Un fenomen religios rămas, pînă azi, o enigmă: Minunea de la Maglavit (1)
  • 06-12-2021
  • 0 Comentarii
  • 508
  • 1

În 1935, o știre se răspîndea rapid nu numai prin țară, dar și dincolo de hotare: unui cioban din comuna Maglavit (la 10 km de Calafat) I s-a arătat Însuși Dumnezeu, sub forma unui bătrîn cu barbă, încredințîndu-i misiunea să îndemne oamenii la pocăință. ,,Moșul” l-a sfătuit să ceară concursul preotului din sat, Nicolae Bobil – care s-ar bucura de toată cinstea în Împărăția Cerurilor. Se pare că aceasta a fost cheia succesului lui Petre Lupu, ciobanul de la Maglavit: asocierea cu preotul avea să dea credibilitate povestirilor sale.
Din ziua aceea, istoria comunei doljene și viața ciobanului Petre Lupu au cunoscut o evoluție specta­culoasă. Pe ulițele satului au apărut șiruri nesfîrșite de căruțe, trăsuri, mașini de oraș și mulțimi de oameni, sosiți pe jos, de la zeci de kilometri. Au rămas inexplicabile și arătarea mărturisită de Petrache Lupu, și fantastica afluență a oamenilor veniți din depărtări, și cazurile celor plecați sănătoși de la el, după ce medicii le dăduseră un verdict fără speranță.
Ce scria presa vremii despre fenomenul iscat de Petrache Lupu
Mărturisirea ciobanului a dat naştere unui fenomen religios nemaiîntîlnit în ţara noastră, sute de ziarişti şi fotografi români şi străini venind, în vara anului 1935 la Maglavit, pentru a relata despre ciobanul care „L-a văzut pe Dumnezeu”.
Pentru prima dată, în 1935, a apărut, în ziarul „Dimineaţa”, un reportaj despre Maglavit şi „arătările lui Dumnezeu“, iar, un an mai tîrziu, același ziar scria: ,,Cine ar fi băunuit că un simplu și umil cioban dintr-o văgăună a Dunării va căpăta în scurtă vreme o celebritate la care zadarnic ar rîvi oricare muritor hărăzit cu daruri mai puțin divine: savant, scriitor, poet, technician genial, și – ca să alegem un domeniu echivalent prin influența asupra masselor – vreun sportiv chiar. (…) Maglavitul, smuls din obscuritate – cine altul decît mecanicul trenului mixt, sau puținii locuitori ai Calafatului megieș îi cunoașteau numele? – e astăzi în repertoriul geografic și… cultural al tuturor cetățenilor țării. Maglavit e mai difuzat decît Ierusalim sau Mussolini!”. (…),,Această migrațiune în massă, acest iureș al instinctului sau al nu știu
cărei adulmecări misterioase către un țărm al făgăduinței, nu trebuie neglijate. În secretul lor
rezidă tîlcul minunii de la Maglavit”.
Pe de altă parte, la 16 octombrie 1935, în editorialul său din ziarul „Neamul Românesc”, Nicolae Iorga scria: „De ce nu se deschid oare porţile tuturor caselor de nebuni din România, unde sînt atîţia oameni buni, religioşi şi care au viziuni încă mai curioase decît a «moşului»…?”. În plus, Iorga invoca fenomenul de la Maglavit şi în Parlament, atunci cînd perora de la tribună că „nu mai avem Ortodoxie”, doar un „fals misticism, bolnav ca esenţă”. În schimb, alţii, mai ales din presa spirituală, vorbeau despre „geniul lui Petrache Lupu”, menţinînd astfel trează atenţia asupra personajului.
(va urma)
R.M.

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite