nostru e un ipocrit. Una zice și alta face”. De atunci, toată viața mi-am pus o întrebare: pe cine să crezi oare?

La intrarea în Piața Moghioroș, un ins oarecare îți pune termometrul pe frunte. Într-o zi l-am întrebat ce temperatură am. Mi-a zis: aproape 35... Comentariile sînt de prisos, oricum, totul merge pe dos.

Cu măștile pe față, cu timpul limitat, mereu îndemnat – ca și cînd ai fi un nespălat – să te speli pe mîini și față, să te ții la distanță, te simți tot mai asaltat. Îndemnul e bun, dar strică ce-i prea mult.

LILIANA TETELEA