Să ne imaginăm că războiul s-a terminat, că Ucraina e în reconstrucție și că a devenit o țară ce a eliminat corupția și toate relele obiceiuri care o făceau incompatibilă cu principiile pe care este fondată Uniunea Europeană. Nici nu mai contează dacă granița sa e pe Nipru sau în Crimeea. Țara a dovedit, prin ani de eforturi, că poate sta alături de națiunile Europei, punînd în mod serios umărul la dezvoltarea Uniunii.
Probabil unii dintre dumneavoastră vă întrebați ce-am fumat de scriu toate astea. Eu n-am fumat nimic, nu fac decît să redau, din memorie, începutul unui articol scris de revista Politico despre cum va fi cînd Ucraina va fi admisă în UE. Ceea ce vor să evidențieze jurnaliștii revistei sus menționate este faptul că, dincolo de tot entuziasmul acesta născut din adversitatea contra rușilor, stau multe probleme la care nimeni nu se gîndește.
Politic. „Este prea devreme să spunem cînd – sau chiar dacă – Ucraina va adera la UE. Astăzi, (iunie 2023) Comisia Europeană va informa miniștrii Afacerilor UE, la Stockholm, cu privire la stadiul progresului Ucrainei înainte ca liderii UE să decidă în decembrie cu privire la următorii pași în negocierile de aderare pentru Ucraina și Moldova. Lista reformelor pe care va trebui să le realizeze Ucraina este lungă și bine documentată. Ceea ce a fost mai puțin examinat este modul în care UE va trebui să se schimbe pentru a găzdui o țară devastată de război, cu peste 40 de milioane de oameni care și-au riscat viața pentru a deveni parte a blocului.
Pentru a răspunde la întrebarea ce va fi nevoie pentru ca Ucraina să adere la UE, «Politico» a vorbit cu oficiali europeni și naționali, cu actuali și foști diplomați europeni, cu oficiali ucraineni și cu analiști politici și de securitate – inclusiv cu cîțiva dintre principalii jucători care lucrează în vederea aderării țării. Ceea ce a apărut a fost o imagine a oficialilor UE și naționali care se confruntă deja cu această întrebare – și un consens din ce în ce mai mare: dacă Ucraina vrea să adere la UE, aceasta va trebui mai întîi să se schimbe”.
Probabil vă întrebați cum și de ce trebuie să se schimbe Uniunea Europeană. Fiindcă vorbim de absorbția unei țări cu 40 de milioane de locuitori, cu suprafețe imense de teren agricol, cu infrastructura grav afectată de război și – cel mai important – cu un PIB la genunchiul broaștei; or, după cum știm, nu poți intra în Uniune dacă nu ai un PIB apropiat de al țărilor membre, fiindcă altfel ei vor deveni donatorii tăi, iar asta nu le va conveni.
„Dacă un număr de țări se alătură – Ucraina, Moldova, dar va urma discuția din Balcanii de Vest – unele lucruri se vor schimba fundamental”, a spus premierul belgian Alexander De Croo. Oficialul are dreptate fiindcă, dacă accepți Moldova și Ucraina, va trebui să accepți și Balcanii de Vest – adică Serbia, Muntenegru, poate chiar Albania, țări care așteaptă să fie admise de ani buni. Lucrurile pe care va trebui să le schimbe fundamental Uniunea Europeană sînt cele care țin de administrare și conducere. Să nu uităm că, atunci cînd a fost înființată, era un fel de breaslă mai mare a țărilor ce voiau o piață comună și o monedă unică, menită a le permite o dezvoltare economică accelerată bazată în principal pe combustibilii rusești.
Acum, cînd acea mică uniune a breslașilor a cuprins o parte însemnată a continentului, modul în care se iau deciziile și este administrată Uniunea trebuie schimbat din temelii, fiindcă altfel acest proces de guvernare va deveni unul extrem de lent și dificil. Citez din „Politico”: „Luarea deciziilor atît în cadrul Consiliului, cît și între cele trei instituții cheie ale UE — Comisia Europeană, Consiliul UE și Parlamentul European — este deja una dintre cele mai complicate mașinării din lume. Adăugarea unui membru precum Ucraina nu ar simplifica lucrurile. Dacă Kievul s-ar alătura mîine, ar obține, teoretic, poziții proporționale în instituțiile europene: propriul comisar european și un număr de locuri în Parlamentul European între cele 52 de locuri ale Varșoviei și cele 59 ale Madridului. În Consiliul UE, Ucraina ar controla în jur de 9% din voturi, ca și Polonia. Parlamentul European și-ar depăși limita de 751 de parlamentari europeni, astfel încît limita ar trebui să fie ridicată sau alte țări UE ar trebui să renunțe la unele dintre locurile lor. (Sigur, cum să nu!). Mai important: extinderea riscă să facă procesul european de luare a deciziilor și mai greoi. Nu numai că vor fi mai multe țări în jurul mesei, dar vor fi și mai diverse și cu interese naționale diferite. Aderarea Ucrainei și a altor țări oferă o oportunitate de schimbare instituțională, a spus Steven Van Hecke, profesor de politică europeană la Universitatea Catolică din Leuven. Din punct de vedere politic, nu văd Ucraina să se alăture fără un nou exercițiu instituțional.
În ianuarie, Belgia va prelua președin­ția Consiliului UE, punîndu-l responsabil de coordonarea deci­ziilor de elaborare a politicilor blocului în perioada anterioară alegerilor pentru Par­lamentul European din iunie 2024. De Croo a început deja să caute sprijin, în vederea pregătirii UE pentru aderarea Ucrainei. Aceste dis­cuții vor dura un timp, a spus el. Trebuie să începem să ne pregătim pentru ei, astfel încît să fim pregătiți atunci cînd și țările candidate sînt pregătite.
Premierul belgian vrea să învețe din admiterea țărilor din Europa Centrală și de Est. Includerea bruscă a noilor membri a destabilizat echilibrul de putere în bloc, chiar dacă afluxul de muncitori mai puțin înstăriți a declanșat opoziția populară împotriva UE – mai ales în Marea Britanie. Extinderea a pus, de asemenea, terenul pentru conflicte instituționale, cum ar fi bătălia Poloniei și Ungariei cu Bruxelles-ul asupra statului de drept. Într-un fel, încă ne luptăm puțin cu consecințele acelei perioade, a spus De Croo. Deci trebuie să ne asigurăm că de data aceasta ne-am făcut temele”.
Economic
Astea sînt chestiunile care țin de organizarea politică a Uniunii după eventuala aderare a Ucrainei, dar mai sînt unele: cele economice. Astfel, Ucraina va deveni membrul Uniunii Europene cu cele mai mari produse agricole ce vor avea acces liber la piața comună europeană, inundînd-o și practic scoțînd din joc agriculturile care acum sînt fruntașe: Franța, Spania, Germania România, Polonia. „Dacă Ucraina ar deveni mîine membră a UE, ar primi de departe cea mai mare sumă de bani din Politica Agricolă Comună de 386 de miliarde de euro, care recompensează țările în funcție de suprafața lor agricolă. Terenurile sale agricole acoperă o suprafață mai mare decît toată Italia. Iar ferma medie se întinde pe 1.000 de hectare, comparativ cu doar 16 hectare în UE.  Ar însemna mai mult sau mai puțin sfîrșitul Politicii Agricole Comune – a spus Araud, fostul ambasador al Franței. El a prezis schimbările necesare și, ca urmare, lupte politice inevitabile. Cînd vorbim despre «reforma» Politicii Agricole Comune, înseamnă de obicei să dai mai puțini bani fermierilor, a spus Araud. Chiar și cea mai mică modificare a PAC va trimite un val de proteste ale fermierilor în toată Europa – și sute de tractoare pe Rue de la Loi din Bruxelles”, scrie Politico.
Vor risca europenii așa ceva? Credeți dum­neavoastră că le vor închide ucrainenilor fermele de animale pe motiv că acestea își fac nevoile pe pămînt poluînd planeta? Aveți senzația că o țară plină de arme occidentale și ai cărei cetățeni nu sînt tocmai uși de biserică, după cum știm de multă vreme, poate fi „tamponată” de „corigenții de la Bruxelles” după cum le convine lor?
„Apoi mai este economia în sens larg. Sumele necesare pentru reconstrucția Ucrainei sînt amețitoare. În martie, Școala de Economie din Kiev a declarat că numai daunele aduse infrastructurii se ridică la 143,8 miliarde de dolari. Țara distrusă de război ar avea unul dintre cele mai sărace PIB-uri din bloc odată ce va adera. Pe lîngă orice eforturi ad-hoc de a ajuta Ucraina să reconstruiască, apartenența țării ar pune o presiune masivă asupra politicii de coeziune a blocului. Admiterea Ucrainei ar transforma unele regiuni din beneficiari neți în donatori neți. Întrebarea este cine va plăti pentru asta, care va fi contribuția? – a spus un înalt oficial al UE. Toate aceste întrebări durează ani, uneori decenii, pentru a fi rezolvate.
Din această cauză, este puțin probabil ca Kievului să i se permită să se alăture fără o reformă a finanțării UE pentru coeziune, care reprezintă aproximativ o treime din bugetul blocului. Această dezbatere este deja pregătită acum de un grup de specialiști la nivel înalt și urmează să se aprindă din nou înainte de următorul ciclu bugetar, care va avea loc între 2027 și 2032. Purtătorul de cuvînt al Comisiei a spus că, la fel ca în cazul aderărilor anterioare, UE va determina, la un moment dat, cadrul financiar al unei viitoare aderări, inclusiv măsurile tranzitorii, cum ar fi introducerea treptată a fondurilor UE, care ar trebui puse în aplicare”.
Iată cîte probleme politice si economice ridică o eventuală admitere a Ucrainei în Uniunea Europeană. dacă nu vi se par suficiente, vă mai adaug una:
Geopolitic
„Admiterea Ucrainei ar înclina inevitabil centrul de echilibru al UE spre est. De la atacul Rusiei asupra Kievului, vocile estice – în special în Polonia și Țările Baltice – au condus politica ca niciodată. Acordarea unui loc la masă Kievului ar oferi acelui flanc al blocului și mai multă greutate politică și instituțională. Taras Kachka, ministrul adjunct al Economiei al Ucrainei, a declarat că Ucraina a învățat deja cîteva lecții din tensiunile provocate de exporturile sale de cereale, în special în țările vecine precum Polonia. Acesta este ca un test despre modul în care vom încadra negocierile ulterioare. Peste toate celelalte provocări va fi securitatea. Războiul fierbinte dintre Kiev și Moscova va trebui să se încheie înainte ca Ucrainei să i se permită aderarea. Dar nu este imposibil ca cele două părți să continue să revendice același teritoriu – sau chiar că trupele ruse vor ocupa în continuare o parte a țării. (Cipru, cu disputa nerezolvată asupra nordului insulei, oferă un precedent)
Oricare ar fi starea conflictului, apartenența Ucrainei va schimba aproape sigur postura de securitate a UE, Kievul alăturîndu-se Varșoviei, insistînd asupra unor legături puternice cu Statele Unite și NATO. Necunoscutele cunoscute sînt nesfîrșite, a spus Maria Popova, profesor la Universitatea McGill din Canada. Vor continua SUA să sprijine Ucraina? (eu zic că  nu)  Va exista o victorie totală, sau un conflict înghețat? (mai degrabă un conflict înghețat) Care sînt condițiile unei încetări a focului? (granița pe Nipru) Cum va reacționa Rusia la o potențială pierdere a războiului din Ucraina? (nu-l va pierde) Va intra Ucraina și în NATO, în afară de aderarea la UE? (va intra) Pentru a evita noi conflicte, vor trebui trasate clar linii” a spus Popova.
Vedeți că aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană nu e doar o vorbă rostogolită prin media fiindcă face audiență, ci e un proces extrem de lung și de complex cu infinite variante și probleme. Cine crede că va fi ușor se înșală, după cum cine crede că ceea ce se afirmă la televizor se va și întîmpla. Nu trăim în lumea lui Harry Potter unde cu o baghetă magică rezolvai pe moment orice problemă, ci într-un loc în care pentru rezolvarea situațiilor trebuie să respecți legi, proceduri și să muncești enorm pentru a așeza lucrurile așa cum trebuie.
NICU MARIUS MARIN,
antreprenor HORECA