Ultima bătălie pentru supunerea României – prigonirea Bisericii Naționale
  • 29-05-2020
  • 0 Comentarii
  • 1248
  • 21

Motto: ,,Istoria nu este decît o carte a vremii care ne învață să urmărim virtutea…” - IACHINT AL PUTNEI

 

Da, folosesc această formulă – Biserica Națională – pentru că îmbină două adevăruri, două postulate: Biserica Orto­doxă Română este axa spirituală și morală a Națiunii României Mari, iar Națiunea României Mari este definită de Biserica Ortodoxă Română. Asta se poate citi și printre rîndurile Constituției României Mari. Or, azi, ideea de România Mare – mare ca spirit, în primul rînd! - se dorește a fi uitată, iar cea mai importantă țintă este această axă a Națiunii – Biserica. Iar acțiunile împotriva Bisericii se succed în ultima vreme, pesemne că se dorește o accelerare a atingerii scopului – desființarea oricărei tendințe de demnitate și independență a românilor.

Încep cu un exemplu aparent minor, dar care se încadrează în concertul știrilor de scandal care țintesc Biserica. Posturile TV principale și agențiile de presă au titrat și transmis – fără a verifica: ,,Doi bărbaţi au fost bătuţi de enoriaşi după ce au încercat să filmeze o slujbă în incinta unei mînăstiri din judeţul Hunedoara”.

Culmea, informația e însoțită de imagini, din care se vede clar cum respectivii intră în biserica mînăstirii, în timp ce avea loc o slujbă, și încearcă să provoace scandal. Motivul – nu era voie să se adune lumea la slujbă! Motivul e însă fals, pentru că în biserică erau măicuțe de la mînăstire – care trăiesc oricum în comun –, cîțiva enoriași, obișnuiți ai mînăstirii, și angajați ai lăcașului, asta chiar după spusele stareței.

 Iar cel mai clar e că respectivii doi intruși NU au fost bătuți – se vede din imagini! – ci îndepărtați hotărît dar politicos de un singur bărbat solid, foarte calm, care știa bine ce are de făcut – și cu cine are de-a face! Așa cum era firesc, stareța a alertat poliţia (din Petrila) care, din primele cercetări și de la martori au aflat că ,,enoriaşii au încercat să îi calmeze pe cei doi şi le-au cerut să facă linişte şi să plece, însă cei doi au adresat injurii şi ameninţări celor de la mănăstire, ceea ce i-a determinat pe enoriaşi să îi scoată cu forţa”. Poliția a luat act și a constat că ,,Enoriaşii care au participat la slujba nu a putut fi identificaţi, întrucît pînă la sosirea echipajului de Poliţie, aceştia au plecat de la faţa locului, iar călugării nu le cunoşteau identitatea”. Deci, bravo și polițiștilor, care au înțeles despre ce este vorba – și au reacționat ca niște buni români, neluînd în seamă provocatorii! Și, ca să vedeți tupeu, cei doi provocatori s-au dus la Spital și au reclamat poliției că ,,au fost bătuţi de către enoriaşii participanţi la slujbă, la mănăstire”. Așa cum menționam, este evident din imagini – nu au fost bătuți sau loviți – iar presa putea verifica asta ușor – dar NU, au preferat să dea curs înscenării prin care se dorește compromiterea Bisericii!

Să vedem acum un alt caz de prigoană evidentă – de data asta la nivel înalt: cazul arhiepiscopului Teodosie Tomitanul. Recent, Parchetul Curţii de Apel Constanţa a clasat plîngerea penală formulată de ,,Asociaţia pentru Libertatea de Conştiinţă” împotriva arhiepiscopului Teodosie, pentru ,,zădărnicirea combaterii bolilor”. Înaltul ierarh era „acuzat” că a împărtășit mai multe persoane cu aceeași linguriță! Ei bine, în ciuda atitudinii responsabile și profesioniste a procurorilor, lucrurile nu s-au oprit aici – iar ,,binevoitorii” au început o adevărată campanie împotriva arhiepiscopului, umplînd presa cu o așa-zisă colaborare cu Securitatea.

De fapt, dezvăluirea ,,dosarului” a apărut în 2006, apoi în 2015, pe fondul unui alt episod de prigoană contra BOR. Se remarcau atunci prin articole dure ,,Adevărul”, ,,Realitatea”, ,,Express”, bloguri tip ,,Cetin” și alte publicații care s-au remarcat ulterior în timpul mișcărilor #REZIST. Atunci, arhiepiscopul a explicat că ,,a fost obligat să semnez acel angajament - ei mi-au transmis că, dacă nu colaborez, nu voi fi lăsat să plec în străinătate, ceea ce s-a şi întîmplat, întrucît am reuşit să plec după Revoluţie”.

,,Am două decizii de necolaborare cu Securitatea, eliberate de CNSAS”, a precizat ÎPS Teodosie, care considera că, în fapt, a interpretat angajamentul ca ,,un jurămînt de credinţă faţă de ţară, nu ca să fac rău cuiva - e un jurămînt de credinţă, nu de a urmări pe cineva”. Acordul de colaborare a fost semnat în 1987 și conține o singură frază cheie: ,,Am fost de acord cu organele de Securitate privind colaborarea cu acestea în problemele de interes major ale statului nostru“.

Deci, care este problema? De ce apare acum din nou și se face vîlvă cu acest dosar? Desigur, este probabil doar un început de prigoană datorată atitudinii arhiepiscopului. De asemenea, zona ,,progresistă” sesizează faptul că, de la venirea lui Teodosie la Constanța numărul bisericilor din municipiu a crescut de la 20 la peste 50 – și cu ajutorul edilului Radu Mazăre. În plus, episcopul a pus în practică idei apreciate de public – chiar și de cel tînăr – cum ar fi procesiunile și evenimentele religioase pe plajă, pe malul mării.

Cazul ÎPS Teodosie este edificator: practic, BOR este o țintă permanentă a atacurilor ,,progresiste” și ,,pro-Occidentale” – și e de remarcat aici atitudinea Ambasadei SUA, care a acuzat BOR (?!) că a fost stăpînă de robi, pe care ,,i-a folosit ca muncitori pe pămînturi ale bisericii”, în schimb a catalogat drept ,,intoleranță” susținerea referendumului pentru familia tradițională.

În fine, un caz și mai interesant, pe care îl sesizează cunoscutul analist Bogdan Duca, teolog și politolog, greco-catolic. Duca aduce în discuție o coincidență foarte interesantă, pe fondul unui scandal monstru care a revenit, la fel de suspect, în aceste zile – dosarul ,,sexual” al fostului episcop al Hușilor. Ei bine, Bogdan Duca aduce aminte că ,,în plină campanie pentru referendumul pentru familie, se detona un scandal sexual homosexual în chiar cel mai înalt nivel al BOR”. Ce s-a întîmplat atunci? ,,Înregistrări porno cu episcopul Corneliu al Hușilor, dar mai ales cu discuții în care acesta menționa pasiunile sodomite ale unor altor ierarhi sinodali treceau din folderele bîrfelor preoțești în dosarele procurorilor”, amintește Duca. Și care a fost efectul nenorocirilor cunoscute și necunoscute de opinia publică? ,,De unde BOR începuse o adevărată trezire spre chestiunile sociale și o implicare în bătălia pentru familie, scandalul a provocat un non-combat cu consecințele văzute în zilele referendumului”. Iar Referendumul, ne amintim, în ciuda tuturor sondajelor, pronosticurilor, opiniilor exprimate – a căzut! S-a cam dat vina pe PSD, o acuzație stupidă, dar oarecum ,,înghițită” de opinia publică.

Dar ceva a mai fost în neregulă atunci, iar Bogdan Duca atrage acum atenția: a fost… tăcerea presei în legătură cu scandalul din BOR – ceea ce, dată fiind amploarea și posibilele implicații ,,înalte” sugerate, nu e firesc!”. Presa a trecut totul sub tăcere, după zilele ,,fierbinți” ale scandalului, ba chiar, după referendum, sfințirea șantierului noii catedrale patriarhale a fost mediatizată și aplaudată de presă și autorități, parcă răsplătind eșecul (de fapt autosabotajul) de la referendumul pentru familie”, spune Duca. Sigur, e o ipoteză a șantajului la BOR, a ,,trocului tăcerii”, e greu de demonstrat – dar, dacă stăm strîmb și ne gîndim drept, căderea referendumului ar putea fi explicabilă așa – prin îndepărtarea BOR de pe cîmpul bătăliei.

Bogdan Duca mai aduce aminte de un alt aspect, de asemenea surprinzător, tot din motiv de tăcere. ,,Cazul Corneliu a fost «tranșat» fără scandal - Onilă nu a fost depus din scaun, nici canonisit - și-a dat demisia, păstrînd statutul episcopal și leafa aferentă, a primit o vilă de reședință, mașină, șofer, personal care să aibă grijă de bunăstarea și confortul său arhieresc”, spune analistul, constatînd din nou: ,,Spre mirarea mea, presa a ignorat subiectul”. Într-adevăr, nici un jurnalist nu a fost interesat ,,de dulcea «pedeapsă»” a lui Onilă – are dreptate Bogdan Duca. ,,Doar cîțiva chiar devotați au avut semne de întrebare cu privire la felul în care un dosar în care Onilă putea fi acuzat de sex cu minori, a... dispărut în neantul arhivelor - nu a fost clasat ci a dispărut”, spune Duca. În schimb, a apărut brusc, acum! ,,Aflu că a apărut la un an și jumătate, după”, se miră și Bogdan Duca, așa cum am făcut-o și noi la reținerea și arestarea fostului episcop… la mult timp după ce acesta nu mai avea funcții, era probabil supravegheat chiar din interiorul instituției – deci nu mai putea influența martori, probe... ,,Cum nu sînt vreun inocent și nu mai cred de multișor în independența justiției, mă întreb: oare nu cumva autoritățile arată, cu politețea securistă ce îi caracterizează, «pisica» spre BOR? Ce i-o fi deranjat?”, întreabă Bogdan Duca.

Într-un recent articol scriam că este ciudată această acțiune mediatizată și greu de justificat a procurorilor – reținerea, cu presa de față, a fostului episcop… după atît timp de la scandal! Și după ce s-au luat măsuri în ceea ce-l privește, mai mult sau mai puțin drastice. Chiar fără a adopta temele conspirației, nu poți să nu te întrebi de ce ancheta nu s-a derulat mai departe fără măsuri extreme și fără mediatizare? În concluzie, analizînd coincidențele ciudate – și alte aspecte bizare, cum ar fi atitudinea presei – atunci da, eșecul Referendumului ar putea avea o altă explicație decît cele la care ne-am gîndit pînă acum.

Rezumînd și concluzionînd, în contextul în care unii episcopi și preoți – și chiar BOR - par a fi devenit o problemă pentru autoritățile care impun izolarea, care conduc această… strategie ce seamănă cu un mega-experiment social, ei bine, în acest context trebuie privite aceste acțiuni pe care le-am descris aici. Pentru că, deși sînt acțiuni diferite, par a fi convergente – iar rezultanta lor se vrea a reuși răsturnarea a ceea ce eu numesc axa moral-spirituală a Națiunii României Mari – Biserica Ortodoxă Română. Probabil că România trebuie să fie o colonie – iar Biserica e singurul obstacol major. Așa cum a fost totdeauna în istoria noastră!

Biserica Națională a fost și este virtutea Națiunii, este calea care trebuie urmată, așa cum ne-au învățat marile momente ale istoriei noastre.


DRAGOȘ DUMITRIU

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite