Numele lui este Georgescu. Este fiul tatălui său, fiindcă asta înseamnă particula „escu”. În cazul de față, fiul unui „ucigaș de balauri”. Un nume încărcat de simboluri și care se potrivește grozav cu starea în care se găsesc acum țara și societatea.
În primul rînd, George vine de la numele grecesc „Georgios”, derivat din cuvîntul grecesc „georgos”, care înseamnă „fermier, lucrător de pămînt”, iar Călin Georgescu este inginer agronom.
Numele de George a fost transformat la români în Gheorghe, sărbătorit anual pe 23 aprilie. Sfîntul Gheorghe a fost un soldat roman din Palestina, care a fost martirizat în timpul persecuțiilor împăratului Diocletian. Legendele ulterioare descriu înfrîngerea unui balaur, simbolizînd, desigur, lupta împotriva răului. La început, Sfîntul Gheorghe a fost venerat în primul rînd de creștinii din Est, dar cruciații au adus povești despre el în Europa de Vest și astfel Sf. Gheorghe a devenit protectorul Angliei, Portugaliei, Cataloniei și Aragonului.
Călin Georgescu, asemenea Sf. Gheorghe, al cărui nume-l poartă, vrea să se bată cu balaurul răului care stăpînește România de 35 de ani și a spus, după ce a intrat în turul II al alegerilor prezidențiale chiar pe primul loc, că „România este din nou condusă de Dumnezeu”.
Despre candidat
Discursul domniei sale și cuvintele folosite sună ciudat în urechile mele. Sună a limbă de lemn ca cea folosită în filmele istorice românești de actorii care trebuiau să spună și chestii pe placul propagandei de atunci. Sună studiat, sună exersat, sună mai puțin natural. Poate fiindcă urechile mele nu au auzit niciodată pe cineva vorbind astfel și atunci mi se pare ceva neobișnuit. Omul știe să vorbească în așa fel încît ceea ce transmite să te pătrundă. Se oprește asemenea unui actor, ca să-ți dea pauza necesară să asimilezi ceea ce tocmai a spus, accentuează anumite cuvinte sau expresii și nu schimbă tonul rostirii cuvintelor care curg asemenea unei ape.
Candidatul Călin Georgescu a fost necunoscut pînă acum fiindcă țara nu avea nevoie de el. A ieșit din anonimat atunci cînd cei din jurul lui, indiferent cine sînt aceștia, au considerat că e timpul să-l aducă în lumina reflectoarelor. C. Georgescu propune „un nou model social, economic și politic, inovator și unificator: suveranism-distributismul, menit să producă modificări structurale și, în final, o schimbare de sistem, deoarece pe scheletul actual nu se poate construi cu adevărat”.
Planurile lui Georgescu
Pe scurt, programul domnului Georgescu arată astfel: predictibilitatea actului fiscal – pentru un mediu de afaceri și o economie echilibrată; cotă unică de 10% – pentru o stabilitate economică eficientă pe termen lung; educația și sănătatea, componente cheie – pentru un viitor bazat pe inteligența și buna funcționare fizică și psihică a întregului popor; impozitarea cu 2% la mai mult de 1 milion euro cifră de afaceri – pentru ca impozitarea să fie coerentă și viabilă în vederea încasării; asocierea liberă a proprietarilor agricoli în cooperative și facilități fiscale oferite de stat producătorilor – pentru o agricultură care se poate moderniza și dezvolta rapid; piețe de desfacere, centre de colectare și industrii de prelucrare și conserve – pentru valorificarea potențialul producătorilor autohtoni; redirecționarea fondurilor UE către micul proprietar – pentru o dezvoltare coerentă începînd de la sursă.
Astea toate sînt niște lucruri bune, care la modul general se regăsesc și în programul AUR, lucru firesc, de altfel, ținînd cont de faptul că domnul „Călin File de Poveste că-nainte mult mai este” a fost propunerea AUR pentru funcția de prim-ministru, ba chiar și pentru cea de președinte și doar afirmațiile domniei sale despre eroismul legionar al căpitanului Zelea Codreanu, au făcut ca drumurile sale și ale AUR să se despartă.
În continuare, vreau să vă prezint punctele principale ale programului său de guvernare intitulat „Hrană, Apă, Energie”. Citez: „Este nevoie să aducem țara la nivelul unei chemări printr-un program măreț, care să descătușeze energiile, entuziasmul și încrederea întregii națiuni. România dispune încă de avantaje competitive reale, care vor fi puse în valoare de măsuri și de direcții de acțiune precise, bazate pe: valorificarea sustenabilă (responsabilă, de bun simț) și consolidarea patrimoniului existent superior multor țări membre ale Uniunii Europene, material, social și uman; întărirea și garantarea regimului proprietății; capitalizarea micului producător și susținerea piețelor locale; încurajarea vocației și a creativității prin susținerea inițiativelor antreprenoriale; întărirea clasei de mijloc; încurajarea și sprijinirea unor noi forme de proprietate productivă și a formulelor asociative ”la firul ierbii”, motorul creării de locuri de muncă stabile, sigure si corect remunerate; producția de hrană curată, integrală; renașterea micilor comunități sustenabile prin reînvierea spiritului de încredere reciprocă, conlucrare și dăruire; educație: omul integru și prețuirea, valorificarea și sprijinirea găsirii și exprimării vocației; producția de energie ieftină și abundentă, mai ales neconvențională; legi și reglementări simple, pe înțelesul tuturor și funcționari devotați care să asigure punerea și respectarea lor în practică; redimensionarea sistemului politic și administrativ și simplificarea sistemului de conducere a țării; stabilitatea actului fiscal, taxe și impozite mici; siguranța și stabilitatea monedei naționale; eficiență: valoare adăugată mare cu un consum mic de resurse; dezvoltare economică prin buna guvernanță, nu prin privatizare; interesul național care va înlocui lupta dintre stînga și dreapta; cooperarea ca noul modus operandi, nu doar în economie și politică, ci în întreaga societate românească; atitudine: țară curată și îngrijită”.
Vă place, nu? Cred și eu. Interesant, însă, e că acest Sf. Gheorghe modern, venit să taie capetele balaurilor care s-au așezat pe țară, nu ne spune chestii noi, ci lucruri pe care toți le cunoaștem și ni le dorim. Ce nu ne spune încă – și poate ar fi cazul să o facă – este cum are de gînd să facă toate astea. Cu ce bani, cu ce resurse umane, în ce fel?
Modul în care a apărut și felul în care ne pune în situația de a împlini aceste deziderate, mi se pare ciudat și în prima fază sînt tentat să fac un pas înapoi să văd cine este, pentru că ceea ce spune rezonează cu ceea ce gîndesc eu, dar totuși e „ceva” acolo pe care nu-l pot defini și care mă împiedică să fiu convins că e ceea ce ne trebuie.
Atacurile adversarilor
Ceilalți, adversarii discursului său și a ideilor pe care le exprimă, care au capetele pline de propaganda conform căreia rușii sînt de vină pentru toate relele ce li se întîmplă și nu cei pe care-i urmează, sînt speriați și cred cu tărie tot ceea ce aud la televizor, fiindcă sînt atît de prinși în pînza de păianjen a propagandei, iar mintea le e așa de leneșă, încît puțini caută surse de informare care să le prezinte păreri diferite de ale lor, pentru ca punîndu-le în contradicție să afle adevărul.
Cunosc sentimentul de pe vremea deceniului băsist, cînd mă uitam la Mihai Gîdea ca la un profet și respiram Antena 3, pînă ce mi-am dat seama că nu sînt ceea ce semnalizau a fi și am reușit să ies din Matrix ca să văd planul general. De atunci, controlez periodic planul general și mă feresc să mă mai las prins de vreun sistem propagandistic.
Firește că apariția „ucigașului de balauri” după cum îl arată și numele, a stîrnit urletele de spaimă, ale opozanților săi, astfel încît, după primul moment de uluială, au început să-l ștampileze cu tot felul de chestii așa cum veți vedea în continuare.
Site-ul Politico a scris imediat după anunțarea exit poll-urilor, că „ultranaționalistul Călin Georgescu vine de nicăieri pentru reducerea dependenței României de importuri, sprijinirea fermierilor și creșterea producției interne de alimente și energie”. Foarte bine face, aș comenta eu, doar că globaliștilor nu le convine ca România să nu mai fie dependentă de pomenile lor, așa că-l combat, fiindcă o țară producătoare și exportatoare, ar putea foarte bine să le întoarcă spatele și să-și vadă de ale ei. Același ziar citat mai sus îl acuză de tot felul de chestii nedovedite, dar care în lumea lor înseamnă ceva foarte grav și de neacceptat: „El a mai susținut că UE și NATO nu reprezintă în mod corespunzător interesele românești și a susținut că războiul Rusiei în Ucraina, este manipulat de companiile militare americane”.  Păi și ce, nu-i așa? Cu ce ne-am ales noi susținînd Ucraina și toate politicile economice de sancționare a Rusiei inventate de comuniștii de la Bruxelles? Ca să nu mai vorbesc de faptul că trupele NATO aflate pe teritoriul nostru, e adevărat că descurajează potențialul inamic, dar ne și transformă într-o țintă.
„În 2022 – continuă site-ul citat – el a susținut că scutul antirachetă al SUA situat în satul Deveselu din sudul României, face parte dintr-o politică de confruntare și nu o măsură pașnică. Președintele rus Vladimir Putin a susținut același lucru”.
Din păcate pentru noi, Vladimir Putin a știut cum să folosească în avantajul său toate prostiile promovate în societate și politică de corigenții de la Bruxelles, dar dacă îndrăznești să gîndești aceleași lucruri, e lucru sigur că te-a influențat rusul, nu că ai altă opinie decît a lor, fiindcă dacă nu știați, nu e voie să ai altă părere decît linia oficială. Exact cum gîndeau și staliniștii. De ce le zic eu că-s comuniști? Continuînd flagelarea lui Călin Georgescu, Politico afirmă: „El a spus atunci că nu are sprijin din partea Rusiei, dar că se simțea aproape de cultura acesteia. El l-a descris pe Putin drept «un om care își iubește țara»”. Nu credeți că e o exagerare acuzarea unui om de pro-rusism numai fiindcă a spus că se simte apropiat de cultura rusă și că declară faptul că Putin e un om care-și iubește țara? Unde e pro-rusism-ul aici?
Ca și cum asta nu ar fi fost suficient, Politico ne anunță că „Georgescu a mai spus că admira Ungaria pentru că știe să negocieze pe plan internațional”. Nu vă vine să țipați de indignare? Cum, domne, să admiri tocmai Ungaria, țara aia care iese din linia impusă de nobila Ursula? Georgescu ăsta e din cale afară! E un element dușmănos, care pune în pericol ordinea instaurată de forțele democratice, și trebuie împiedicat cu orice preț să pună mîna pe putere!
Ce nu știu băieții de la propaganda progresist-globalistă, e faptul că mesajele au efect pentru ai lor, nu pentru noi. Pe noi ne doare-n colțul străzii de toate spaimele cu care ne amenință ei. Sîntem „vaccinați” din timpul pandemiei. Pentru noi, toate astea sînt chestii absolut corecte, adevărate și de necontestat, dar pentru globaliști și progresiști sună ca niște sudălmi.
Presa noastră, adică site-urile, televiziunile de știri, posturile de radio, și le știți bine care sînt, nu le mai fac reclamă că oricum vă loviți de ele zilnic, l-au făcut pe Călin Georgescu de extremă dreapta, fascist, legionar, pro-rus, anti evrei, în general anti „orice” consideră ei. Au zis că l-au susținut și finanțat rușii fiindcă e agentul lor de influență, că o să avem un președinte pro rus care o să ne scoată din UE și din NATO, fiindcă omul a numit scutul de apărare antirachetă balistic de la Deveselu drept „rușine a diplomației” și că Alianța Nord-Atlantică nu va proteja pe niciunul dintre membrii săi dacă ar fi atacați de Rusia. Cum să crezi că omul va scoate România din UE și din NATO numai fiindcă și-a exprimat o părere? Păi ce, are puterea asta? E de capul lui? Nu există un Parlament care să i se opună? De ce există separația puterilor în stat, nu ca să împiedice astfel de lucruri?
Pe de altă parte, dacă acest candidat, Călin Georgescu ar fi „omul rușilor” nu credeți că ar trebui ca șefii serviciului de contraspionaj, primul-ministru și Președintele Iohanis, să-și dea demisia pentru incompetență? Cum adică, rușii ăia de care toți ăștia, „ieuropenii”, vă băteați joc la începutul Războiului din Ucraina că sînt niște proști, că soldații lor fură mîncare din magazinele ucrainene, că tancurile lor s-au blocat lîngă Kiev din cauza lipsei motorinei, că dronele lor erau doborîte cu borcane de murături, etc, rușii ăia, zic, au acuma capacitatea de a trimite la Cotroceni pe un om supus lor? Cum așa? S-au transformat peste noapte ca Făt-Frumos? După această campanie de presă, sigur că unii oameni, excitați mental de tot ce au auzit, au ieșit în stradă ca să protesteze contra candidatului Călin Georgescu. Mobilizarea  la protestul numit „spontan” de site-ul Europa Liberă s-a făcut pe rețelele de socializare cu următorul mesaj: „România e ameninţată de o dictatură legionară sub numele lui Călin Georgescu. Acesta este un semnal de alarmă. Alegerea acestuia nu înseamnă doar întorcerea în trecut la o economie identică cu cea din regimul Ceauşescu, ci o dictatură legionară cu armata pe străzi şi biserica la guvernare”.
Lăsînd la o parte că să-l numești „protest spontan” și apoi să zici că a fost organizat e un lucru care demonstrează diletantism jurnalistic total, să analizăm un pic textul ca să vedem ce au în cap cei care-l atacă pe Georgescu, l-au înjurat pe Simion și l-au băgat în mormînt pe Vadim: ne anunță prima dată că țara e amenințată acum, imediat, de o dictatură legionară sub numele lui Călin Georgescu din cauza afirmației sale conform căreia „Corneliu Zelea Codreanu este un erou care s-a luptat pentru moralitatea ființei umane”. S-o fi luptat – nu zic nu – doar că în lupta asta a recurs la asasinat contra unor perso­nalități politice și culturale ale acestei țări, lucru care a discreditat pe vecie Mișcarea Legionară, în fața oamenilor, motiv pentru care este atacat acum ca fiind legionar. Oamenii care citesc chestia asta nu se întreabă, presupunînd că ar fi un legionar scelerat, cu ce resurse umane o să facă Georgescu dictatură? Zelea Codreanu avea mii de oameni, atenție, înarmați, și sprijin din partea lui Hitler, pe cînd Călin Georgescu ce are?
În continuare, sîntem avertizați că votarea acestuia înseamnă, printre altele, întoarcerea la o economie identică cu cea din regimul Ceaușescu, economie identificată aici cu ceva rău, deși sînt convins că nici unul dintre cei care au ieșit în stradă, habar nu au cum era economia aia care producea și exporta totul de la ac la tanc, aducînd miliarde de dolari în țară cu care s-a și plătit imensa datorie externă.
Al doilea lucru pe care se pune accentul este dictatura legionară cu armata pe străzi și biserica la guvernare. I-aș întreba pe respectivii protestatari unde erau acum 4 ani cînd Armata și Poliția umblau pe străzi ca să ne oblige să stăm în case pentru că așa hotărîseră niște dictatori din UE că trebuie să facem? Atunci de ce nu ați protestat, măi curajoșilor?
Ați remarcat desigur și amestecarea Bisericii în acest anunț. De ce? Fiindcă respectivii sînt niște liber-cugetători, la fel ca Marx, Lenin și alți bolșevici de frunte, iar Biserica le inspiră frică și invidie. Sînt invidioși pe influența Bisericii asupra maselor pe care ar dori-o și ei și le e frică că cineva ar putea pune capăt sistemului instaurat de șefii lor.
Unul din sloganurile strigate la protest, potrivit News.ro, a fost și „Iubirea de ţară nu e legionară!”. Iubirea de țară? Știți voi ce e aia iubire de țară? Păi nu erați voi cei care, în februarie 2022, spuneați că dacă ne calcă rușii părăsiți România, ca să nu muriți pentru niște politicieni pe care-i disprețuiți? Așa e iubirea voastră de țară, aia care nu e legionară? Lașă și oportunistă? Apropos de asta: dacă tot sînteți anti-ruși, de ce nu rămîneți aici să vă bateți cu ei, să-i omorîți? De ce fugiți? Întrebări fără răspuns. Cine să-l dea? Aceștia și alții ca ei, știu doar să dea din gură și să facă pe intelectualii și pe culții, dar dacă-i iei la bani mărunți nu știu să răspundă la aceste întrebări.
Din toată această gamă bine cunoscută de atacuri clasice la adresa oricui se opune dictaturii neo-comuniste a lumii ce credeți că lipsea? Exact: dovada faptului că susținătorii lui nu sînt niște persoane educate, inteligente, rafinate și culte, ci niște oameni ignoranți, fără cultură și informații, pe care oricine îi poate manipula. Playtech.ro s-a folosit de un sondaj Inscop Research, din care reiese că: „alegătorii lui Călin Georgescu sînt în special tineri 18-44 de ani, din care 31% sînt cei cu virsta cuprinsa intre 18-24 de ani. Din perspectiva nivelului de educație, votanții lui Călin Georgescu au provenit în principal din rîndul persoanelor cu studii medii. Conform datelor INSCOP, 23% dintre alegătorii cu studii medii l-au ales pe candidatul independent. În rîndul persoanelor cu studii primare sau fără studii, procentul a fost de 20%. Totuși, sprijinul din partea celor cu studii superioare a fost semnificativ mai scăzut, doar 13% dintre aceștia optînd pentru Georgescu. Aceste cifre sugerează că mesajul său a avut o rezonanță mai mare în rîndul celor cu un nivel de educație mediu sau mai redus, ceea ce poate indica o legătură între percepția asupra temelor abordate de candidat și nevoile acestor categorii socio-economice”.
Curios e faptul că cercetînd internetul ca să găsesc profilul votanților doamnei Lasconi, nu am găsit acest sondaj Inscop, deși domnul Remus Stefureac, directorul institutului în cauză, a promis că-l va face public. Eu încă aștept. „Ar fi în ordinea lucrurilor acum, să discut despre doamna Lasconi, dar nu pot să fac decît un singur lucru: să-mi amintesc că actorul de stand-up comedy cu numele de scenă Micutzu, a întrebat-o «ce-a fumat», după ce i-a auzit răspunsul dat la o problemă ridicată de el. Dacă și-un actor de comedie, e șocat de incompetența doamnei, e clar cît de potrivită e respectiva pentru a ocupa cea mai înaltă demnitate în stat”.
O fi adevărat?
Vă spuneam mai sus că, deși ideile sale economice mi se par seducătoare, este ceva în personalitatea sa care mă face să fiu reticent, ceva care nu se potrivește cu profilul pe care domnia sa se străduiește să-l prezinte alegătorilor. Fiindcă îmi pace să studiez lucrurile cît de profund mă lasă capu ista prost de pe umeri și posibilitățile tehnice ale internetului, am pornit pe urma afirmației conform căreia, candidatul în discuție a lucrat niște ani ca președinte pentru Europa al „Clubului de la Roma”. Ei bine chestia asta mi-a sunat a ceva foarte important pe lîngă cea de „raportor special al Biroului ONU al Înaltului Comisar pentru drepturile omului” și de „director executiv al Institutului Indicelui Global al Sustenabilității al Națiunilor Unite din Geneva și Vaduz”, funcție pe care o ocupă și în momentul de față. Găsesc pe internet informația conform căreia Clubul de la Roma fondat în 1968, a avut ca scop inițial principal, acela de a rezolva problemele legate de industria națională și internațională, conform resurselor planetei noastre. Cercetările pe care inițiatorii Clubului de la Roma le-au întreprins cu privire la viitorul industriei și al economiei, ignorarea unor tendințe mondiale nefaste, în special cele legate de risipa de resurse și de poluare, care sînt principala cauză a crizei actuale, au dus la acuzarea lor că urmăresc regionalizarea și unificarea întregii lumi. S-au înființat centre, instituții, organisme orientate spre cîte o singură temă: mediul, populația, hrana, apa, educația. Au fost identificate problemele globale ale omenirii, de la climă și resurse naturale, pînă la marile dezechilibre economice între societățile privilegiate și cele în curs de subdezvoltare, foamete, sărăcie și boli.
Încă de la începutul activității, Clubul de la Roma a sugerat soluția unor investiții masive în educație, care este un factor cheie în soluționarea acestor probleme. Recunoașteți sper, ideile din programul domnului Călin Georgescu.
Clubul de la Roma a scos în evidență două aspecte de importanță crucială ale globalizării, plecînd de la faptul că planeta se află în fața unor mari contradicții: în timp ce resursele planetei sînt limitate, dorințele, ambițiile sau tendințele ca acestea să fie consumate sînt nelimitate.
Rolul lui Georgescu în cadrul organizației a fost centrat pe găsirea unor soluții la problemele complexe de mediu și pe promovarea sustenabilității la nivel global. Asta cu problemele complexe de mediu îmi sună a încălzire globală și a mașini electrice și a planul UE de renunțare la combustibilii fosili. De asemenea este exact ceea ce scrie și în programul domniei sale: „producția de energie ieftină și abundentă, mai ales neconvențională”. La 17 septembrie 1973 acest grup a emis un proiect cu numele de „Model regional și adaptiv al sistemului global al lumii” în care se prezenta planul grupului pentru a împărți țările lumii în zece regiuni socio-economice, care mai apoi urmau a fie conduse de către un singur guvern global. Una din aceste regiuni era, ați ghicit, Europa, unde domnul Călin Georgescu a fost președinte al filialei clubului de care tot vorbim aici.
No, mie chestia asta cu guvernul global mi-a aprins un semnal de alarmă în cap, iar cînd am citit că respectivul club a fost înlocuit de Forumul de la Davos cu al cărui conducător domnul Georgescu s-a și întîlnit de vreo două ori, după propriile sale declarații, reticența mea a crescut și mai tare..
Am aflat apoi că, pentru a face parte din Clubul de la Roma, trebuie să fii mason, așa cum este și un alt membru al respectivului club, domnul Mugur Isărescu pe care nimeni nu l-a putut clinti din funcția de guvernator BNR, din cauză că, citez din infobrasov.ro: „Puțini știu faptul că Mugur Isarescu a fost menținut pe aceasta poziție la presiunile unor organisme financiare mondiale, care au amenințat ca își retrag împrumuturile acordate României, de fiecare dată cînd s-a pus problema schimbării din funcție a lui Isărescu”. Același domn Isărescu, conform site-ului brașovean citat mai sus, ar fi membru în comitetul executiv al Comisiei Trilaterale, un grup format din 300 de persoane proeminente în domeniile de afaceri și politică, intelectuali cu putere de decizie în cele 3 mari centre: Europa de Vest, America de Nord si Japonia. Grupul a fost fondat în scopul accelerării procesului de globalizare prin care se va ajunge la un Guvern Mondial. Scopul acestei agenţii particulare este realizarea unei cooperări între cele trei regiuni iar marele scop, pe care nu-l mai ascund, este Noua Ordine Mondială. Fondatorul şi finanţatorul Comisiei Trilaterale este acelasi David Rockefeller, ca si in cazul Consiliului pentru Relatii Externe.
Ajuns în acest punct, am descoperit un interviu din 3 februarie 2022 luat domnului Călin Georgescu de controversatul Daniel Roxin, care de data asta l-a pus pe viitorul candidat în fața următoarelor afirmații: „În condițiile în care Călin Georgescu a fost membru în Clubul de la Roma, e clar că este mason. Nu poți să fii în acest club globalist fără să fii mason în același timp. În consecință, Călin Georgescu minte cînd spune că și-a dat demisia din Clubul de la Roma pentru că, se știe, din Masonerie și Clubul de la Roma nu ieși decît cu picioarele înainte. Iar dacă minte, înseamnă că a fost trimis chiar de globaliști să se dea patriot, pentru a confisca mișcarea patriotică din România și pentru a duce controlul și manipularea la un alt nivel. Adică, acționează pe principiul «La vremuri noi, tot noi!», dar în alte haine”.
În interviul cu Daniel Roxin, Călin Georgescu afirmă că a părăsit „Clubul de la Roma” în clipa în care acesta a fost acaparat de globaliști și dus pe o direcție cu care el nu mai rezona. Așa o fi, dar ce ne facem că acest club a vrut încă din 1973 să împartă lumea în zone conduse de un guvern global, deci și în vremea cînd dumnealui era președinte al acestui club pe secțiunea Europa.
Ce facem?
Dacă cele expuse mai sus ar fi adevărate și domnul Călin Georgescu nu e „ucigașul de balauri” pe care-l consideram la început, soluția pentru a echilibra raportul de forțe este aceea de a alege pe 1 decembrie la parlamentare, un  Legislativ puternic care să-i controleze acțiunile, după cum prevede Constituția. E singura soluție de a ține în frîu un asemenea președinte sau de a-l ajuta, dacă e într-adevăr bine intenționat. Vorbesc astfel, fiindcă în comparație cu Elena Lasconi este de o mie de ori mai calificat,(și de preferat) dar s-ar putea să fie și de o mie de ori mai periculos. Singurul lucru în ceea ce-l privește, de care sînt sigur în mare măsură, este acela că nu ne va băga în război cu nimeni, doar pentru că așa i se comunică de la Bruxelles.
Eu mi-am făcut datoria de a vă prezenta tot ceea ce știu și am putut afla, așa cum m-am priceput.
De data asta am să vă îndemn să votați cu mintea, folosindu-vă de gîndirea critică, fiindcă de prea multe ori în ultimii ani de cîte ori am votat cu inima și ne-am lăsat influențați de momente care au creat emoții puternice am votat prost. Să vă amintesc: Iliescu – Vadim (că amintiți discursurile contra lui Vadim); Năstase – Băsescu (cînd s-a zis că Năstase a fraudat alegerile); Geoană – Băsescu (cînd l-a întrebat ce a căutat acasă la Vîntu ); Iohanis – Ponta (că Ponta, pe atunci prim-ministru, nu lăsa diaspora să voteze) și Iohanis – Dăncilă (aici vă amintiți și singuri propaganda).
IOAN TEODOR