Motto: „Ptiuuu, că proşti mai sînteţi neică/ Şi-aveţi creierul de fleică/ Pe urechi vă curge frişcă/ Aţi strîns pietre şi grenade/ Să daţi în Alcibiade”.

Corneliu Vadim Tudor, „Presa ticăloşită”

Să mai amintim cîteva nume, care au fost demascate şi satirizate în pamfletele lui Corneliu Vadim Tudor: Horia Roman Patapievici, Elena Udrea, Traian Băsescu, Mircea Dinescu, Gabriel Oprea, Adriean Videanu etc. Trebuie să menţionăm că, în mai mult de 90% dintre cazuri, dr. Corneliu Vadim Tudor, în calitatea sa de mare ziarist, a sesizat opinia publică înaintea tuturor surselor de informare despre faptele reprobabile ale unor înalţi funcţionari şi aşa-zişi demnitari ai Statului Român. Dar, din păcate, se evită să se recunoască acest adevăr. Despre Traian Băsescu şi afacerile lui, făcute în văzul lumii, marele nostru pamfletar a scris încă înainte ca acesta să devină primar al Capitalei, în timp ce în presa aservită nu se spunea nimic. Mai mult decît atît, Vadim a arătat, în articolele sale, că Traian Băsescu este capul Mafiei, chiar din postura de şef al Statului Român. Şi de această dată, mass-media nu a părut să-i dea crezare marelui ziarist. Iată, însă, că, taman în aceste zile, presa şi televiziunile aduc la cunoştinţa opiniei publice că Traian Băsescu are întocmite nu mai puţin de 56 de Dosare Penale. Să ne amintim ziua de 18 decembrie 2006, cînd Vadim, din dubla sa poziţie de vice-preşedinte al Senatului şi preşedinte al Partidului România Mare, purta, prin faţa parlamentarilor şi a unor înalţi demnitari străini, o pancartă, cît ei de mare, pe care era pictat, după gratii, în uniformă de puşcăriaş, Traian Băsescu, care tocmai atunci citea Raportul de condamnare a comunismului, el, care era capul Mafiei din România.

Iată-l şi pe celălalt personaj care a fost, mereu, subiectul pamfletarului Vadim: ipochimenul Klaus Iohannis, unul dintre primarii corupţi de după 1990 încoace. Un caz mai rar, în politica de pe mapamond, ca, aşa, peste noapte, din primar să ajungă preşedintele României! Totuşi, să nu facem, neapărat, un caz din acest salt surprinzător. Ne întrebăm numai cum de a reuşit domnia-sa să se aleagă cu 6 case, cumpărate doar cu banii primiţi din meditaţii, cu una dintre acestea făcînd nişte afaceri dubioase, iar cu cel puţin două societăţi/agenţii imobiliare să aibă nişte legături la fel de dubioase? Ba, în plus, a fost suspectat şi că a vîndut, în ţări străine, copii din Sibiu. Culmea este că ANI (Agenţia Naţională de Integrare) i-a întocmit un Dosar Penal, care a fost înaintat la o judecătorie, unde a fost găsit vinovat. Prin aranjamente, care se pot face numai într-un Stat „democrat” ca al nostru, a fost declarat curat ca lacrima. ANI a adus noi probe şi a trimis un nou dosar unei alte judecătorii. Pentru că, şi de această dată, judecătorii au decis că ANI nu avea dreptate, sasul şi-a depus, la BEC (Biroul Electoral Central), documentele ca să poată candida pentru cea mai înaltă funcţie în Stat.

După cum se vede din cele prezentate în aceste rînduri, cititorii  se întreabă şi dacă noi, românii, trăim într-un Stat democrat şi dacă România este, după cum se afirmă în Constituţie, un Stat de drept? Să sperăm că, totuşi, se tinde spre aceste valori democratice, o dată ce, cu cîteva săptămîni în urmă, la Primăria Municipiului Sibiu, s-au descoperit documente falsificate, „întărite” de semnătura fostului primar al Sibiului, astăzi preşedintele Ţării, Klaus Iohannis. Însă, înainte de aceste ultime descoperiri, ce-l vizează pe actualul şef al Statului, românii care l-au votat, tot mai mulţi, regretă decizia lor. Diaspora românească, de asemenea, este pe punctul de a-i întoarce spatele lui Klaus Iohannis, iar o publicaţie germană de prestigiu îi arată cu degetul pe cei care l-au împins din spate ca să ajungă preşedintele României. Aceste informaţii despre Iohannis circulă şi pe Internet, cu mai multe detalii.

Să mai răspundem, răspicat, ziariştilor Cristian Delcea şi Mihai Voinea, că Tribunul, scriitorul Corneliu Vadim Tudor, nu şi-a creat opera „după cum a avut chef”, ci după cum i-au dictat conştiinţa şi sentimentele sale puternice faţă de Patrie, iubirea de semeni, de Poporul său. Chiar n-aţi reuşit să vedeţi în Vadim un bărbat demn şi cu o atitudine fermă faţă de şirul neîntrerupt de răutăţi şi de nedreptăţi căzute asupra ţării noastre şi, implicit, asupra prea încercatului Popor Român? Niciodată, în Istoria milenară a acestui pămînt, n-au băjenit atîţia români. Au în vedere ziariştii de la „Adevărul”, şi de la alte publicaţii similare, ce drame s-au petrecut în urma celor care şi-au părăsit ţara? Ţine cineva evidenţa cîţi copii de români s-au sinucis de dorul părinţilor, cîţi au umplut străzile, cîţi tineri au ajuns vagabonzi, violînd şi chiar ucigînd tinere, sau caută cineva să afle la ce cotă se ridică analfabetismul în rîndul copiilor şi al tinerilor? Presa mai scrie, din în cînd, despre cîte o întîmplare dramatică, cum a fost cazul fetiţei de 10 ani, care a refuzat mîncarea oferită de bunicii ei, în grija cărora fusese lăsată. A refuzat hrana, pînă cînd a devenit înger. Ultimele ei cuvinte? „Mi-a fost tare dor de mama“.

Şi după toate aceste suferinţe, autorii articolului din „Adevărul” scriu, cu o neruşinare rar întîlnită, că Vadim „a insultat fără nici o remuşcare”, că a scris „după cum a avut chef” şi „după cum i-au dictat interesele”. Ce remuşcări ar fi putut avea Vadim, sau oricare alt scriitor român, fiindcă i-a încondeiat, în apă tare, pe cei pe care românii i-au ales să-i conducă în urma promisiunilor făcute, între care şi aceea de a scoate ţara din nevoi, din haos? Iar cei aleşi s-a dovedit a fi nişte oportunişti ajunşi sus doar cu gîndul de a-şi mări averile. Asta se întîmplă, de 26 de ani încoace, cu conducătorii „aleşi” de noi. Corneliu Vadim Tudor nu a avut niciodată interese personale. Interesul lui a fost Interesul Naţional, pentru care a luptat şi pe care l-a apărat cu străşnicie, pînă în ultima clipă a vieţii sale. Nu greşim cînd afirmăm că, pentru aceeaşi cauză, Vadim şi-a sacrificat şi propria familie, deşi iubea fiecare membru al ei mai mult decît propria fiinţă. Oamenii s-au putut convinge ce probleme deosebite, legate de strictul necesar, au rămas să fie rezolvate de soţie şi de fetele marelui dispărut.

(va urma)

Radu Pădurariu