Uitarea (2)
  • 29-09-2021
  • 0 Comentarii
  • 522
  • 6

Motto: ,,Uitarea reprezintă igiena minții”

În acest fel, apar situații, în care, spre exemplu, la 30 de ani de la lansarea Revistei „România Mare“, doar o foarte mică parte a societății își mai amintește de ea și de ideile lui Corneliu Vadim Tudor, deși atunci, în anii ʼ90, acestea stîrneau polemici și nenumărate discuții, iar la 11 ani de la moartea lui Adrian Păunescu, un mare poet al României, nimeni nu mai vorbește de el și de cărțile lui pe nicăieri, cu foarte mici excepții. Generația tînără, în marea ei majoritate, habar nu are de opera și activitatea lui, așa cum nu știe nimic nici de Vadim Tudor, nici de Revista ,,România Mare”, nici de luptele duse de aceste repere ale naționalismului românesc pentru apărarea țării de atacurile ce veneau din toate părțile și de jaful organizat asupra economiei și bogățiilor naționale. Tinerii aceștia nu știu nimic despre trecutul lor din ultimii 50 de ani. Nu doar în ceea ce privește economia, societatea sau politica, dar nici în ceea ce privește sportul. Mulți dintre ei nu știu de Nadia, nu știu că am jucat de trei ori cu Salatiera pe masă și că Ilie Năstase a fost primul număr 1 ATP. Nu știu că echipa de fotbal Steaua București a cîștigat Liga Campionilor, că Universitatea Craiova a fost prima echipă de fotbal românească ce a jucat într-o semifinală de cupă europeană, au auzit vag de Hagi, dar nu cred că l-au văzut jucînd, deși geme internetul de video-uri cu el, iar pe Stelea, Ilie Dumitrescu și Balint îi știu din reclamele la bere și la case de pariuri.

Se întîmplă asta fiindcă părinții acestor tineri au uitat să le spună că, odată, ne băteam de la egal la egal cu Europa și cu lumea în sport, în industrie și în inventică, iar de multe ori am fost campioni. Iată cum uitarea părinților și a mass-media sau social-media, nu e doar igiena minții, ci și un factor care îi lipsește pe acești copii de niște repere solide pe care să-și construiască viitorul. Mulți dintre ei nu știu, sau au auzit vag, că acum 40 de ani România era o țară care producea de toate, care avea performanțe deosebite în sport, o țară care era privită cu respect de concurenții ei, că învățămîntul românesc era un bun antrenor de creiere și că țineam capul sus în lume. Tinerii se uită în jur și văd o țară în ruine, condusă de niște politicieni care le servesc circ, dar nu și pîine, țară din care nu doresc decît să scape cît mai repede, fiindcă li s-a băgat în cap că viitorul lor nu e aici, ci în alte colțuri ale lumii, unde totul e mult mai bine și mai roz ca la noi, chiar dacă acolo, de multe ori, sînt tratați ca niște cetățeni de mîna a treia.

Ei bine, această generație tînără ar trebui să afle de la noi, cei care nu am uitat, despre trecutul de dată recentă al României, ca să se poată poziționa corect în noianul de idei, modele și curente social-politice care vin peste ei din toate părțile. Să le dăm niște repere naționale de care să se prindă ca să nu se ducă la vale, ci să rămînă aici.

Dacă vorbim de modul în care, acum 20-30 de ani, industria românească care producea totul – de la un ac, la un tanc – era falimentată, vîndută, într-un cuvînt distrusă cu bună-știință de o clasă politică care a declarat-o „morman de fier vechi”, prin vocea unuia dintre premierii de atunci (al cărui nume l-am uitat, ca să fiu în ton cu articolul), ce preluase pe 22 decembrie 1989 o țară fără datorii și cu piețe externe de desfacere pentru produsele sale și a transformat-o într-o piață de desfacere pentru concurenții noștri de pînă atunci. Mă raportez la faptul că un om de 35-40 de ani, moderator la un post de sport (am uitat cum îl cheamă) spunea că industria noastră era falimentară în 1989, iar străinii ne-au ajutat dîndu-ne bani (uitînd la rîndul lui, că ne-au luat cu zece mîini) – e clar că el ori a uitat cum s-au întîmplat lucrurile, ori și-a însușit extrem de bine niște idei care i-au fost îndesate în cap, fiindcă acolo nu mai era nimic din ceea ce ar fi trebuit să țină minte. Făcuse curat între timp.

De asemenea, sînt convins că, dacă întrebi acum oameni de pe stradă ce promisiuni au făcut politicienii în campaniile electorale, despre vorbe spuse și angajamente luate și nerespectate, de oamenii politici din ultimii 10 ani (ca să nu zicem 30) puțini își vor aminti, iar asta e rău, fiindcă vor continua să-i voteze doar pentru că le-au uitat minciunile și se concentrează pe timpul prezent. Iată că uitarea curăță mintea de cele rele, dar, în același timp, te împiedică să nu repeți greșelile trecutului.

Pe de altă parte, am întîlnit și tineri din aceeași categorie de vîrstă, care nu doar că își amintesc de Vadim Tudor, dar regretă că nu l-au putut vota, fiindcă le lipseau cîteva luni pînă la majorat, dar și foarte mulți oameni din categoria mea de vîrstă care acum 30 de ani citeau probabil, ca și mine, Revista ,,România Mare”. Eu o citeam cu colegul meu de bancă, exact înaintea orei de română, ca să ne vadă profesoara cînd intra în clasă și să ne mai tachinăm cu ea, fiindcă nu era fan Vadim Tudor. Iată, deci, că uitarea nu a șters în cazul meu și al altor oameni ceea ce Corneliu Vadim Tudor și revista sa au însemnat pentru societatea românească acum puțină vreme.

Constat că uitarea de care vorbeam a pus în conservare ideile lui Vadim, iar ele au încolțit, fiindcă timpul a confirmat ceea ce el a spus acum 30 de ani despre corupție, despre cercurile de putere internațională și interesele lor, despre jefuirea țării, despre faptul că naționalismul este unul din pilonii de care poporul trebuie să se prindă la vreme de nevoie. Acum avem șansa de  a le reaminti oamenilor despre ele. Avem șansa de a le spune tinerilor că viitorul nostru poate fi bun, că putem să producem din nou, fiindcă am mai făcut asta, că putem să ne hotărîm singuri soarta, că ne vom ridica din genunchi si vom trage și țara după noi. Avem o generație de tineri inteligenți și bine pregătiți, care pot ridica România de unde se află acum, împreună cu noi, cei care nu am uitat valorile în care românii au crezut mereu și pe care le-au aplicat mereu: patriotismul, credința, libertatea, munca și seriozitatea.


MARIUS MARIN

 

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite