Un poet liric călăuzit de muze din lumea poeziei de altădată
  • 27-08-2020
  • 0 Comentarii
  • 596
  • 0

Funcția pe care o deține ca secretar general al Asociației Cultural-Universale ,,Mihai Eminescu” – București, pe Sorin Grațianu nici nu-l ridică în slăvi, dar nici nu-l coboară în lumea poetică actuală, ci îi dă o oarecare notorietate pentru cele patru volume de poezii ale sale. Păstrînd ordinea cronologică a apariței lor, le dăm și noi citire: ,,Cătușele iubirii”, ,,Troițele iubirii”, ,,Altarele iubirii”, ,,Galerele iubirii”, toate apărute în 2019, confirmînd statutul omului pasionat de poeziile scrise la foc încins. Plachetele sale sînt o dovadă în acest sens, chiar dacă în cuprinsul lor nu avem de-a face doar cu poezii închinate iubirii. Temele sînt tratate de autor prin duioșia lucrurilor spuse direct... Poetul creează emoție prin magia cuvintelor simple și a stilului actorial care se desfășoară pe mai multe planuri de acțiune, cum stă bine unui poet cu sensibilitate aparte, mai ales atunci cînd aduce arghezian în discuție elemente care țin de lumea cunoașterii prin religie și nu prin teorii dezamăgitoare (vezi ,,Hristos a înviat din morți?”). În acest sens, poetul capitulează paradigmatic între sinele său și lumea pe care o absolutizează în versuri cu aplecare către credință în Dumnezeu, fără însă să ofere prea multe explicații privind legătura sa mistică și Creatorul grădinii Marelui Tot. Pentru susținerea acestor opinii dăm curs poemului ,,Rugă mantră” (pag. 54), din volumul ,,Altarele iubirii”: ,,Doamne,/ Dumnezeule Atotputernic,/ Tu,/ Care ești desupra/ Tuturor alcătuirilor/ Materiale și Spirituale/ Dar și înlăuntrul lor,/ Omniprezent/ În Timp și Spațiu,/ Îngăduie/ Insignifiant-inițiatului Tău/ În cele Divine,/ Transmiterea Mesajului Sacru/ Către această ființă,/ (Către propria ființă),/ Aflată la ceas de grea cumpănă!// Străfulgeră Chivotul Genetic/ Al Legilor Tale,/ Atît și numai atît/ Cît îi e de trebuință,/ Și dă-i posibilitatea/ Depășirii propriei condiții, Amin!...”. Am remarcat la Sorin Grațianu felul plăcut de a-și ordona poeziile astfel încît să nu plictisească printr-o încărcătură de metafore fără sens, dar nici să dea prea multe explicații. Poezia, pentru el, este ca un cîmp cu stele, în care abundă bunătate, sensibilitate, oralitate fără echivoc, întru simplificarea mesajului. Poetul nu doar din acest punct de vedere trebuie analizat, ci și prin felul cum pune problema temelor abordate. De exemplu, în același volum, ,,Altarele iubirii”, am descoperit în poemul ,,Rugă apei!” (pag. 55) vocația unui poet bine intenționat, aducînd un elogiu binemeritat apei, fără de care viața pe pămînt s-ar stinge, indiferent că vorbim de oameni, animale sau plante. Poetul, cu știința lui în arta poeziei, trage în mod voalat un semnal de alarmă că apa trebuie păstrată curată, pentru că ea este izvorul principal care dă vigoare sănătății... Sorin Grațianu, în cele trei strofe cîte numără poemul, filozofează aprig pe această temă. Și zice el: ,,Mă prostern Măriei Tale,/ Sursă sacrosantă-a Vieții,/ Să-ți focalizeze menirea,/ La-ntîi ceasul dimineții,/ Și sălîndu-te în Voia/ Ce-a impus-o Dumnezeu,/ Să-ți preschimb inflorescența/ Structurală-n panaceu,// Ca apoi, în orice fibră,/ Să-mi pătrunzi lecuitor,/ Cu iubire și tandrețe,/ Din prezent, spre viitor!...”. Remarcăm aici descrierea sobră, plină de noi sensuri și înțelesuri, fapt semnificativ pentru acest autor, care își evaluează sentimentele poetice la unison cu gîndirea unui om pragmatic cu sine și stările lui existențiale. Să fie vorba de vreo deprindere anume?... Se poate spune și asta, pentru că în cele patru plachete de versuri ale sale, întîlnim multe lucruri comune care, exprimate la modul poetic general, ne transmit bucuria omului însetat de iubire și de recunoștință. Elemente esențiale pentru cursul firesc al unei vieți normale. Cu dezinvoltura care-l caracterizează, poetul își exprimă direct gîndurile, prin frămîntări de emoție și vis, ca stare poetică fără rateuri. De pe coperta a patra a primului volum, ,,Cătușele iubirii”, dăm citire poemului ,,Poarta sărutului”, cu mențiunea că autorul nu dă lecții de iubire îndrăgostiților, ci își atribuie poezia de dragoste ca ,,rod” al iubirii personale față de femeia iubită: ,,Sărutul e o poartă de basm seducător,/ E mir de limpezi ape și foc mistuitor,/ E mit și armonie, sau tei aromitor,/ E tot ce-i mai feeric și mai înălțător,/ E flutur dat în floare, blestem imperator,/ Și-n nopțile cu lună, balsam izbăvitor,/ E rod al chintesenței, cu drept de autor,/ Și visul cel mai sacru, deplin, dar pieritor!/ De-aceea, stalactită m-aș vrea, în viitor,/ Ca ție, stalagmită, să-ți picur, veșnic, dor!”.

Sorin Grațianu este, indiscutabil, un poet liric, cu un timbru poetic personal, călăuzit de muze din lumea poeziei de altădată... În cazul lui, poezia respiră prin toți porii ființei sale, dăruindu-i-se acesteia cu tot harul pe care îl are. Cărțile lui pot fi citite cu folos, pentru luare-aminte la cum să-ți respecți credința, dragostea de femeia iubită și de pămîntul străbun, întru lumină și binecuvîntare. Cititorul interesat de poezia scrisă cu simțul curat al limbii poate descoperi în Sorin Grațianu nu doar un poet sobru, ci un stihuitor de versuri luminoase.

ION MACHIDON,

președintele Cenaclului ,,Amurg sentimental”

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite