Pe Ovidiu Țuțuianu l-am cunoscut cu ceva timp în urmă. Nu pot zice că din întîmplare, ci, probabil, așa ne-a fost nouă dat, ca scriitori. Din primul moment am observat la el temperamentul omului blajin. Nu știu dacă așa a fost de cînd se știe, sau poate vîrsta să-și fi spus cuvîntul... dacă ne gîndim că, odată cu noul an 2022, a devenit octogenar. O vîrstă frumoasă, dacă privești în urmă și vezi că, parcurgînd traseul vieții, nu ai irosit timpul degeaba. Iar autorul chiar are cu ce se lăuda și cu ce să-și suprindă prietenii. Pentru că Ovidiu Țuțuianu a făcut destule lucruri frumoase, demne de reținut nu doar de biografia personală, ci de istoria literaturii. Poate, cîndva, se va găsi cineva care să scormonească în lada cu zestre a scriitorilor și va rămîne suprins cînd va descoperi pagini de carte ingenioase, astăzi ignorate de critică, dar asta e soarta omului de artă, în special a omului de condei. Ovidiu Țuțuianu este un om de spirit, în primul rînd, apoi poet, epigramist, prozator... Toate aceste genuri de literatură avînd o legătură aparte cu meseria sa de inginer energetician. În scrierile sale, mai ales în epigramă, nu persiflează pe nimeni, nu sînjenește în nici un fel reputația vreunui confrate, coleg de serviciu sau de cenaclu, dimpotrivă, el mizează pe respectul reciproc, chiar dacă ,,înțepătura” dulce-amară ustură ca aceea de albină. Dar el nu adună polen, ci aduce hazul, stîrnind bucurie în inima cititorului, ancorîndu-l la căruța sa de umor aparte, care acționează ca un medicament terapeutic. Iată o epigramă din Cuvîntul înainte (pg.5), prin care autorul își îndeamnă cititorii să rîdă, pentru că rîsul face bine la sănătate: ,,Cînd vei purcede la citit,/ Să nu v-apuce tare plînsul/ Căci autorul și-a dorit/ Să vă aducă, mai mult... rîsul!”. Epigrama face parte din volumul ,,Pofta de... rîs” (2019), care a apărut într-un tiraj modest, ceea ce nu i-a înlesnit autorului posibilitatea ca epigramele sale, și nu numai, să ajungă la un număr mare de cititori.
La cei 80 de ani ai săi, Ovidiu Țuțuianu este un autor meticulos în gîndire. A scris epigrame dedicate tuturor celor pe care i-a cunoscut – scriitori, membri ai cenaclurilor literare cu care s-a duelat la întrunirile publice, dascăli pe care i-a avut. A închinat astfel de catrene și celor plecați la cele veșnice. Am selectat, din mulțimea de epigrame, diverse ca tematică, pe cîteva dintre cele dedicate de autor unor personaje din viața sa. ,,Colegilor noștri electricieni: Nu le place oricum jocul,/ Nici cu apa, nici cu focul./ Ca să lumineze parcul,/ Ei preferă-atuncea... ,,arcul!”(pg. 15). Sau, din capitolul ,,Păcatelor biblice”, epigrama ,,Mîndria” (pg. 37), în care este analizat individul plin de sine, care nu iese în evidență cu ceva deosebit, ci doar prin prostie și fățărnicie: ,,Mîndria e păcat major/ La proști prezentă-i mai ușor:/ Căci pentru prost nu e destul/ Să fie-n plus și un fudul”. În volumul ,,Pofta de.. rîs”, Ovidiu Țuțuianu se adresează poetului Liviu Zanfirescu, care a debutat cu ,,Jurnal neterminat”, întrebînd în mod subtil, dar sarcastic: ,,Din cartea ta noi am aflat/ De un «Jurnal neterminat»/ Și-așa se naște o-ntrebare:/ Va fi gătat vreodată, oare?” (pg.25).
Deducem din lectura cărții semnate de Ovidiu Țuțuianu că epigrama face parte din viața sa. Oare ea să stea la baza longevității sale? Se știe că acest gen literar e deosebit de tentant, iar, adeseri se întîmplă ca, odată luat în vizor de epigramiști, altă cale de a ieși din încurcătură nu există, decît să te apuci și tu de epigramă. Și nu o spunem noi, au spus-o alții cu mult înaintea noastră, și-o spune și autorul nostru, cu un dram de asumare artistică pentru generația tînără de epigramiști: ,,Căci toate-n lumea asta șchiopătează,/ Și nu găsim soluții: Iată drama!/ Un singur leac avem, care salvează:/ Rămîne numai ea, doar... epigrama!” (pg. 8).
Volumul ,,Pofta de... rîs“, pentru Ovidiu Țuțuianu, la 80 de ani ai săi, înseamnă un nou început în cariera lui literară, ca scriitor talentat, cu poftă de viață, dar, mai ales, păstrîndu-și spiritul creator cu care ne-a obișnuit.
ION MACHIDON,
directorul revistei ,,Amurg sentimental”