Bogați, dar săraci
Nu, intertitlul de mai sus nu este un calambur, adică un joc de cuvinte întemeiat pe echivocul rezultat din asemănarea formală a unor cuvinte deosebite ca sens, ci este chintesența realității în care trăiesc românii în zilele noastre. Acest paradox (semantic și social) este generat de comparația unor statistici, în plan economic și social, cu unele componente palpabile ale vieții noastre cotidiene. Din prima parte a acestui bizar binom fac parte comunicatele Guvernului Ciolacu, în care se aduce la cunoștință poporului „Victoria” PIB-ului  românesc, care a depășit, de exemplu, state precum Ungaria și Portugalia într-un clasament al Produsului Intern Brut pe cap de locuitor calculat în raport cu media Uniunii Europene. Probabil, avînd în spate acest argument, premierul Marcel Ciolacu a ieșit public și a făcut o demonstrație penibilă, lăudîndu-se cu mai multe produse alimentare ce pot fi cumpărate cu 100 de lei, ignorînd total scumpirile galopante de la raft, precum și scumpirea alarmantă a celorlalte componente ale unei vieți decente, nu doar a mîncării.
Cuprinși de euforia unor date statistice, chiar dacă acestea au ca sursă Eurostat (biroul de statistică  al UE), guvernanții români țin sub preș alte date, publicate tot de Eurostat, fiindu-le rușine să se afișeze cu ele. Care ar fi acestea? Să luăm, de pildă, o cifră: 34,4% din populația României se află în risc de sărăcie și excluziune (excludere, interdicție) – cifra aceasta poziționînd, de altfel, România pe locul cu cei mai săraci europeni; România a pierdut și cursa creșterii producției industriale – singura opțiune care ar asigura o bunăstare concretă a fiecărui român – același Eurostat ne spune că, în România, producția industrială a scăzut  la un nivel alarmant (5,7%). Iată încă două exemple care dezvăluie realitatea pură din societatea românească și, în același timp, scoate la iveală minciunile cu care ne tot amețesc dragii noștri guvernanți: datoria externă a administrației publice a crescut cu 23% pe primele 8 luni ale anului, în timp ce investițiile străine în România au scăzut cu 31%.
Cu atîtea găuri în buget Statul nu este capabil să găsească formule adecvate, care să conducă la o redresare concretă, guvernanții apelînd la ceea ce este mai facil (pentru ei), dar greu al naibii pentru omul de rînd: creșterea taxelor și impozitelor. Cu atît mai alarmantă este situația, cu cît aceste noi taxe apar după jumătatea exercițiului fiscal, cînd situațiile financiare ale contribuabililor erau deja bine puse la punct.
Mai este oare necesar să reliefez că metoda apelării la impunerea de noi taxe și impozite dezvăluie nepriceperea, ignoranța și lipsa de scrupule a Guvernului Ciolacu în a gestiona averea Țării și a-și cîrpi turul pantalonilor cu exacerbarea volumului de taxe și impozite pe seama blîndului popor român?
Mai deunăzi, chiar Fondul Monetar Internațional (prin Jan Kees Martijn, șeful misiunii FMI în România), a declarat că pachetul fiscal adoptat recent de către Guvernul Ciolacu nu este suficient, dînd clar de înțeles că baza redresării economice românești nu trebuie să fie politica de impunere de noi taxe și impozite. Cu acest prilej, reprezentantul FMI avertizînd că asumarea de către România a unui deficit pe acest an de 4,4% a devenit caducă, în prezent acest indicator fiind de 6%, și că, pentru o redresare reală, Executivul trebuie să elaboreze încă un pachet unitar de măsuri în echivalentul a încă 2% din PIB. Grea sarcină, dacă nu chiar imposibilă, pentru domnul Marcel Ciolacu și oastea domniei sale, intrată deja, cu o viteză apreciabilă, pe făgașul pregătirii alegerilor de anul viitor.
Apropo de misiunea actualului Guvern de a gestiona economia Țării, în toate componentele acesteia, nu demult un grup de cercetători de la BNR, sub conducerea Prof. univ. dr. Florin Georgescu (vicepreședinte al Consiliului de Administrație și prim-viceguvernator al BNR), a publicat un excepțional volum, intitulat Avuția Națională a României. Deși nu este dedicat omului de rînd, ci specialiștilor în finanțe, economie și statistică, în sprijinul articolului de față, voi prezenta cîteva cifre și date, semnificative spre a servi la înțelegerea sintagmei Bogați, dar săraci. Cîteva cifre: activele nefinanciare fixe – 744 de miliarde de euro; activele nefinanciare pe locuitor – 38.000 euro; avuția populației – 247 de miliarde de euro; avuția firmelor – 256 de miliarde de euro; avuția  națională pe locuitor – 32,7 mii de euro; avuția societății financiare – 15 miliarde de euro.
Coborînd mai la concret, lucrarea relevă evoluția capitalului uman, indicele capitalului uman (HCI) fiind foarte elocvent în dezvoltarea societății românești actuale, definiția acestuia fiind „HCI măsoară capitalul uman pe care un copil se poate aștepta să-l atingă pînă la vîrsta de 18 ani avînd în vedere riscurile de sănătate și educația din țara sa”. Ei, aici e aici! Iată clasamentul: România se plasează, după HCI, pe ultimul loc în Uniunea Europeană, ceea ce reflectă nivelul de asistență sanitară și gradul de școlarizare și calitatea educației. Și, ca avuție națională totală pe locuitor (cea de 32,7 mii de euro pe locuitor) sîntem tot la coada Europei, avînd în urma noastră doar Bulgaria și Grecia.
Studiind și comparînd aceste cifre, facem un exercițiu virtual de poziționare a României pe un anume loc într-o ierarhie de nivel continental, care – dincolo de mîhnirea că, la lucruri bune, sîntem codașii UE – ne arată și eșecul clasei politice actuale în rezolvarea problemelor de criză profundă (politică, economică, socială etc.), prin care trece România, jucată la cărți între Occident și Statele Unite ale Americii.
Ieftinire prin... scumpire!
Pentru că tot sîntem la capitolul paradoxuri, să mai trecem unul în revistă, cel rezultat din gluma Guvernului cu ieftinirea, prilej cu care domnii din Palatul Victoria au dezlănțuit o vastă propagandă socială, binecuvîntînd Poporul Român pentru noua „epocă de aur” în care a pășit. Ca rezultat al înțelegerii Guvernului cu marii retaileri în ce privește ieftinirea produselor alimentare, acțiune în urma căreia chiar premierul Ciolacu ne-a făcut o demonstrație: ce volum îndestulător de alimente poate să cumpere un român cu doar 100 de lei, toate canalele media au prins a fi ecoul acestui măreț succes, după care a venit trezirea românului la realitate.
Care realitate?
Astfel cum arată analiștii economici onești, punînd în oglindă înțelegerea dintre Guvernul României și membrii Asociației Marilor Rețele Comerciale din România, și rezultatele pe terme lung al acestui dialog, ieftinirea unor produse alimentare n-a fost decît o stratagemă înșelătoare, prin care s-a folosit sistemul general de promoție (cu reduceri în mici procentaje la diferite produse alimentare), pe un termen mai lung al acestui procedeu deja implementat, săptămînal, de unele supermarketuri din România. Deci – să fie clar: prin acest joc de glezne (ieftinirea pe bază de promoție) cele două părți care au generat această mișcare de marketing; Guvernul și reprezentanții marilor retaileri din România au urmărit două direcții: politicienii –
asigurarea unei platforme politice, în vederea cva­druplei campanii electorale de anul viitor, trecînd în fața viitorilor alegători ca niște politicieni responsabili pentru traiul și bunăstarea acestora, cu promisiuni pe trei paliere principale: salarii mari; pensii îndestulătoare; ieftinirea prețurilor la produsele alimentare de bază; retailerii – al doilea component din acest binom sui-generis constituit –  au vrut să arate românilor fața lor umanizată, cu oarecare afecțiune pentru cumpărătorul autohton, încercînd, în același timp, estomparea valului de nemulțumiri din partea cumpărătorilor noștri, sătui pînă peste cap de prețurile exagerate de la raft, în condițiile unei calități precare (uneori) a mărfii, și a salariilor mizere din România.
Demonstrația premierului Ciolacu – alimentele cumpărate de el cu 100 de lei dintr-un magazin pregătit de SPP – a intrat deja în folclorul național. Pntru a vedea cît de proști ne crede primul-ministru al Guvernului României, ne-a pus pe tavă un număr de 14 cumpărături de ordin alimentar (bere, brînză, cartofi, castraveți, ceapă, iaurt, mere, ouă, pateu, pîine, salam, salată, ulei, zahăr), ca drept dovadă că ne plîngem degeaba, odată ce cu un Caragiale putem trăi liniștiți sub pavăza tătucului Ciolacu și a marilor patroni de supermrketuri, care, seduși de logoreea primului-ministru, s-au angajat să nu mai bage atît de adînc mîna în buzunarul clientului român. Desigur, ați extras din compunerea de mai înainte esența glumei jurnalistice, pentru că realitatea nu lasă loc la scene lacrimogene, regizate de un posibil candidat la premiul Oscar. Oricum, cu aceste alimente de 100 de lei, domnul Ciolacu a omis să ne spună cîte persoane se pot înfrupta din ele într-o zi, și cîte mese vor mînca în 24 de ore, de asemenea, probabil, dumnealui fiind vegan, a uitat să pună în  coșul de cumpărături și ceva carne, lapte, paste, orez, conserve... Și, ca să fie tacîmul complet, putem pune întrebarea următoare: ce face românul cu ceea ce a cumpărat de una sută lei – se suie în copac și roade salata, nu are nevoie de o locuință, cu întreținerea aferentă, de îmbrăcăminte, de medicamente, de alte și alte cheltuieli ocazionale?
Pentru completarea cunoștințelor premierului nostru, iată o  comensurare a necesarului pentru un trai decent, la români, potrivit datelor Fundației „Friedrich Ebert România” și „Syndex România”, transmise săptămîna trecută, calculul reieșit în urma indicilor de prețuri oferiți de Institutul Național de Statistică pentru luna septembrie a.c., raportat la aceeași lună a anului trecut: un român singur are nevoie de 3.107 lei pe lună, în vreme ce unei familii cu un copil i-ar trebui suma de 8.205 lei; pentru familiile mai numeroase ajungînd la sume mult mai mari. Ca un răspuns parcă la „ieftinirile” popularizate de Executiv, tot din acest material luăm la cunoștință un fapt (de data aceasta concret): valoarea coșului minim de consum pentru un trai decent a crescut în 2023 cu 15,2% față de 2022.
În închierea acestui capitol, pentru a demonstra cinismul premierului Marcel Ciolacu față de populismele cu care ne asaltează zi de zi, mă voi referi la un citat dintr-un răspuns al domniei sale referitor la „grija” pe care o poartă acestui popor, îndeosebi tineretului – viitorul Țării, nu-i așa?: „În pachetul de măsuri fiscal am propus inclusiv mărirea accizei la băuturile cu zahăr. Este o măsură legitimă de susținere a sănătății populației, mai ales a tinerilor, care sînt consumatori de astfel de băuturi. Începînd de astăzi am un gentelmenʼs agreement cu conducerea companiei că toată această supraimpozitare se va întoarce în companie sub formă de ajutor de stat în proiectele viitoare”. Adică, mai pe românește: taxezi firma dăunătoare sănătății, în numele acestui sistem, dar, în loc să dirijezi banii spre Sănătate (unde este nevoie ca de aer), îi lași tot în mîinile „răufăcătorului”, pentru „proiectele viitoare”! Ce proiecte? Să adauge mai mult zahăr în dozele cu băutură energizantă?
Premierul care îngroapă România
Privind rezultatele politicii Executivului, în contextul numeroaselor provocări actuale, pe plan național și internțional, constatăm un eșec vizibil în ceea ce privește politica de protejare (economică, în primul rînd) a poporului român. De cînd a trecut în fruntea Guvernului, conform rotirii dintre PNL și PSD, domnul Marcel Ciolacu a demonstrat în repetate rînduri păguboasa zicală „Pentru străini mumă, pentru ai tăi, ciumă!”. O expresie de neînțeles a aplicării butadei de mai sus s-a manifestat luna trecută cînd, lovit de dragostea pentru ucrainenii  prinși de războiul Israelului cu palestinienii pe pămîntul Sfînt, și făcînd sluj în fața „șefei” Ursula von der Leyen, s-a angajat să transporte de la Tel Aviv la București 3.000 de ucraineni.
Ca să înțelegeți pe deplin ciudatul comportament al domnului Ciolacu, fără a-i știrbi cu ceva manifestarea umanitară a domniei sale față de ucrainenii din Israel, prinși sub focul rachetelor teroriștilor Hamas, este necesar să semnalăm că, în același timp, tot în Israel se aflau și 300 de români aflați în pelerinaj la locurile Sfinte, legate de una dintre cele mai semnificative pagini ale religiei creștine ortodoxe. Dar, în timp ce ai noștri români au fost obligați să achite 300 de euro  costul unui bilet de avion Tel Aviv-București, străinii, la ordinul doamnei  Ursula, trebuiau aduși pe gratis, adică pe cheltuiala TAROM (în virtutea promisiunii Președintei Comisiei Europene că ne va plăti UE combustibilul)! Complet în dezechilibru cu grija față de străini, luat la întrebări de jurnaliști față de lipsa de empatie pentru conaționalii aflați într-o situație critică (nu din vina lor), domnul Ciolacu a fost nai rău decît președintele Iohannis în aprecierea românilor: „Trebuie să plătească, a zis premierul, că doar TAROM nu e Armata Salvării sau Crucea Roșie!”.
Pentru a reliefa caracterul european al misiunii primită de la Ursula, primul-ministru a declarat, cu emfază: „De fapt, adevărul este că m-a sunat Ursula și mi-a zis: «Marcele, ia-i tu, cu avioanele tale, pe cei  3.000 de ucraineni din Israel și adu-i în România, că noi nu prea avem avioane și e mai simplu așa, că în Ucraina nu se poate ateriza, și nici în Belgia, nici în Germania, nici în Franța, nici în Italia, doar la București. Plătesc eu benzina, Marcele»”. Și, români proști cum sîntem (noi, desigur, prin reprezentanții noștri politici), am sărit în sus de bucurie că madam Ursula ne-a băgat în seamă, iar premierul, după ce ne-a dezvăluit cum este el la „per tu” cu ditamai Președinta Comisiei Europene, s-a autoaureolat cu această misiune umanitară, debordînd de un val de emoție paneuropeană. Citiți și  emoționați-vă idem cu șugubățul de premier: „Faptul că Uniunea Europeană îți încredințează astfel de lucruri denotă că serviciile noastre, statul român avea această capacitate, lucru care ar trebui să ne bucure, nu să-l luăm în derîdere sau să comentăm”.
Ați remarcat discursul autoritar al „tătucului”: „să nu comentăm!”. Nu știm noi, dar domnul Ciolacu este mai mare în grad decît fostul premier, generalul Ciucă? Altfel nu înțelegem acest comportament de tip cazon la un civil care vine dintr-o cunoscută zonă a Țării, renumită în  producția de cîrnați de Pleșcoi și în covrigi de Buzău!
Semnalul de mai sus al premierului nu a rămas fără ecou, imediat s-au pus în mișcare rotițele angrenajului conceptului de slugărnicie a României la porțile Occidentului. În speță, primul care a sărit de pe arcurile fotoliului de la MAI a fost reputatul salvator în cazuri extreme, cum a fost cel de la Crevedia, unde au murit 6 oameni și au fost răniți aproape 60 (majoritatea pompieri), șeful DSU, Raed Arafat, printr-un comunicat edificator: „Ca urmare, în această seară, la solicitarea Ambasadei Ucrainei în România, Inspectoratul pentru Situații de Urgență «Dealul Spirii» București – Ilfov, cu sprijinul Inspectoratului General pentru Imigrări și al reprezentanței din România a Organizației Internaționale pentru Migrție (OIM), asigură preluarea cetățenilor ucraineni evacuați din Israel”. Pentru ca să nu mai acoperim hîrtia cu niște cuvinte care ne-ar durea, opresc fluviul vocal al lui Arafat, care, în continuare, anunță repartizarea pe instituții medicale sau la diferite adrese de cazare a ucrainenilor salvați din Israel...
250 de români abandonați în Gaza
Revolta mea față de atitudinea de ordonanță europeană a premierului României, la orice respirație a Ursulei, nu a fost determinată de gestul umanitar al lui Ciolacu, ca atare, ci de acesta, în comparație și în balanță cu atitudinea (și cu efortul) aceluiași personaj față de salvarea sutelor de români aflați în Fîșia Gaza, la hotarul incert dintre viață și moarte. Dîndu-se salvatorul românilor din teritoriul de război, premierul Ciolacu a fugit repede în Israel (credeam noi) pentru un demers puternic, și concret, pe lîngă premierul Netanyahu, în vederea facilitării repatrierii românilor noștri. Ajuns la Tel Aviv, Marcel Ciolacu s-a uitat în oglindă și l-a văzut, probabil, pe Ceaușescu, deoarece discursul premierului a încercat să-l copieze pe cel al Președintelui României comuniste, politician care a mediat pacea dintre evrei și palestinieni!
Ce-a ieșit din gura domnului Ciolacu a fost o simplă gargară, nici cel puțin emoțională, de genul: „Societatea românească, comunitatea de israelieni din România și cea de români din Israel deplîng alături de dumneavoastră, domnule prim-ministru...” etc., etc. Normal că deplîngem moartea unor civili nevinovați, numai că, pentru acest fapt puteai să transmiți o telegramă de condoleanțe, nu să pui paie pe foc în procesul dur (și criminal, spun eu) de răzbunare al Israelului, prin ordinul premierului Benjamin Natanyahu. Mai departe, premierul României s-a transformat în al doilea șef de Stat Major al armatei israeliene, debitînd: „Israelul are dreptul să se apere, în deplin respect cu dreptul umanitar”. Despre eliberarea românilor din Gaza și scoaterea lor din infern, ce-au hotărît cei doi premieri? Din discursul domnului Ciolacu, după întoarcerea la București, nu am înțeles că ar fi rezolvat ceva concret: „În acest moment este o echipă internațională care lucrează la acest lucru, normal că m-am implicat și eu și a fost unul dintre punctele de pe agenda de zi. Chiar i-am mulțumit domnului prim-ministru”. Pentru a nu mai lungi pelteaua, să concluzionăm că, la o lună de la atacul Hamas, după ce prin punctul de frontieră cu Egiptul, Rafah, au trecut sute de oameni de diferite naționalități, fără să fi fost nici un român,  autoritățile ne-au anunțat scoaterea din zonă a primilor români.
La români austeritate, Ucrainei
încă 50 de milioane de euro!
Dacă mai aveți răbdare, mai suportați încă o boacănă făcută de Guvernul Ciolacu, în numele ordinelor de la UE și al „frăției” cu Ucraina, cu Slava Ucraina! Operațiunea de mai jos pare cu atît mai cinică, mai sinistră și mai trădătoare, cu cît, în contextul degringoladei generată de miliardele de lei, găuri în bugetul României, Guvernul Ciolacu a introdus taxe peste taxe, care cocoșează populația și îngroapă afacerile întreprinderilor românești. Executînd orbește ordinele Comisiei Europene, România a fost obligată să susțină Ucraina cu 50 de milioane de euro, plata dobînzilor la împrumuturile de război făcute de Ucraina, într-o situație destul de alambicată, cînd lăudata ofensivă a lui Zelenski există doar în capul acestuia, și cînd, sătule să tot bage banii țărilor lor în bîzdîcul președintelui ucrainean, care se crede Mesia pe pămînt, chemînd națiunile să se apere împotriva invaziei universale a lui Putin, o serie de guverne ale unor state din UE refuză să mai acorde sprijin Ucrainei lui Zelenski.
În acest ansamblu de controverse și de pierderi inutile de vieți omenești și de bunuri materiale, Guvernul Ciolacu – ghiocel în fața Ursulei – s-a executat, pregătind terenul legal pentru scoaterea acestor bani de la buget, aceasta însemnînd că anul 2024 demarează deja cu o mare gaură. Aprobînd pe loc o Ordonanță de Urgență, Executivul s-a acoperit din punct de vedere legal (dar nu și moral) în fața poporului, invocînd, în expunerea de motive, istoricul sprijinirii Ucrainei de către UE, imediat după izbucnirea conflictului armat dintre acest stat și Rusia, la 24 februarie 2022. Vrînd (nu știu pe cine!) să impresioneze, Ordonanța respectivă face o întreagă apologie a sistemului de ajutor financiar acordat de statele UE Ucrainei, probabil, pentru a elimina orice  neclaritate ce s-ar putea ivi din partea unor cîrcotași în ceea ce privește risipirea bugetului României, într-o situație cînd, iată, așa cum am arătat în primul episod al acestui material, Statul Român nu mai are bani de la buget pentru plata salariilor angajaților unor instituții naționale, acesta fiind obligat să umble la Fondul de Rezervă al Guvernului – caz nedorit de nici un finanțist deștept.
În  marea agitație în care se află actualul premier al României, cu vizite intempestive în varii locuri, multe dintre acestea trădînd și ipocrizie, la doar 8 zile de la vizita președintelui Volodimir Zelenski la București, Marcel Ciolacu a efectuat o scurtă vizită la Kiev, unde s-a întîlnit cu președintele Zelenski și cu omologul său ucrainean, Denys Shmyhal. Sînteți curioși, ce interes, ce dor și ce drag l-au îndemnat pe domnul Ciolacu să meargă într-o țară aflată în război? Pentru a nu vă stresa, vă destăinui cît pot de repede „obiectul muncii”, chiar din declarațiile premierului nostru, atît de activ și multilateral interesat, declarații din care am rămas cu esența: discuțiile dintre cei doi (Ciolacu și Zelenski) s-au concentrat pe situația de securitate din regiune, modul în care România susține Ucraina în războiul împotriva Rusiei, dar și pe deschiderea unor noi puncte de frontieră dintre cele două state.
Atît? Numai atît?
Dar, ce credeați? Să-l intereseze cumva soarta româ­nilor din Ucraina, lipsiți de drepturi și libertăți, trăind mai rău ca pe timpul habsburgilor ? Sau să pună un cuvînt în apărarea Mitropolitului Longhin Jar, trimis în judecată de către Justiția de la Kiev pentru că slujea în biserică în limba română? Sau să-i spună, măcar la ureche, președintelui Zelenski, că cerealele din Ucraina, care au invadat România, profitînd de bunătatea noastră, sînt radioactive, conținînd cadmiu și plumb, fermierii români reclamînd moartea a mii de animale și păsări care au consumat asemenea cereale? Dar dacă facem pîine din grîul din Ucraina?
Bineînțeles, aceste idei sînt numai în gîndul unora pe care îi interesează cu adevărat soarta și viața poporului român. Deocamdată pe  domnul Marcel Ciolacu îl interesează campania electorală (deși, oficial, a negat acest lucru). Un lucru nu înțeleg: domnul Ciolacu vrea să atragă de partea sa simpatia (și voturile) românilor, sau ale unor cetățeni din Uniunea Europeană? După cum se comportă, cred că răspunsul se află în partea a doua a întrebării...
Sfîrșit
P.S.: În curînd, după cîteva materiale cu alte subiecte, voi reveni la tema acestor ultime două articole, fiind convins că cititorii noștri trebuie să cunoască realitatea nefardată a politicii Guvernului României.
P.S.2: După ce am încheiat acest articol, am văzut la TV una dintre cele mai hidoase fețe ale ipocriziei: premierul Marcel Ciolacu s-a deplasat personal cu un avion TAROM spre a-i aduce la București pe o parte din românii din Gaza, cu dublă cetățenie, printre care erau și basarabeni. Cîtă fățărnicie! Cîtă șmecherie
politicianistă! (G.C.)
GEO CIOLCAN