Ultimul articol! (II)
  • 18-03-2024
  • 0 Comentarii
  • 23
  • 1

Motto: ,,O colectivitate este întotdeauna mai ușor de dus de nas decît un om”. PIO BARJOLA (1872-1956), scriitor spaniol

După ce sovieticii au înfrînt armatele germane la Stalingrad și Kursk, în 1942 și, respectiv, 1943, strategii europeni și americani și-au dat seama că se apropia apusul lui Hitler, pe care, de altfel, îl ajutaseră să ia puterea în Germania, după care l-au finanțat la greu în timpul războiului. Pentru elita bancară, legislatorii internaționali și monarhia europeană, eșecul lui Hitler a fost un șoc, motiv pentru care aceștia au decis să se întrunească pentru a lua decizii rapide împotriva extinderii comunismului în Europa. Americanii, care l-au inventat pe Hitler și l-au plătit să ocupe Rusia, au realizat, după război, că natura regimului sovietic era expansionistă, și uite așa a părut Războiul Rece.
După Tratatul de la Yalta (1945), semnat de Churchill, Stalin și Roosevelt, pentru Statele Unite s-a ivit o șansă unică de a pune mîna pe cîrma lumii. De aceea, în timpul războiului, America s-a străduit să schițeze, prin Departamentul de Stat și al Consiliului Relațiilor Externe (CFR), un adevărat guvern în umbra SUA, o structură mondială pe care s-o instaureze în epoca postbelică. Așadar, la Yalta, americanii s-au dus cu lecțiile învățate, și nu miră pe nimeni faptul că, în 1948, directorul planificării din Departamentul de Stat, George F. Kennan, a declarat: ,,Dispunem de 50% din bogățiile lumii, dar reprezentăm doar 6,3% din populația mondială. Misiunea noastră reală este elaborarea unui model de relații care să ne permită să menținem această situație de inegalitate ce ne este favorabilă”.
Așa a apărut Planul Marshall, ratificat la 3 aprilie 1948 de președintele american Truman. Banii care proveneau din Statele Unite aveau ca obiectiv esențial renașterea capacității de consum a clasei medii europene, care începea să dispună de bani, cheltuiți apoi pe produse fabricate în Statele Unite. De fapt, exact ceea ce face societatea românească cu banii veniți din partea Uniunii Europene. De reținut că Planul Marshall (Proiect de Reconstrucție European) a fost patronat în principal de David Rockefeller, cel care, împreună cu Joseph H. Retinger, specialist în operațiuni financiare, a inițiat Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului, în 1952. A fost primul mare pas al mișcării de unificare a Europei, în urma căreia toate țările beneficiare renunțau la o parte din suveranitatea lor.
Tot în 1952, Joseph Retinger i-a cerut prietenului său, Prințul Bernard al Olandei, să-l ajute să-i atragă pe liderii NATO ca să participe, alături de alți lideri mondiali, la o dezbatere deschisă și sinceră pe teme internaționale. Prințul Bernard a primit propunerea cu mare entuziasm, întregul eveniment fiind finanțat de familia regală a Olandei, posesoarea uneia dintre cele mai mari averi din lume. Pentru organizarea și funcționarea viitorului club al elitei mondiale, s-a oferit drept sponsor magnatul David Rockefeller. Alte contribuții financiare au fost aduse de familia Rothschild, de logistică ocupîndu-se Henry Kissinger, care începuse să lucreze încă de pe atunci pentru Rockefeller.
Prima întrunire oficială a Clubului Bilderberg a avut loc la 29-31 mai 1954, în localitatea neerlandeză Oosterbeek, la care au participat 66 de persoane. Numele Clubului Bilderberg vine de la hotelul cu același nume, în care s-a desfășurat evenimentul, clădirea respectivă fiind proprietatea Prințului Bernard al Olandei, care a avut și pretențiosul nume de amfitrion.
Odată înființat, Clubul Bilderberg a devenit o puternică alianță secretă, la care aderau magnați de anvergură, strategi internaționali, elita politică, academică și militară. Toți au anunțat cu surle și trîmbițe că țelul lor este acela de a menține pacea în lume, de a apăra valorile democratice și drepturile omului, adică numai vrăjeli de doi lei. Păi, despre ce valori democratice vorbesc ăștia, din moment ce pe ei nu i-a ales nimeni, plus că deciziile lor nu respectă nici o lege?
Cercul intern și inaccesibil al Clubului îl constituie așa-numitul Comitet al Înțelepților, alcătuit din patru inițiați, nume luat de la cunoscutul Ordin Illuminati și masonerie. Pe treapta a doua se află Comitetul Director, ale cărui întruniri sînt mai frecvente, fără ca restul participanților să știe ce agendă de lucru s-a stabilit. De reținut că acest Comitet Director este alcătuit din 15 membri permanenți americani și 24 europeni, care, printre altele, sînt însărcinați cu elaborarea listei invitaților la întrunirea anuală. Modelul obișnuit este ca fiecare membru să invite cîte două persoane, tandemul ideal fiind alcătuit dintr-un om politic de rang înalt și un industriaș de marcă, ori un bancher și un profesor sau jurnalist, cu obligația ca lista invitaților să nu depășească mai mult de o sută de nume.
Deliberările Clubului se bazează pe principiul consensului. Nici vorbă de voturi, procese verbale sau înregistrări ale discuțiilor. Există și o vorbă: ,,La Davos plătești ca să fii văzut, pe cînd la Clubul Bilderberg vii ca să vezi, fără să te faci văzut”.
Există două sesiuni de dimineață și două după-amiaza, pentru ca toți participanții să poată juca golf. Clubul își aduce inclusiv proprii bucătari și chelneri, pe lîngă gărzile de corp, alcătuite din agenți ai serviciilor de informații CIA, MOSSAD ori M15. De precizat că invitații pot lua cuvîntul în cadrul întrunirilor, dar nu mai mult de un minut; după trecerea acestui timp, în sală se aprinde o lumină roșie și microfonul se închide automat. Aceste lucruri mă duc cu gîndul la bietul Iohannis care, tot sperînd că, la un moment dat, va fi și el invitat la Club, o arde cu golful în neștire, numai că problema este dacă, la discuții, în limita acelui minut ar putea și el să zică vreo 2-3 cuvinte. Și, la urma urmei, ce să caute această nulitate printre șefii guvernului secret și mondial, ale căror decizii se aplică în parlamentele naționale, la ONU, FMI, BM, OMC, OMS ori la NATO? De amintit și faptul că baronii presei de prim rang din lume au jurat credință veșnică Clubului Bilderberg, și aici menționăm cîteva nume: The Washington Post, Financial Times, Foreign Affairs, The Economist, The New York Times, The Wall Street Journal, Die Zeit, Le Figaro, Corriere della Sera etc.
Ce mai, odată intrat în sfera acestui club, nu mai există drum de întoarcere, și în acest sens vă pot da ca exemplu pe Margaret Thatcher, Doamna de Fier a guvernului britanic în 1979-1990. A fost foarte apreciată în Club, dar ,,cînd Bilderbergerii i-au ordonat să restrîngă suveranitatea britanică, ea a spus că nu o va face cu nici un chip, așa că au dat-o afară din Club și, în scurt timp, și-a pierdut și funcția de premier” (James Tucker). Aici poate fi amintit și cazul lui John F. Kennedy care, la puțin timp după ce a spus că ,,Poporul american se opune în mod intrinsec și istoric societăților secrete, jurămintelor secrete și procedurilor secrete”, a fost asasinat. De fapt, stăpînii lumii sînt dușmanii democrației autentice, pentru că obțin beneficii mai mari de pe urma regimurilor corupte decît de pe urma unui sistem complet curat, în care legile sînt puse în aplicare cu strictețe și la fel pentru toți.
Filozoful și Sfîntul Augustin din Hipona a exprimat cu deosebită claritate forma nedreaptă în care se manifestă cei puternici în societate: ,,Dacă luăm guvernelor dreptatea, ce devin ele, oare, dacă nu găști de criminali (v. PSD+PNL–USR – n.m.) la scară mare? Și ce-s aceste bande, dacă nu niște regate în miniatură? Sînt găști conduse fiecare de către o căpetenie, care se angajează unele față de altele prin pacte reciproce și împart prada după o lege acceptată de ele. Să presupunem că unei astfel de găști i se adaugă alte șlehte de tîlhari, și ea crește pînă cînd ocupă poziții, definește cartiere, cucerește orașe, supune popoare. Gașca se autodefinește atunci deschis drept regat, titlu care, fără doar și poate, îi conferă nu ambiția pierdută, ci impunitatea dobîndită. Un corsar căzut prizonier a fost întrebat de Alexandru cel Mare în persoană: «Cum ți se pare să supui Marea prin jaf?». La această întrebare, corsarul a răspuns: «La fel cum ți se pare și ție să dispui de lumea întreagă. Numai că eu, care muncesc pe o nenorocită de corabie, sînt numit bandit, iar ție, care cucerești cu o întreagă flotă, ți se spune împărat»”.
De consemnat aici și opinia profesorului Carrol Quigley: ,,Puterea capitalismului financiar are un obiectiv epocal, nu altul decît crearea unui sistem de control financiar mondial în mîini private, capabil să domine sistemul politic din fiecare țară și economia lumii ca pe un tot” (,,Tragedie și speranță”, 1966). Stăpînirea politicilor fiecărei națiuni și schițarea lor în funcție de interesele grupurilor bancare internaționale se bazează pe aplicarea așa-numitei formule Rothschild, care îi este atribuită întemeietorului acestei dinastii de bancheri. Conform acestei formule, la nevoie, poți primi un împrumut de 10 lei, cu 3 lei dobîndă. După ce recuperează banii, banca cumpără 13 creioane, cu 1 leu bucata, dar ți le vinde ție cu doi lei bucata, și așa cîștigul ei ajunge la 26 lei, pe care îi poți împrumuta din nou. Deci, te vei împrumuta, pur și simplu, din bani tăi, dar în acest exemplu vorbim de sume infime. Gîndiți-vă ce cîștiguri s-au obținut cînd România a achitat cele 120 de milioane de vaccinuri anti COVID-19, pe care UE le-a achiziționat cu 1-2 euro bucata și ni le-a băgat pe gît cu 6-7 euro bucata. La fel și în cazurile contractelor pentru achiziții de armament, aprobate de Iohannis cîte unul pe lună, motiv pentru care, la un moment dat, ne-a înștiințat cu ochii beliți că... ,,Țara a eșuat!”, dar nu oricum, ci ,,pas cu pas”.
Iată de ce s-a ajuns la concluzia că ,,problemele omenirii nu mai pot fi rezolvate de guvernele naționale, motiv pentru care avem nevoie de un guvern mondial” (Michel Schooyans, ,,Fața ascunsă a ONU”). Pentru asta Clubul Bilderberg continuă să se reunească anual, urmărind să pună capăt tuturor libertăților și să ne transforme în sclavi. Pentru ei sîntem animale domestice. Cel mai rău nu este că acționează în numele nostru, ci că noi le permitem să gîndească în locul nostru. ,,Obiectivele membrilor Clubului Bilderberg este confuzia, haosul, pentru a ne face să avem încredere în ei, care dețin înțelegerea absolută, cheile lumii. De aceea ne înșală, denaturînd date, povestind minciuni, vînzînd etică precum baloanele de săpun, în totală impunitate. Ne duc cu zăhărelul, făcîndu-ne absorbiți, prostiți cu banalități fără importanță, dar împodobite cu staniol și beteală, încît să ni se pară că problema capitală a existenței noastre este dacă, spre exemplu, homosexualii se pot sau nu căsători. Cu toate acestea, problemele lumii sînt altele. Deci, alegeți: Vreți să fiți sclavi, sau preferați să fiți liberi?” (Cristina Martin, ,,Clubul Bilderberg. Stăpînii lumii” – 2005).
În încheiere, adaug că respectivul Club s-a reunit pînă în prezent de 70 de ori, de 12 ori în SUA, de 8 ori în Canada, și încă în 18 alte state. Singurul an în care nu s-a reunit a fost 1976, cînd președintele Clubului a fost acuzat de grave acte de corupție, cu toate că Biroul principal al Clubului Bilderberg, situat în Leinen (Olanda), a făcut toate eforturile pentru a ascunde cu orice preț acest fapt.
Oare cît timp vom mai putea să trăim ignorînd suferința pe care modelul oferit de Clubul Bilderberg o provoacă în restul comunității globale? Ce este așa de greu de constatat că ,,Omenirea este îndoctrinată cu un fals cod de valori, apreciat doar de cei care-l manipulează” (Konrad Lorenz, ,,Cele opt păcate de moarte ale civilizației”)?
Treziți-vă, oameni buni, și nu uitați că ,,Rugăciunea care-i plînsă/ În al lacrimei pîrîu/ Te înalță și te apropie/ Cît mai mult de Dumnezeu” (Nicodim Măndiță). Sau altfel spus: ,,Alegeți: Întuneric sau Lumină?/ Apocalipsa nu dă telefon” (Corneliu Vadim Tudor).
Sfîrșit
VALENTIN TURIGIOIU

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite