George Gordon Byron (1788-1824),
poet romantic englez
Într-o bună zi, Byron, călătorind cu doctorul Polidori, care-și dădea aere de mare literat în fața lui, îl întrebă cum de-și permite să-l trateze de la egal la egal. Polidori, înfumurat, îi spuse:
- Ce ne diferențiază, de fapt? Tot ce ești dumneata în stare să faci, pot face și eu!
Plictisit, Byron îi răspunse:
- Cel puțin trei lucruri nu ești în stare să le faci: eu sînt în stare să trec un rîu înotînd, să sting o lumînare la o distanță de douăzeci de pași dintr-un foc de pistol și să scriu un poem din care să se vîndă într-o singură zi 14.000 de exemplare!
George Călinescu (1899-1965),
scriitor și critic literar român
Un student îi spune profesorului Călinescu:
- Dumneavoastră, care studiați delirul oniric, îmi puteți da un sfat? Deseori, în somn, mă visez profesor. Ce să fac ca visele mele să devină realitate?
- Soluția e să dormi mai puțin!, îi răspunse cu simplitate genialul Călinescu.
Agatha Christie (1891-1976),
scriitoare engleză
Nefiind deloc fascinantă ca prezență fizică, Agatha Christie era, în schimb, plină de spirit. Cînd cineva o întrebă de ce se căsătorise cu un arheolog, ea răspunse imediat:
- L-am ales foarte bine, deoa­rece pe măsură ce voi îmbătrîni, el mă va găsi mai atrăgătoare, mai interesantă și mai prețioasă!
Theodor Pallady (1871-1956), pictor român
- Doctore, izbucni o femeie, dînd buzna în camera lui Theodor Pallady. Spune-mi sincer tot ce crezi despre mine.
Uluit, pictorul o măsură din cap pînă în picioare și în cele din urmă îi răspunse: în primul rînd ar trebui să fiți mai puțin impulsivă și să mai slăbiți vreo 20 de kg, în al doilea rînd, să mai diminuați fardul,
fiindcă vă vulgarizează și, în al treilea rînd, sfaturile mele sînt sfaturile unui pictor. Doctorul locuiește la etajul superior.
Johann Wolfgang von Goethe (1749-1832), scriitor german
Goethe era asediat de tot felul de curioși. Într-o zi, scos din sărite de insistențele unui englez necunoscut, admise pînă la urmă să-l primească. Ca o răzbunare, Goethe se așeză în mijlocul camerei, cu brațele larg desfăcute, ochii în sus, nemișcat ca o statuie. Englezul rămas o clipă surprins, de îndată ce intră. Dar după aceea, fără a-și mai pierde calmul olimpic, tipic englezilor, își scoase ochelarii, se roti în jurul lui Goethe, întocmai ca în jurul unei statui, îl studie cu atenție, din cap pînă în picioare și se retrase fără a saluta... ca dintr-un muzeu.
Întrebarea e care din cei doi a demonstrat mai mult spirit?
* * *
Goethe se afla pe o cărare îngustă din parcul din Weimar. La un moment dat, se pomeni față în față cu unul din cei mai acerbi critici ai săi. Cu îngîmfare, criticul nu se abținu și-i spuse:
- Nu mă dau în lături în fața unui nebun!
- Eu da, îi răspunse zîmbind Goethe, și-i făcu loc să treacă.
Michelangelo Buonarroti (1475-1564), pictor, sculptor, arhitect și poet italian
Unui pictor care-i arătă lui Michelangelo un tablou inspirat din mai mulți maeștri, un adevărat mozaic de împru­muturi, puțin de ici, puțin de colo, Michelangelo, în loc de orice apreciere, exclamă:
- Ferește-te de ziua jude­cății acestui tablou! Cînd fiecare își va retrage ceea ce-i aparține, vei rămîne cu pînza goală!
* * *
Cînd Michelangelo lucra, din ordinul Papei Paul al III-lea, Judecata de Apoi în Capela Sixtină (Vatican), reflecta, ca de obicei, mult înainte de a picta. Neînțelegînd nimic din această artă, Biagio da Cesena, maestru de ceremonii, îl plictisea adesea pe pictor în timpul lucrului, criticîndu-l că pictează prea încet.
Michelangelo se răzbună pe el, redîndu-i trăsăturile pe chipul lui Minos. De îndată ce se recunoscu, Biagio alergă să se plîngă Papei, iar Paul al III-lea îi spuse:
- Dragul meu Biagio, dacă te-ar fi așezat în Purgatoriu poate te-aș mai fi salvat; din Infern însă nu te mai pot scoate, deoarece ,,ivi nulla est redemptio” (de acolo nimeni nu mai poate fi mîntuit).
Și figura lui Biagio rămase pentru o eternitate pe pictură, jos, în colțul din dreapta.
Arthur Schopenhauer (1788-1860),
filosof german
Invitat undeva la masă, gazda îi oferi lui Schopenhauer, la sfîrșit, un pahar cu vin, spunîndu-i:
- Este un vin excepțional, cu cel mai generos buchet din cîte am băut!
Sceptic, sorbindu-l, Schopenhauer îi răspunse:
- Mda, generos îmi pare și mie, deoarece pare să fi dat tot ce avea în el mai bun.
R.M.