Ultima bătălie se poartă acum!
  • 04-09-2023
  • 0 Comentarii
  • 375
  • 3

Comuniștilor care conduc UE de la Bruxelles și de prin „Europa civilizată” le e tot mai frică de alegerile ce vor veni. Îi numesc „comuniști” fiindcă asta sînt: niște comuniști sadea poleiți în democrați, civilizați, intelectuali și indivizi care ne vor binele. Cu forța, evident. Ne-au învățat ani de zile că a fi comunist e ceva rău, împotriva drepturilor omului, o chestiune utopică și anormală, care trebuie eradicată. Acum le arunc în față aceeași denumire, fiindcă ei, „ieuropenii” de la Bruxelles, se declară de centru-stînga, poziție în care se află și socialiștii și comuniștii, așa cum scriam și eu acum ceva vreme în articolul „Extrema ticăloșie și dubla măsură”: „Trebuie să vă reamintesc faptul că spectrul politic este asemănător unei axe imaginare, care se extinde la stînga și la dreapta unui centru politic. Pozițiile apropiate de centru, cele mai moderate, poartă denumirile de centru-stînga și centru-dreapta. Extrema stîngă și cea dreaptă sînt situate spre capetele axei. Diversele mișcări politice ocupă poziții de-a lungul acestei axe, determinate după doctrina politică a acestora. Politica este deseori divizată în stînga și dreapta, iar acești termeni provin din timpul Revoluției Franceze din 1789, cînd cei ce-l sprijineau pe rege stăteau în partea dreaptă a Adunării, iar cei care sprijineau formarea republicii stăteau în stînga. În mod tradițional, stînga include social-democrația, socialismul, comunismul și, după unele categorisiri, anarhismul. Totodată, dreapta include liberalismul, monarhismul, conservatorismul, naționalismul și fascismul. Așadar, partidele de dreapta sînt mai conservatoare față de celelalte”. Cum adică? Acum 33 de ani cei de stînga erau dușmanii poporului și acum sînt un model de urmat? Așa se pare.
Unul din ziarele importante ale stîngii europene din Anglia, The Guardian, a pornit ofensiva pentru anul viitor, cînd vor avea loc alegerile parlamentare europene, unde conservatorii europeni pot acumula multe voturi care să-i aducă în situația de a mai tempera ideile de-a dreptul criminale ale comuniștilor europeni privind mediul, genul, imigrația etc.
Una dintre caracteristicile acestor articole din presa comunistă este aceea că ele produc confuzii cu bună știință în mintea oamenilor care sînt extrem de puțini informați și nu înțeleg ce înseamnă stînga și dreapta, astfel încît apar citate de felul acesta: „În perioada premergătoare alegerilor pentru Parlamentul European din 2024, liniile odată bine determinate dintre partidele conservatoare pro-europene și extrema dreaptă naționalistă se estompează, ambele încearcă să atingă furia sau anxietatea publicului față de migrație, costul vieții, tranziția ecologică. și diversitatea de gen”.
Conform acestui citat, partidele pro-europene sînt conservatoare, adică diferite de extrema dreaptă naționalistă, pe teme ca cele menționate mai sus și care, sîntem lăsați să înțelegem, ar fi niște teme conservatoare, nu de stînga. La o analiză atentă o să vă dați seama că un conservator nu poate fi diferit de un naționalist întrucît ambii împărtășesc ideologia conservatoare de dreapta, în timp ce migrația, tranziția ecologică și teoria de gen sînt chestiuni revoluționare caracteristice stîngii, adică socialiștilor și comuniștilor. Doar că stîngiștii noștri sînt niște lupi care îmbracă pielea de oaie a naționalismului și a conservatorismului tocmai pentru a sparge frontul constituit împotriva lor de către dreapta eșichierului politic.  Cum scrie chiar în același ziar al stîngii din care am citat mai sus, „marginalizarea și demonizarea dreptei radicale nu a reușit să stopeze pierderile. Nici adoptarea unei părți din vocabularul și politica populiștilor în probleme precum migrația și identitatea nu a funcționat, cu excepția poate pentru social-democrații danezi”. Așa cum observați, recunosc ei înșiși că tot discursul lor împotriva partidelor conservatoare și naționaliste în care termeni precum populism și xenofobie au fost prezentați publicului ca ceva rău și de stigmatizat fără a-i defini și a nuanța situațiile în care sînt aplicați a fost deplasat. În felul acesta, cum ai un partid politic naționalist sau conservator înaintea puștii, ca să zic așa, cum îl etichetezi drept xenofob, nazist, extremist de dreapta fiindcă oamenii reacționează fără să gîndească și să analizeze în cele mai multe cazuri din cauza lipsei de informații politice ce caracterizează marea majoritate a alegătorilor și telespectatorilor.
Cînd tacticile acestea nu funcționează se încearcă angajarea și moderarea inamicului prin coaliții sau prin propuneri direcționate către grupuri de alegători nemulțumiți, cum ar fi fermierii și șoferii din suburbii, care se tem că Green Dealul UE, promovat de o Comisie Europeană condusă de creștin-democratul german Ursula von der Leyen, le va lua mașinile și le va ruina mijloacele de existență.  Văzînd că la anul după alegeri riscă să piardă din poziția dominantă pe care o are acum în Parlamentul European, The Guardian scrie că „șeful PPE, Manfred Weber, experimentează ambele abordări în timp ce caută să repoziționeze familia politică dominată înainte de votul la nivelul UE din iunie viitor. În ianuarie, s-a întîlnit cu Meloni pentru a explora o posibilă alianță între PPE și naționaliștii conservatori și reformatori europeni (ECR) după alegerile de anul viitor. Legislatura UE este în prezent dominată de un pact centrist în trei dintre PPE, socialiști și democrați și grupul liberal de piață Renew Europe. ECR include partidul din Polonia (PiS), Vox din Spania, Partidul Democrat din Suedia și partidul finlandez. Cu toate acestea, Weber a declarat în mod repetat că PPE nu va lucra cu «extremiştii de extremă dreapta», numind în mod explicit pe Le Pen, AfD şi PiS. În iulie, el a făcut o încercare nereușită, alături de ECR și de grupul de extremă dreapta Identitate și Democrație (ID), de a înfrînge legea UE de restaurare a naturii, o măsură cheie de protecție a mediului (criminală și anormală, zic eu) despre care a spus el că va împovăra fermierii și va crește prețurile alimentelor. Weber încearcă să proiecteze PPE ca prieten al fermierilor și șoferilor, fără a accepta negarea științei climatice de către dreapta. Este un act de echilibru precar, mai ales cînd îl confruntă cu Von der Leyen din propriul său partid.
O alianță oficială cu ECR pare puțin probabilă, nu în ultimul rînd pentru că ar necesita sprijinul liberalilor, inclusiv al partidului Renașterii președintelui francez Emmanuel Macron. Dacă s-ar ajunge la un astfel de pact, probabil că ar respinge obiectivele ambițioase ale Acordului ecologic european, ar adopta o linie mai dură în ceea ce privește politica de azil și migrație și ar rezista oricărei erodări a suveranității naționale. Mai plauzibil este că Weber încearcă să ademenească partidul în ascensiune al lui Meloni să se alăture PPE de centru-dreapta, ceea ce i-ar întări poziția față de actualii săi parteneri”.
Domnii ăștia vor minți și ne vor îmbrobodi în maniera aceasta, mizînd pe lipsa de informație și de preocupare a celor mai mulți oameni care constituie populația activă europeană, cea cu vîrsta cuprinsă între 15 – 64 de ani ce constituie 64% din totalul cetățenilor UE. Din acești 64% fac parte votanții tradiționali ai progresiștilor europeni, mai exact tinerii cu vîrste între 18 – 40 de ani care au fost educați în ultimii 33 de ani de la căderea comunismului în așa numita „Europă de Est”. Am spus educați, dar aș putea spune la fel de bine îndoctrinați cu ideile tranziției ecologice, Green Deal, propaganda deșănțată LGBTQ și alte nebunii de felul acesta. Lor li se opune un procent mai mic, ce susține toate partidele naționaliste, suveraniste, conservatoare, de dreapta, care militează pentru statele naționale, pentru familie ca celulă de bază a societății, pentru oprirea prostiei și minciunilor cuprinse în așa numita „tranziție ecologică”. Acest procent reliefat prin rezultatele obținute de numitele partide în scrutinurile din țările lor se situează între 20-30%, adică foarte aproape de cel de 21% reprezentat de cetățenii europeni cu vîrste peste 65 de ani la care se mai adaugă grupul de vîrstă 45 – 64 de ani pentru a face acel 30% pe care-l ating unele partide naționaliste în alegeri.
Cu alte cuvinte, generațiile educate în spiritul normalității și al umanității, generațiile care au mers la teatru și la operă, cele care citeau și analizau lucrurile, dețineau cunoștințe temeinice de istorie, geografie, literatură, politologie, sînt cele care azi le creează probleme mincinoșilor de la conducerea Europei ale căror politici educaționale au dus la analfabetism funcțional generațiile tinere pe care și le pregătesc ca viitori robi.
De fapt, toate aceste procente ale intențiilor de vot din sondaje arată cîți am mai rămas în ultima noastră bătălie pentru a ne proteja copiii și nepoții cărora le lipsesc abilitățile și pregătirea necesare pentru a duce mai departe lupta cu forțele drăcești care dețin astăzi puterea în Europa. Sîntem în plin regim fanariot european și știți foarte bine cum s-a terminat el acum 200 de ani în România: cu momentele 1821 și 1848. Îmi doresc ca momentul nostru 1821 să fie anul viitor la alegerile europarlamentare, de care trebuie să ne folosim pentru a  trimite cit mai multi parlamentari români în Grupul Conservator (ECR) ca să oprim avîntul revoluționar distrugător al comuniștilor de la Bruxelles (pentru mai multe detalii puteți consulta editorialele din luna august a anului 2022 referitoare la grupurile parlamentare europene).
Ultima bătălie a început deja și depinde de fiecare dintre noi să le spună despre ea și celor din jur, pentru că doar unindu-ne vom putea reforma Uniunea Europeană care mai are puțin și se transformă în Uniunea Neo-Marxistă Europeană.
NICU MARIUS MARIN, antreprenor HORECA

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite