Un eveniment editorial: volumul „Mihail Jora – studii şi documente“, de Ilinca Dumitrescu

Distinsa pianistă Ilinca Dumitrescu semnează volumul „Mihail Jora – studii şi documente“, o lucrare fundamentală despre cel care a pus bazele şcolii româneşti de compoziţie, ale baletului şi liedului din Secolul XX. În prefaţă, autoarea a consemnat următoarele: „Am încercat, prin aceste pagini, pline de lumini şi umbre, caleidoscop de căutări dureroase şi de certitudini strălucitoare, să redau portretul unui mare om şi, odată cu el, al unui întreg secol, frămîntat şi contradictoriu. Am lucrat la acest volum cu o neţărmuită dragoste şi cu un imens respect: pentru personalitatea fascinantă a maestrului Mihail Jora, dar şi pentru epoca pe care acesta o reprezintă, moment însemnat în cultura muzicală românească – drumuri, hăţişuri, meandre necercetate încă, sau puţin şterse de colbul vremii şi de urgiile Istoriei. Acum cîţiva ani, un astfel de volum n-ar fi fost posibil. Mîinile noastre n-ar fi îndrăznit să atingă acele documente vechi, îngălbenite de vreme, ascunse şi, totodată, păstrate cu grijă. Cine ştie cît timp ar mai fi aşteptat, închizîndu-şi tainele?! Pentru mine, redactarea acestei lucrări a însemnat desfăşurarea unei activităţi intense, pe parcursul mai multor ani, în care m-am cufundat în trecut, am răscolit arhive, am descifrat texte şi, apoi, le-am dactilografiat, am cercetat şi am decupat teancuri de ziare vechi, am comparat mărturii ale mai multor oameni, am ascultat sfaturile şi gîndurile multor muzicieni, am retrăit – dureros, uneori – momente din propria-mi existenţă şi am înţeles aspecte pe care eu şi generaţia mea le cunoşteam destul de puţin. Cred că această carte, care, în fond, ar fi putut fi un tom de muzicologie, ştiinţific şi oarecum auster, se poate citi ca un roman – unul scris de Istorie, dar şi de oameni, mai vîrstnici, sau mai tineri, care i-au fost în preajmă maestrului Mihail Jora, care l-au iubit încă din prima clipă, sau care l-au contestat violent, dar care au păşit, vrînd-nevrînd, împreună cu el, pe drumul destinului. Un destin al unei epoci, dar şi al unei ţări“.

Volumul „Mihail Jora – studii şi documente“ cuprinde următoarele secţiuni: ,,Cuvînt înainte”, ,,Omagii”, ,,Studii”, ,,Analize”, ,,Punct de vedere”, ,,Corespondenţă” şi „Varia“. Pianista Ilinca Dumitrescu se remarcă printr-un foarte expresiv stil literar, moştenit de la tatăl său, compozitorul Ion Dumitrescu, dar şi de la mama sa, poeta Mariana Dumitrescu, a cărei operă a influenţat ultima perioadă componistică, postexpresionistă, a lui Mihail Jora. Trebuie remarcate, totodată, vasta documentare şi profundele consideraţii muzicologice ale autoarei, despre care, fără a exagera, putem spune că se înscrie într-un capitol fundamental al lumii Euterpei. Cu toate acestea, Ilinca Dumitrescu nu a fost primită în Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România, deşi, după cum se ştie, în această prestigioasă instituţie au intrat, de-a lungul vremii, oameni de-a dreptul mediocri. Cît adevăr cuprind cuvintele lui Nicolae Iorga: „Recunoaşterea posterităţii este un un giulgiu de aur, pe trupul celui asasinat!“.

Doru Popovici