- 13-01-2016
- 0 Comentarii
- 100
- 0
Motto: „Ptiuuu, că proşti mai sînteţi neică/ Şi-aveţi creierul de fleică/ Pe urechi vă curge frişcă/ Aţi strîns pietre şi grenade / Să daţi în Alcibiade”.
Corneliu Vadim Tudor, „Presa ticăloşită”
De aceea zic, barem acum, haideţi să răsfoim, cu răbdare, nu mai puţin de 3 dicţionare, al treilea fiind chiar unul ce defineşte speciile literare şi alte noţiuni, ce ţin de domeniul teoriei literare.
2 „Petit Larousse Illustre”. Ed. 1922. „Pamphlet (pan-fle) n. m. (m. angl.). Petit ecrit satirique et virulent” (…) („Micul Larousse ilustrat”, Ed. 1922. Mică scriere satirică şi virulentă”.
3 ..Mic dicţionar îndrumător în terminologia literară” de C. Fierăscu şi Gh. Ghiţă, Ed. Ion Creangă, 1979. „PAMFLET ( Dacă revedem, atenţi, încă o dată aceste definiţii ale noţiunii de pamflet, constatăm, fără dubii, că pamfletarul, scriitorul Corneliu Vadim Tudor a respectat întrutotul caracteristicile/cerinţele acestei specii literare. Şi nici nu se putea să fie altfel, avînd în vedere îmensa cultură a autorului. Tocmai de aceea, îndreptăţiţi, ne întrebăm: ce i-a determinat pe numiţii ziarişti să considere pamfletele lui Vadim ca fiind odioase? La urma urmei, poate nici n-ar mai trebui să punem această întrebare, o dată ce am constatat că o anumită categorie de ziarişti şi aşa-zişi oameni de cultură, categorie foarte restrînsă ce-i drept, şi care-şi spun şi „patrioţi”, nu văd şi n-au văzut în Vadim, în perioada post-decembristă, decît numai tot ce era rău. Pentru ei, a fi un naţionalist luminat înseamnă că eşti un extremist, că le eşti duşman. În schimb, dacă ruşii, francezii, evreii, arabii, ucrainenii etc., se caracterizează, categoric şi cu mîndrie, prin aceeaşi trăsătură, de a fi naţionalişti neextremişti, pe „elitiştii” numiţi mai înainte, nu-i deranjează, ba, dimpotrivă, îi admiră. Din păcate, între noi, românii, există indivizi, în aceste zile, care afirmă că le este ruşine că sînt români şi pe care i-ar încînta, de pildă, să devină cetăţeni ai SUA. Pe aceiaşi elitişti, nici asemenea cazuri, întîlnite la noi, nu-i deranjează, Chiar îi îndeamnă să plece, doar au exemplul lui Traian Băsescu, care, în timpul mandatului său, de preşedinte al României, le-a dat liber medicilor români să-şi părăsească ţara natală, dacă în alte ţări sînt plătiţi mai bine. Dacă aşa stau lucrurile, şi în societatea românească actuală există asemenea personaje, precum fostul preşedinte al României, cum să nu le încondeiezi chipul şi atitudinea, caracterul, într-un pamflet, unde să le conturezi figura numai în termeni violenţi, fără a considera că, pentru această portretizare realistă, insul în cauză a devenit victimă. Merită această biciuire prin cuvinte. Mai potrivit ar fi fost ca aceşti ziarişti de la „Adevărul” să spună violentele pamflete şi nu „odioasele“. E o exprimare, realmente, neştiinţifică. Societatea actuală românească merita şi merită asemenea pamflete. O dovedeşte, argumentat, scriitorul Comeliu Vadim Tudor prin volumul intitulat „Pamflete explozive”, apărut cu cîteva luni înainte de plecarea marelui scriitor, în lumea de dincolo. (va urma) Radu Pădurariu
-2.7 C