Un spectacol grandios
  • 05-09-2022
  • 0 Comentarii
  • 249
  • 1
A trecut vara și, odată cu ea, s-au dus și zilele de concediu petrecute la munte, la mare, sau în vreo țară exotică... Fiecare a mers acolo unde a crezut de cuviință și unde i-a permis bugetul... Și noi am fost în cîteva locuri pitorești din țara noastră, din cele pe care le regăsim în paginile scrise cu litere de aur de înaintași. Azi într-un loc, mîine în altul, în total adunîndu-se vreo cinci-șase zile, cu gîndul îndreptat mereu la ce-am lăsat acasă, la proiectele ce așteaptă să fie puse în practică și la lucrurile care nu pot fi amînate. Pentru că, pentru noi, toată viața a însemnat muncă, așa cum pentru mezzosoprana Lucia Cicoară Drăgan, scena, cîntecul și regia s-au aflat mereu în centrul existenței ei. Dar iată că am intrat în subiect, fiindcă nu despre zilele noastre de concediu vrem să vorbim, ci despre spectacolul grandios realizat de această slujitoare a artei la Teatrul Național de Operă și Balet ,,Oleg Danovski” din Constanța, unde s-a jucat în premieră spectacolul ,,Țara Surîsului”, operetă romantică în 3 acte, de Franz Lehar, a cărei acțiune se desfășoară la Viena și Pekin în anul 1912. Libretul aparține lui Ludwig Herzer și Fritz Lohner-Beda, după o inspirație antecedentă a lucrării, ,,Die gelbe Jake” (,,Tunica albastră”), de Victor Leon. Regia artistică –Lucia Cicoară Drăgan, scenografia și costumele, Daniela Vlădescu, manager și coregrafie, Mihai Mândruțiu. Cu o seară înainte, la postul local de televiziune, conf. univ. dr. Lucia Cicoară Drăgan a prezentat un preambul artistic, în care a vorbit, fără să facă exces de zel, despre spectacolul ,,Țara Surîsului”, în calitate de regizor, despre valoarea subiectului operetei și a muncii plină de dăruire și talent a tuturor factorilor implicați în realizarea acestui admirabil act de cultură. Acum, cînd vara a plecat de pe meleagurile noastre, mă gîndesc cu bucurie la șansa pe care am avut-o aflîndu-mă la Constanța, unde, împreună cu sutele de spectatori prezenți, am luat parte la această reprezentație unică pentru locuitorii frumosului oraș-port de la Marea Neagră... Deși au trecut două luni de la acea seară memorabilă de iulie, azi îmi pot exprima o opinie clară, întrucît am putut profita astfel de răgazul necesar sedimentării în minte a acelor replici definitorii pentru niște actori mari, care au evoluat împreună cu ceilalți colegi ai lor, la fel de implicați în reușita spectacolului și care, sub bagheta magică a regizoarei Lucia Cicoară Drăgan, au dat scenei tot ce au avut mai bun: de la voce și gestică pînă la micile trucuri ale jocului artistic. Toate acestea s-au contopit perfect, creînd un spectacol feeric, menit să te facă să simți că te afli la un bal cu regi și regine, undeva, într-un colț de rai, în mijlocul unei păduri fermecate, sub bolta cerului brăzdat de stele cu priviri de argint, și nu în fața unei reprezentații pusă în scenă de oameni... Valurile mării se auzeau parcă în surdină, în acord cu atmosfera de pe scenă, creîndu-ți senzația lecturii marii poezii, într-un fel pe care nu l-ai mai experimentat vreodată într-un concediu. ,,Personajele își aprind iubirea din prima clipă, iubirea lor e puternică, iubirea lor nu se destramă. Iubirea lor se sacrifică prin despărțire și mai ales prin suferință, imaginîndu-și același soare care le va încălzi sufletele chiar și atunci cînd sînt departe unul de celălalt, îmbrățișînd imensele răscoliri sufletești. De aceea, pe afiș am gîndit în prim-plan silueta unei splendide femei care merge spre infinit, luînd cu ea un imens buchet de inimi în loc de roșii trandafiri. Ea se întoarce la lumea ei de unde a venit, ținînd în inimă dragostea lui, luînd cu ea iubirea înfocată și imensitatea auritelor trăiri. Acesta este simbolul iubirii în care cele două perechi minunate de îndrăgostiți își spun pentru totdeauna adio. Dragostea lor se transformă în fantezia unui vis minunat. O frumoasă poveste de iubire!”.
Pornind de la aceste rînduri scrise de regizoarea Lucia Cicoară Drăgan, care prezintă pe scurt, ca o pastișă, subiectul piesei, am ajuns la concluzia că ,,Țara Surîsului” a fost un spectacol realizat cu mult patos și dăruire. Prin complexitatea subiectului, piesa este o lecție de viață, bună de luat aminte: indiferent de poziția socială sau rang – omul trebuie să fie liber, să trăiască așa cum îi place... Constrîngerea nu face bine nimănui, duce la ură, dezbinare, revoltă, cu atît mai mult cînd este vorba de relația dintre soț și soție. Tablourile sînt memorabile, mai cu seamă prin replicile zguduitoare ale personajelor, dînd naștere unor uimitoare lovituri de teatru, grație inspirației regizorului... Cu alte cuvinte, nimeni nu are dreptul să fie proprietarului altor ființe umane, indiferent despre cine este vorba. Finalul piesei a fost mai mult decît înălțător – o litanie, o pildă de viață, din care desprindem învățătura că doar eliberarea este calea cea dreaptă și nu dorința de a cuceri prin vrajbă și trădare.
Spectacolul ,,Țara Surîsului”, prin frumusețea interpretării rolurilor și dezinvoltura talentaților actori, ne-a oferit, pe parcursul unei seri, satisfacții unice, mai ceva ca un concediu întreg, petrecut în oricare alt loc din lume. Ceea ce ne determină să spunem că ce e frumos și lui Dumnezeu Îi place! Prezența Lui chiar s-a simțit în sală, prin aplauzele și lacrimile de emoție ale spectatorilor, care, la anumite intervale de timp, se ridicau în picioare pentru a-i ovaționa pe artiști. Și cum să nu-I placă, dat fiind că El, prin creația Sa, i-a înzestrat cu talente artistice deosebite pe unii oameni, precum Lucia Cicoară Drăgan care, cu piesa sa de neuitat, a făcut un spectacol magic la malul mării, acolo unde aerul cald al brizei aduce cu el cîntecul pescărușilor, purtați, care-ncotro, de valurile apei...
Vara s-a dus, concediul la fel. Pentru noi, spectacolul ,,Țara Surîsului” va rămîne cel mai de preț dar primit de la legendara mezzosoprană Lucia Cicoară Drăgan, pe care spectatorii au ovaționat-o pe drept, la scenă deschisă, minute în șir, înconjurată de buchete de flori, ca o mare divă ce este! Iată că, dacă există voință și chemare de a face un lucru minunat pentru comunitatea ta, poți realiza lucruri formidabile în orice oraș din țară. Teatrul Național de Operă și Balet ,,Oleg Danovski” din Constanța este un exemplu demn de urmat.
ION MACHIDON
directorul Revistei ,,Amurg sentimental”

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite