Cînd eram copil și studiam la școală istoria, disciplină care m-a atras de la început și pe care am învățat-o extrem de bine continuînd s-o studiez în toți anii pînă în prezent, mă gîndeam că mi-ar fi plăcut să trăiesc în epoca marilor fapte istorice despre care învățam, fiind un pic dezamăgit că pe timpul meu nu se întîmpla nimic deosebit. Ei bine, începînd cu 1989 am fost servit de viață cu evenimente care au intrat în istorie: revoluție, distrugerea întregii avuții naționale, războaie prin Irak, aderare la NATO, la Uniunea Europeană, pandemie, război în Ucraina și, mai nou, alipirea teritorială. Ceea ce s-a întîmplat vinerea trecută, la Moscova, în Sala Sf. Gheorghe a Palatului de la Kremlin, este un moment istoric. Pentru prima dată în istoria ultimilor 100 de ani, pe vreme de pace – fiindcă, deși în Ucraina se poartă lupte armate, nu s-a declarat război – o țară își alipește aproximativ 20% din teritoriul unui stat vecin.
Vă propun să analizăm împreună discursul președintelui Vladimir Putin, comentînd pasajele cele mai importante. Prima dată s-a adresat cetățenilor Federației Ruse, celor prezenți la eveniment și cetățenilor care și-au exprimat prin vot dorința de a se lipi de Rusia. Citez: „Cetățeni ai Rusiei, cetățeni ai republicilor populare Donețk și Lugansk, rezidenți ai regiunilor Zaporojie și Herson, deputați ai Dumei de Stat, senatori ai Federației Ruse, După cum știți, au avut loc referendumuri în republicile populare Donețk și Lugansk și în regiunile Zaporojie și Herson. S-au numărat buletinele de vot și au fost anunțate rezultatele. Oamenii au făcut alegerea lor fără echivoc. Astăzi vom semna tratatele privind aderarea Republicii Populare Donețk, Republicii Populare Lugansk, Regiunii Zaporojie și Regiunii Herson la Federația Rusă. Nu am nici o îndoială că Adunarea Federală va sprijini legile constituționale privind aderarea la Rusia și înființarea a patru noi regiuni, noile noastre entități constitutive ale Federației Ruse, pentru că aceasta este voința a milioane de oameni.  Este, fără îndoială, dreptul lor, un drept inerent pecetluit în Articolul 1 al Cartei ONU, care afirmă în mod direct principiul egalității în drepturi și al autodeterminării popoarelor”. (notă: am scris despre asta mai pe larg în articolul „Probleme de drept și nu numai”)
Apoi, președintele rus amintește de generațiile predecesorilor care au făcut istorie pe acele pămînturi unde au luptat „Pyotr Rumyantsev, Alexander Suvorov și Fyodor Ushakov, iar Ecaterina cea Mare și Grigori Potyomkin au fondat noi orașe. Bunicii și străbunicii noștri au luptat aici pînă la capăt în timpul Marelui Război Patriotic” (al II-lea Război Mondial – n.m.). Putin nu uită nici de rușii care „au murit pentru dreptul de a-și vorbi limba maternă, de a-și păstra cultura, tradițiile și religia, și chiar pentru dreptul de a trăi. Ne amintim de soldații din Donbass, de martirii «Odessa Khatyn», victimele atacurilor teroriste inumane comise de regimul de la Kiev”. Acești ruși pe care-i numește victime ale atacurilor teroriste conduse de regimul de la Kiev sînt aceia care, după ruperea URSS, s-au trezit în calitatea de minoritate fără drepturi într-o țară nouă, doar pentru că această fărîmițare a imperiului sovietic nu s-a făcut prin tratate de pace între Rusia și fostele republici sovietice, ci lăutărește, după ureche. Este exact ceea ce a spus și Putin în discursul său: „În 1991, la Belovezhskaya Pushcha, reprezentanții elitei de partid din acea vreme au luat decizia de a înceta Uniunea Sovietică, fără a întreba cetățenii obișnuiți ce vor, iar oamenii s-au trezit brusc rupți de patria lor. Acest lucru a sfîșiat și a dezmembrat comunitatea noastră și a declanșat o catastrofă națională”. Mai departe, Putin transmite un prim mesaj important: „Timp de opt ani lungi, oamenii din Donbass au fost supuși genocidului, bombardamentelor și blocadelor; la Herson și Zaporojie s-a dus o politică criminală pentru a cultiva ura pentru Rusia, pentru tot ce este rusesc. Și acum, în timpul referendumurilor, regimul de la Kiev a amenințat cu represalii și cu moartea profesorilor, femeilor care lucrau în comisiile electorale. Kievul a amenințat cu represiune milioane de oameni care au venit să-și exprime voința, dar oamenii din Donbass, Zaporojie și Kherson și-au spus cuvîntul”. Observație: au amenințat. Atît. De făcut, nu au făcut nimic, iar matale, dragă Putin, ai acționat conform principiului „cîinii latră, ursul merge”, care se potrivește perfect cu simbolistica uneia dintre părțile implicate. Apropo de genocidul ucrainean contra rușilor din Donbass: de ce nu vii cu niște probe în direcția asta? De ce nu inunzi internetul cu ele? Dacă tot vorbești despre asta, poate ar trebui să știm și noi cîte ceva, nu?
Mai departe, Putin spune așa: „Vreau ca autoritățile de la Kiev și adevărații lor conducători din Occident să mă audă acum și vreau ca toată lumea să-și amintească acest lucru: oamenii care locuiesc în Lugansk și Donețk, în Herson și Zaporojie au devenit cetățenii noștri, pentru totdeauna”. Acesta mi se pare un mesaj important fiindcă în spatele lui se ascunde voința și dorința întregii Rusii de a-i apăra pe acești cetățeni împotriva oricui, folosind, cred eu, orice mijloace. Al doilea mesaj semnificativ constă în faptul că Putin invită la încetarea focului și la negocieri, dar nu la negocieri privind teritoriile alipite. Păi atunci ce? Citez din discursul președintelui rus: „Facem apel la regimul de la Kiev să înceteze imediat focul și toate ostilitățile; pentru a pune capăt războiului pe care l-a declanșat în 2014 (cine, Ucraina? – n.m.) și a reveni la masa negocierilor. Sîntem pregătiți pentru asta, așa cum am spus de mai multe ori. Dar alegerea oamenilor din Donețk, Lugansk, Zaporojie și Herson nu va fi discutată. Decizia a fost luată, iar Rusia nu o va trăda. Actualele autorități de la Kiev ar trebui să respecte această exprimare liberă a voinței poporului; nu există nici o altă cale. Aceasta este singura cale spre pace”. Apoi, Putin a repetat încă o dată, ca să fie clar pentru toată lumea: „Ne vom apăra pămîntul cu toate forțele și resursele de care dispunem și vom face tot ce ne stă în putință pentru a garanta siguranța poporului nostru”.  Observație: Cu alte cuvinte, dacă vă mai atingeți de teritoriile astea vă vom declara război și vom scoate armele grele, reamintindu-mi că, în urmă cu cîteva săptămîni, același Putin spunea, referindu-se la potența armatei sale, că  „încă nu ați văzut nimic”. Mă tot întreb dacă nu cumva ar fi existat și o altă cale pentru ca Putin să se asigure că Ucraina nu face parte din NATO și nu se înarmează. Ba da, cred că exista, doar că scopul liderului de la Kremlin a fost de la început acela de a readuce aceste teritorii în granițele Rusiei, așa cum i-a și „sugerat”, pe 22 februarie, Serghei Naryshkin.
După acest îndemn adresat cetățenilor din regiunile alipite, că nu trebuie să se mai teamă de nimeni și de nimic, Putin s-a adresat celor care luptă în Ucraina dar și rudelor acestora, astfel: „Pentru ce luptă poporul nostru, cu ce fel de inamic ne confruntăm și cine împinge lumea în noi războaie și crize și obține beneficii pătate de sînge din asta? Compatrioții noștri, frații și surorile noastre din Ucraina, care fac parte din poporul nostru unit, au văzut cu ochii lor ce a pregătit pentru întreaga umanitate clasa conducătoare a așa-zisului Vest. Și-au dat jos măștile și au arătat din ce sînt făcuți cu adevărat”. Ei bine acest mesaj nu este destinat doar celor menționați, ci și cetățenilor europeni care sînt nemulțumiți de politica de negare a identităților naționale, culturale și personale ale oamenilor, dezvoltată de Uniunea Europeană și SUA, cît și de politicile nerealiste de tip Green Deal. Putin știe ce ne nemulțumește și se erijează cumva și în protectorul nostru, arătîndu-ne că, dacă avem nevoie de ajutor, el vine și ne eliberează de probleme. Partea proastă este că unii dintre noi știm că rușii, după ce eliberează un teritoriu, uită să mai plece de acolo, așa că, oricît de mult ni s-ar potrivi opiniile cu privire la progresism și neomarxism, preferăm să ne eliberăm singuri prin mijloace democratice, cum ar fi votul liber exprimat, refăcînd Uniunea Europeană zdruncinată acum de niște corigenți cu gulere albe.
Putin amintește în discursul său de regimul neo-colonial pe care SUA dorește să-l păstreze și să-l propage în lume, prin țările pe care le-a ocupat economic, pentru că „îi permite să trăiască din lume, să o jefuiască datorită dominației dolarului și tehnologiei, să colecteze un tribut real de la omenire, să-și extragă sursa primară de prosperitate necîștigată, chiria plătită heghemonului. Păstrarea acestei rente este principala lor motivație, reală și absolut egoistă. Acesta este motivul pentru care de-suveranizarea totală este în interesul lor. Așa se explică agresiunea lor față de statele independente, valorile tradiționale și culturile autentice, încercările lor de a submina procesele internaționale și de integrare, noile monede globale și centrele de dezvoltare tehnologică pe care nu le pot controla. Este extrem de important pentru ei să forțeze toate țările să-și cedeze suveranitatea în fața Statelor Unite”. (aș putea spune că nici URSS nu a fost mai brează în relația sa cu fostele țări socialiste – n.m.)
În continuare, Putin acuză Vestul de comportament duplicitar, fapt ce a determinat și justificat reacția de apărare a Rusiei. „Acordurile strategice de securitate au fost aruncate la gunoi; acordurile ajunse la cel mai înalt nivel politic au fost declarate basme; promisiunile ferme de a nu extinde NATO spre est au făcut loc unei înșelăciuni murdare (...); tratatele de apărare antirachetă, cu rază intermediară și cu rază mai scurtă de acțiune au fost desființate unilateral sub pretexte exagerate. Și tot ce auzim este că Occidentul insistă pe o ordine bazată pe reguli. Oricum, de unde a venit asta? Cine a văzut vreodată aceste reguli? Cine le-a aprobat? Acestea sînt doar o mulțime de prostii, înșelăciune totală, standarde duble sau chiar standarde triple! Trebuie că ne cred proști. Rusia este o mare putere de o mie de ani, o întreagă civilizație și nu va trăi după reguli atît de improvizate și false”. Observație: regulile acelea sînt înscrise printre altele în Carta Națiunilor Unite, aia care la Art. 1 vorbește despre dreptul de autodeterminare al popoarelor, de care te-ai folosit și tu, dragă Putin, cînd ai justificat dreptul – altfel perfect legal, deși la limită – rușilor majoritari în Donbass și Lugansk la autodeterminare, chiar în debutul acestui discurs. Ca orice mare putere, și Rusia acceptă și respectă regulile după cum îi convine, așa cum a făcut după războiul din 1877, cînd și-a tras Dobrogea de partea ei, prin tratatul de la San Stefano, unde rușii „au uitat” să ne invite și pe noi.
Că SUA și Uniunea Europeană aplică dubla măsură e foarte adevărat, că aplică regulile sau le anulează după cum le convine lor este, de asemenea, adevărat, că din aceste cauze ne sînt antipatici multora dintre noi este corect, dar lucrurile acestea, în anul 2022, nu se rezolvă cu armele de foc, ci cu armele dreptului, ale argumentului, inteligenței și negocierii diplomatice, chiar dacă uneori îți vine să pui mîna pe retevei, fiindcă altfel nu ne diferențiem cu nimic de omul peșterilor.
În continuare, președintele rus amintește de politica colonială a Americii și Europei încă din Evul Mediu, în timp ce Rusia a condus mișcarea anticolonială din Secolul XX, oferind popoarelor oportunități de a scăpa de sărăcie, inegalitate, foamete și boli.  Observație: Secolul XX începe din 1900 și se termină în 1999. Din 1917, Revoluția Bolșevică din Rusia a creat statul sovietic, un imperiu care, prin definiție, este un stat colonial. Pînă în 1989, adică peste trei sferturi din Secolul XX, rușii au fost stat colonial. Dacă ei numesc mișcare anticolonială implicarea în Algeria și prin alte state nord-africane, pe care le-au ajutat cu arme și cu bani, ajutorul ăsta a fost menit a lovi interesele imperialismului american (cum îl numeau ei) și nu de dragul popoarelor oprimate.
În continuare Vladimir Putin a mai punctat în discursul său faptul că „au existat numeroase planuri de invadare a Rusiei. Asemenea încercări au fost făcute în timpul Secolului al XVII-lea și în perioada de după revoluția din 1917. Toți au eșuat. Occidentul a reușit să pună mîna pe bogăția Rusiei abia la sfîrșitul Secolului al XX-lea, cînd statul a fost distrus. Ne-au numit prieteni și parteneri, dar ne-au tratat ca pe o colonie, folosind diverse scheme pentru a pompa trilioane de dolari din țară. Ne amintim. Nu am uitat nimic”. Exact de acest orgoliu al rușilor, care s-au considerat mereu o mare putere și egalii americanilor, ar fi trebuit să țină cont Statele Unite atunci cînd au încercat să-și subordoneze Rusia. În continuare, liderul de la Kremlin amintește bombardamentele anglo-americane asupra orașelor Dresda, Hamburg și Köln, fără a exista o necesitate militară, loviturile nucleare de la Hiroșima și Nagasaki sau covoarele de bombe cu napalm din Coreea și Vietnam, ce au cauzat suferințe populației civile, și conchide: „Țările occidentale au spus de secole că aduc libertate și democrație altor națiuni. Nimic mai departe de adevăr. În loc să aducă democrația, au suprimat și exploatat, iar în loc să dea libertate au înrobit și asuprit. Lumea unipolară este în mod inerent antidemocratică și neliberă; este falsă și ipocrită pînă la capăt”. Observație: Să observăm modul în care Putin îi acuză pe americani de faptul că, în loc să aducă libertatea și democrația țărilor eliberate, le-au suprimat drepturile și le-au exploatat. Vă spune ceva expresia „Stalin și poporul rus libertate ne-au adus”? Nouă da. Ne spune că și voi v-ați comportat la fel ca orice altă mare putere, indiferent că o cheamă Imperiul Roman, Otoman, Habsburgic, Rus, Sovietic sau American, care-și impune modelul economic și cultural folosind metode care, deși sînt aplicate diferit, în esență duc la același rezultat pe care îl criticați voi acum din poziția de outsider. În al doilea rînd, această situațoe ne arată că lumea unipolară cauzează hegemonului multe probleme și atrage multă adversitate asupra sa din partea celorlalte țări de pe glob. O lume bipolară ar fi mult mai echilibrată, așa cum a fost pînă în 1989. Din această propoziție reiese părerea lor de rău pentru că nu mai sînt parte a acestui binom conducător și afirmarea dorinței de a reveni la masa bogaților. E avertismentul rușilor către Statele Unite și China, prin care le atrag atenția că încă nu au murit și vor să facă parte din noua ordine mondială ca jupîni, nu ca iobagi.
În continuarea discursului, președintele rus arată cu degetul către politicile distructive, războaiele și jafurile Americii, acuzînd că acestea sînt cele care au declanșat valul masiv de migranți care inundă astăzi Europa, creînd probleme. Milioane de oameni suferă greutăți și umilințe sau mor încercînd să ajungă pe continent. De fapt, spune președintele rus, „elita americană folosește tragedia acestor oameni pentru a-și slăbi rivalii, pentru a distruge statele naționale. Acest lucru este valabil pentru Europa și pentru identitățile Franței, Italiei, Spaniei și altor țări cu istorii de secole”. Legîndu-se apoi de sancțiunile contra Rusiei, imaginate și impuse de americani și susținute de elitele europene – deși acestea își dau seama că în acest fel contribuie la dezindustrializarea continentului și la transformarea lui din competitor al SUA în piață de desfacere și sursă de mînă de lucru pentru acestea – Putin atinge si subiectul distrugerii conductelor Nord Stream 1 și 2 din Marea Baltică, pe care-l pune în cîrca anglo-americanilor, așa cum a făcut, de altfel, și șeful Serviciului de Informații Externe, Serghei Naryshkin, acum cîteva zile, spunînd: „Avem materiale care indică un amestec al Occidentului în organizarea și implementarea acestor acte teroriste”. Dacă le aveți de ce nu ieșiți cu ele la vedere? De ce nu le prezentați lumii ca să știm și noi cine e vinovat? De ce nu ieșiți cu probele zdrobitoare, audio, video sau scrise, pe care spuneți că le aveți, despre laboratoarele înființate și subvenționate de americani și aliații lor în Ucraina? De ce le țineți ascunse? Dacă tot vreți să faceți dreptate pînă la capăt și să fiți conducătorii mișcării de eliberare de sub hegemonia americană, de ce nu le „dați cu masa în cap”? Amenințările fără probe sînt vînare de vînt.
În continuare, președintele Putin ni se adresează nouă, cetățenilor Uniunii Europene, spunîndu-ne că, dacă sîntem sfătuiți să facem duș cîte doi, să nu depășim 19 grade Celsius, sub amenințarea de a fi arestați, să stăm pe întuneric – ei bine, nu e din cauza Rusiei, ci a politicilor economice greșite și imature ale UE și ale tiparnițelor americane de dolari generatoare de inflație, concluzionînd că „elitele occidentale nu vor căuta căi constructive de ieșire din criza globală alimentară și energetică pentru care și ei sînt de vină”. Așa cred și eu, dar repet: prefer să ne rezolvăm singuri problemele, iar referirile lui Putin nu ne ajută pe noi, cei care vrem să corectăm mersul UE, ci le dă motive adversarilor noștri să ne eticheteze drept „putiniști” și aliați ai ideilor Rusiei, îngreunîndu-ne astfel activitatea. Drept urmare, dacă președintele rus chiar vrea să ne fie de ajutor, ar trebui să nu mai vorbească despre ele.
În încheiere, Vladimir Putin a afirmat că „lumea a intrat într-o perioadă de transformare fundamentală, revoluționară. Apar noi centre de putere. Ele reprezintă majoritatea – majoritatea! – comunității internaționale. Ele sînt gata nu doar să-și declare interesele, ci și să le protejeze. Acești oameni văd în multipolaritate o oportunitate de a-și întări suveranitatea, ceea ce înseamnă dobîndirea unei libertăți autentice, perspective istorice și dreptul la propriile forme independente, creative și distinctive de dezvoltare, la un proces armonios. (...) În cele mai diverse țări și societăți se conturează o mișcare esențial emancipatoare, anticolonială împotriva hegemoniei unipolare. Puterea sa va crește cu timpul. Această forță este cea care va determina viitoarea noastră realitate geopolitică”. Observație: că există o mișcare contra lumii unipolare, asta vedem și noi. Că tu, Putin, și președintele chinez Xi, doriți să creați „o lume mai dreaptă și mai rezonabilă” nu mă îndoiesc. Întrebarea este: „pentru cine”? Pentru țările mici sau pentru un profit pe care voi, ca artizani ai acestei lumi noi, îl veți obține la urmă? Îmi doresc să se schimbe actuala conducere a Uniunii Europene, pe care o consider incompetentă. Îmi doresc o uniune prosperă și independentă de voi și de americani, care să fie un model de urmat pentru alte țări ale lumii. Am spus un model de urmat, nu unul pe care să-l impună sub amenințarea sancțiunilor, așa cum face acum Ursula, cînd amenință Italia, Ungaria sau
Polonia cu tăierea fondurilor dacă deviază de la politica impusă de Bruxelles.
După acest discurs am căutat reacții în presa inter-­
națională. Ce am văzut? The New York Times accen­tuează declarațiile lui Putin legate de satanismul societății vestice și alte asemenea lucruri care să revolte  „naturelul simțitor” al oamenilor, trecînd în plan secund alipirea teritoriilor, marcînd, de asemenea, succesele militare ucrainene și subliniind faptul că India și China erau odată aliații Rusiei, deși aceste țări nu au aplicat sancțiunile și recent s-au abținut de la a vota moțiunea US-Albania de condamnare a operațiunii speciale din Ucraina. Adică le induc americanilor ideea că aceste țări s-ar distanța de Rusia, deși faptele lor nu indică nimic în acest sens. Politico scrie că „Ucraina jură că trupele ruse vor fi exterminate”, amintind de succesul contraofensivei de acum două săptămîni (despre care am scris și eu pe larg în articolul „Războiul continuă”), cît și de recenta încercuire a unor trupe rusești din orașul Lyman, regiunea Donețk. De asemenea, publicația citează declarațiile lui Mihail Podoliak, consilier al președintelui Zelenski, care a spus că „mobilizarea arată că Rusia a rămas fără o armată profesionistă”, adăugînd: „Această armată este înlocuită de oameni absolut neantrenați. O resursă vie a fost aruncată în prima linie și va fi pur și simplu exterminată”.
Declarațiile acestea induc o idee greșită opiniei publice occidentale, adormindu-i vigilența, făcînd-o să creadă că rușii au pierdut războiul, permițîndu-le să facă tot ce vor. Dacă nu cumva pregătesc pacea, așa cum s-a făcut și în războiul sovieto-finlandez din 1939, fiindcă o pace nu se poate face decît dacă Ucraina e victorioasă, altfel toată cheltuiala Vestului ar fi fost în zadar. Așadar, li se inoculează cetățenilor ideea că Ucraina e pe cale să cîștige războiul, exagerînd victoriile armatei acesteia și băgînd sub preș marele jaf teritorial, ca să poată justifica semnarea tratatului de pace, la care și Putin a îndemnat în discursul său viclean. Jurnaliștii ăștia occidentali zici că-s plătiți de ruși să-i prostească pe occidentali. N-am crezut așa ceva!
Newsweek scrie despre cererea Ucrainei de a adera la NATO printr-o procedură de urgență, ceea ce ar fi schimbat complet datele războiului fiindcă ar fi implicat o confruntare directă și pe față NATO - RUSIA, singura în stare să rezolve problema și să-i pună pe ruși la colț, chiar dacă e o soluție aducătoare de moarte pentru milioane de cetățeni nevinovați. Probabil din această cauză, Vestul care, cu toate păcatele lui, valorizează mai mult decît rușii viața oamenilor, indiferent din ce motive, a răspuns acestei cereri a ucrainenilor prin vocea lui Jack Sullivan, consilier pe probleme de securitate al Statelor Unite ale Americii, că nu e momentul pentru așa ceva, iar secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg a declarat la rîndul său că „fiecare democrație din Europa are dreptul de a solicita aderarea la NATO, iar aliații NATO respectă acest drept și am afirmat din nou și din nou că ușa NATO rămîne deschisă”. El a adăugat că membrii NATO au afirmat recent, la summit-ul de la Madrid, că „suțin dreptul Ucrainei de a-și alege propria cale, de a decide la ce fel de aranjamente de securitate dorește să facă parte”. Stoltenberg a spus că, totuși, „o decizie privind aderarea trebuie luată de toți cei 30 de aliați și luăm aceste decizii prin consens”. „Preocuparea noastră acum”, a adăugat el, „este să oferim sprijin imediat Ucrainei, pentru a o ajuta să se apere împotriva invaziei brutale ruse”. Cu alte cuvinte, nu vrem să ne batem cu Rusia în mod direct, așa că vom continua să vă dăm arme, dar nu vă primim în alianță. Pentru mine acesta este un alt semnal că NATO și aliații săi doresc închiderea conflictului proclamînd victoria Ucrainei, așa cum am scris mai sus. Sper că motivul e acesta și nu pregătirea vreunei lovituri nucleare contra Rusiei.
Momentul istoric a trecut. Am văzut că nimic nu s-a schimbat, de fapt, pe planetă. Imperiile tot imperii, săracii tot săraci. Ei se bat pentru ciolan, așa cum fac de secole, noi încercăm să supraviețuim, lucru exprimat foarte bine în 21 decembrie 1989 de Adrian Păunescu, în versurile poeziei „Nimic, niciodată”: „Nimic nu se rezolvă niciodată/ Și pier mereu aceiași care pier/ Dezastrul fără plată și răsplată/ Noi pe pămînt și Dumnezeu în Cer”.
N.M.M.