Motto: „Nu se poate concepe liberul parcurs al tuturor forţelor distructive în mijlocul poporului nostru”. (Octavian Goga)

Încep cu o paranteză – căutam un adjectiv pentru a defini societatea românească de azi; m-am oprit la „retardată”, adică (o lume) înapoiată mintal, cred că sînt suficiente argumente pentru a nu o ridica la nivelul de „tulburată”, „nebună”, chiar şi „imbecilizată” mi se pare o caracteristică de moment, acutizată, ori acum avem de-a face cu o stare cronică. Voiam să spun că expulzarea ambasadorului SUA a fost un şoc pentru retarda noastră opinie publică. Scurtă şi resimţită ca petrecîndu-se într-un univers paralel, propunerea de normalizare a statutului de suveranitate a făcut retardata societate să caşte ochii; nu a mai putut deschide şi gura sau să dea din mîini… dar, cel puţin a dat semne de viaţă.  Şocul respectiv a fost generat de deputatul Liviu Pleşoianu, de europarlamentarul Maria Grapini, de jurnalişti care au luat atitudine cerînd ca diplomatul care a călcat în picioare ideea de suveranitate a statului român să fie imediat expulzat – „o atitudine firească pentru un stat reponsabil”, după cum scria din Beijing excelentul sinolog şi jurnalist de la Radio China, Daniel Tomozei.

Desigur, şocul a fost imediat atenuat de replica „Cine e ăsta să se ia de SUA?”, bine receptată de societate – o altă probă a stării de înapoiere mintală a societăţii.

Interesant însă în actuala criză este că vătaful trimis de marele stăpîn mondial să vegheze asupra noii sale colonii şi-a permis să intervină chiar în momentul în care s-a emis o idee ce nu convenea, deci a înăbuşit dezbaterea din faşă, de la nivelul de intenţie! Cred că următorul şi firescul pas va fi verificarea listelor cu miniştri, ba chiar şi cu parlamentari, pentru a preîntîmpina chiar şi apariţia unor intenţii! „Vrem să fim parteneri strategici cu SUA, atunci să facem ce spune SUA, fiindcă noi trebuie să ne luăm după fratele cel mare, nu invers!” – ar putea fi îndemnul convingător al „românilor responsabili”. Acum, sincer să fiu, nu mă miră că Hans Klemm îşi permite să „prevină” problemele în acest fel; de ce să se mai ajungă în situaţia delicată din 2012, de ce să dai piept cu opt milioane de români, cînd poţi face mai simplu, cioplind cîteva cozi de topor şi plasîndu-le acolo unde trebuie? Uitaţi-vă chiar la partidul din care face parte Pleşoianu, iniţiatorul demersului de suveranitate, ce au făcut cei din PSD? Au fost de acord cu oprirea Comisiei de anchetă care putea scoate la iveală combinaţiile sinistre de la alegerile din 2009! De ce? Simplu, gunoiul trebuie să rămînă sub preş! Apropo de gunoi, zilele trecute a avut loc „Şcoala de vară” a PSD; pe cine văd „profesor” acolo? – pe Alexandru Cumpănaşu, una dintre cele mai sinistre figuri de la „Realitatea” lui Guşă şi Rareş Bogdan! În timp, insul nu s-a manifestat doar cu sudalme la adresa PSD, dar emisiunile sale sînt un permanent afront adus jurnalismului, prin neadevăruri, provocări, incultură, manipulare!… Pe ăsta îl aduce PSD să „predea”, în loc să-l întrebe de banii primiţi de la MAI?! Bietul Pleşoianu credea că PSD îl va susţine în demersul său pentru demnitate, dar PSD „învaţă” de la cel mai jenant ştergător al galoşilor imperialismului SUA!

Din păcate, retardul societăţii româneşti nu se manifestă doar în relaţia cu SUA; o vezi zilnic la nivelul exprimării individuale, pe „reţelele de socializare”. Deunăzi am intrat într-o dezbatere ad-hoc pe tema „o propunere de lege referitoare la audio-vizual“, o idee a lui Ioan Ghişe şi Gheorghe Funar. Proiectul a stîrnit multe valuri la vremea respectivă (2007-2008), deoarece avea „tupeul” să reglementeze un minimum de 50% „ştiri pozitive” în jurnalele televiziunilor. „Vai”, au sărit atunci ipochimenii din presă, „vai”, săriseră şi acum, pe FB, un fost moderator TV şi o donşoară care scrie un „blog” de „dezbateri sincere”. Cum, spuneau ei, dar presa trebuie să fie liberă, să reflecte realitatea! Sigur, le-am răspuns, realitatea înseamnă toate cazurile patologice din toate fundurile de ţară, pe care prin nu ştiu ce miracol le găsesc reporterii. Crime şi violuri de unde a înţărcat naiba iapa, pedofilie şi diverşi şarlatani sau nebuni care „fac audienţă”. Pentru că, asta e realitatea – cretinismele fac audienţă, exact cum la un spital de nebuni pacienţii rîd şi aplaudă mai tare cu cît văd o nebunie mai mare! Societatea noastră a devenit un ospiciu, iar cei care gîndesc şi se comportă normal sînt priviţi drept nebuni! Ghişe şi Funar nu propuseseră atunci ca jumătate din ştiri să fie laudative, ci ca tematica, alta decît cazurile patologice, să ocupe minimum 50%. Nu se poate, au strigat în cor presa, politicienii şi chiar sinucigaşa societate – şi de atunci am avut parte de 10 ani în care tîmpirea s-a accentuat, mergînd mînă în mînă cu colonizarea.

Atît exponentul Hans Klemm, cît şi radicalul singular Liviu Pleşoianu evoluează în acelaşi mediu, dar fiecare cu intenţia lui – şi cu şansele lui. În faţa comparaţiei dintre susţinătorii unui mod de gîndire versus tentativa de a trezi umbrele unor ambiţii şi virtuţi uitate, evident că îi întreb şi eu pe Pleşoianu şi pe cei asemenea lui – cine eşti tu, să te pui cu Marele Frate?! Sigur că nu voi pune această întrebare, pentru că am cunoscut un om care a trebuit să moară pentru ca vătaful imperiului să aibă curaj să vină în ţara noastră. Omul acela se numea Corneliu Vadim Tudor, a ars o viaţă pentru România suverană, dar poporul a ales să urmeze calea tîlharului, devenind o colonie cu conştiinţa şi atitudinea unui cartier de drogaţi.

Întrebarea este dacă mai există speranţe ca România să trezească? Sincer, mă îndoiesc. Încep să cred că frunctele otrăvite şi-au făcut datoria… În toţi aceşti ani de cînd a intrat în capcana numită UE şi în aberaţia monstruoasă numită NATO, România a ignorat exemple de atitudine patriotică, independentă, inteligentă – şi cu gîndire orientată către viitor: mă refer la Cehia, Slovacia, Ungaria sau Polonia, ale căror avantaje nu provin din sărăcia solului lor, ori din minţile creatoare – ci din demnitatea şi fermitatea manifestate în jurul interesului naţional şi al demnităţii. Un singur exemplu – e admisibil ca România să umilească militarii şi pensionarii, adică românii care au construit acum zeci de ani România puternică, pentru ca, în contrapartidă, să încurajeze migrarea la munci umilitoare – ba chiar să ia lecţii de bună purtare şi „gîndire” de la cei plecaţi la stăpîni străini? Oare credeţi că o societate care îşi reneagă trecutul, faptele şi conducătorii care i-au adus respect pe plan mondial, dar în schimb vede ca soluţii „consumul”, „micile afaceri”, „investiţiile” străinilor, migraţia căpşunară, sfaturile unor ONG-işti debili intelectual şi mai ales recomandările de un tupeu umilitor ale unor vătafi străini – o asemenea societate, spuneam, credeţi că e capabilă să se trezească? De fapt, nu cred că voi trezi societatea nici dacă voi rosti un NU mult mai sonor decît uralele de la manifestaţia PSD de pe stadionul „23 August”.

DRAGOŞ DUMITRIU

Kakaia generaţia, kakaie vremuri