Un amplu studiu: ,,Ludicul pianistic oferit copiilor în creaţia lui Dan Voiculescu”, de Ştefan Angi
  • 15-10-2014
  • 0 Comentarii
  • 131
  • 0

În cadrul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, sub conducerea maestrului Octavian Lazăr Cosma, a apărut amplul studiu ,,Ludicul pianistic oferit copiilor în creaţia lui Dan Voiculescu”, semnat de Ştefan Angi. În prefaţa acestui remarcabil opus, autorul a consemnat următoarele: ,,Reafirmarea, astăzi, a valenţelor estetice creative şi interpretative ale volumului de miniaturi pianistice «Carte fără sfîrşit», semnat de maestrul Dan Voiculescu, are motivaţii multiple. Reamintim, în primul rînd, preocuparea analitică manifestată de Sigismund Toduţă faţă de capodoperele literaturii muzicale compuse pentru tineret, spre exemplu în spaţiul acordat investigării muzicologice a pieselor din «Klavierbüchlein für Anna Magdalena Bach 1725», în cadrul celebrului său tratat «Formele muzicale ale barocului în operele lui Johann Sebastian Bach». În al doilea rînd, remarcăm faptul că, dintre discipolii de prim rang ai şcolii întemeiate de Sigismund Toduţă, Dan Voiculescu este cel care a creat poate cele mai multe compoziţii adresate copiilor, îmbogăţind, cu noi paradigme, repertoriul autohton şi universal al celei mai tinere categorii de muzicieni şi spectatori, deopotrivă. În al treilea rînd, amintim funcţia complementar-interdisciplinară a «Cărţii fără sfîrşit», manifestată, de-a lungul anilor, în ansamblul creaţiilor, pe plan poetic, românesc, teatral şi de arte plastice”.

Studiul ,,Ludicul pianistic oferit copiilor în creaţia lui Dan Voiculescu” are următoarele secţiuni: ,,În adîncul mesajului fiinţează valoarea”, ,,O subtilă estetică a valorilor”, ,,Ludicul”, ,,Valori estetice”, ,,Frumosul”, ,,Sublimul”, ,,Tragicul”, ,,Comicul”, ,,Grotescul”, ,,Absurdul”, ,,Tehnici de compoziţie”, ,,Pragmatism”, ,,Creativitate”, ,,Miniaturalul”, ,,Raţiune”, ,,Emoţie”, ,,Tenacitate”, ,,Sfîrşitul cărţilor fără sfîrşit…”.

Din epilog, am selectat următorul fragment: ,,Bunăoară, autorul subliniază, în «Cuvînt înainte», absenţa sfîrşitului. Nu doar absenţa sfîrşitului învăţăturii ca atare, ci şi a finalizării cărţilor de faţă. Între timp, am aflat că există miniaturi suficiente, compuse pe parcurs, pentru noi şi noi volume, jalonînd filonul ascensiunii pe treptele vîrstelor tinereţii, de la copilul mic la adolescent, şi dincolo de ele, spre înţelepciunea maturităţii. Autorul mi-a mărturisit că «acum există un nou volum, de 24 de canoane” (24, bineînţeles, de la Bach, dar, aici, cu sensul de două duzini). Ar putea fi inclus în continuarea «Cărţii fără sfîrşit», dar poate vieţui şi ca volum separat. Poate că adevărata continuare a «Cărţii…» se poate face cu Fabule, Dialoguri, Sonate… Importanţa apariţiei lor credem că este evidentă, pentru fiecare iubitor al muzicii. Aşadar, variante ale continuităţii fără sfîrşit există. Publicarea, în trei volume, a «Cărţii fără sfîrşit» dă senzaţia unei încheieri provizorii, căci aceste deschideri ajută ca finalul să fie amînat. Ele aşteaptă, deocamdată. În orice caz, întreruperea editării lor nu depinde de maestrul Dan Voiculescu. Mingea, precum s-ar spune, se află, acum, pe terenul editorilor, care, şi ei, au copii, adolescenţi, şi, poate, maturitate suficientă pentru o sponsorizare cuvenită”.

* * *

Într-un e-mail, compozitorul Dan Voiculescu îmi scria: ,,Îţi mărturisesc faptul că mă încearcă regretul de a nu fi dedicat acest volum memoriei doamnei prof. Kardos”. Citind şi recitind acest amplu studiu, conceput cu o adevărată măiestrie şi cu rezonanţe multiple în istoria muzicii româneşti, pot spune că este ,,o realizare nepereche”. Din nefericire, se trece pe lîngă el cu indiferenţa cu care ploile udă statuile…

Doru Popovici

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite