Am mai scris despre momentele acelea nenorocite cînd soarta îl pune pe un scriitor în situația să nu-și termine opera – roman-fluviu, poem eroi-comic sau ce-o mai fi fost. Din motive de moarte-n somn sau detenție pe viață. Prin urmare, sarcina continuării creației și-o asumă un apropiat – amic, rudă sau admirator fanatic – cu aceleași afinități estetice și ideologice. Vezi, de exemplu, romanul ,,Minunile Sf. Sisoe”, dus pînă la un punct de George Topîrceanu și terminat, decenii mai tîrziu...