(interviu cu domnul Nicu Marius Marin – antreprenor HoReCa)

Odată cu instalarea primă­verii în Carpați dorul de ducă al românului se amplifică, orizonturile vacanțelor încep să se deschidă tot mai mult spre drumețiile visate în anotimpul friguros. În acest context special – de renaștere a naturii, concomitent cu deschiderea sezonului de vară al turismului autohton – m-am gîndit că ar fi binevenit un interviu pe această temă, mai ales că, avîndu-l coleg de pagină pe domnul Nicu Marius Marin, antreprenor HoReCa, ideea se poate materializa mai ușor.
Răspunzînd cu amabilitate demersului meu, domnul Nicu Marius Marin s-a dovedit un excelent cunoscător al problematicii puse în discuție, oferind răspunsuri competente și bine documentate, despre care vă veți convinge citind interviul de mai jos.
Geo Ciolcan: Domnule Nicu Marius Marin, vă propun să începem cu o întrebare care poate fi și o nedumerire: după cîte cunoaștem, de profesie sînteți avocat, ați absolvit Dreptul, dar, de ani de zile ați înființat o agenție de turism și ați devenit și ghid turistic. Ce v-a determinat să îmbrățișați acest sector de activitate?
Nicu Marius Marin: De profesie sînt consilier juridic. Nu am avut cinstea de a pătrunde în breasla avocaților. Am ales, după 9 ani în această profesie, să schimb direcția din cauza faptului că mi-am dorit să muncesc pentru mine, nu pentru alții și fiindcă însușirile mele native îmi spuneau că voi fi un ghid de nota 10, nu un jurist de nota 8.
G.C.: Din experiența acumulată pînă acum și făcînd o comparație cu situația turismului de pe vremea cînd ați venit în domeniu și cea de astăzi, ce concluzii aveți?
N.M.M.: Consider că în cei 18 ani scurși de la intrarea mea în acest domeniu al turismului, numărul turiștilor străini care vizitează România a crescut de la grupuri mici, familiale, la nivel de autocar, iar părerile acestora despre țara noastră sînt unele extrem de bune. Cînd am început activitatea de ghid multe drumuri din țara noastră erau în reconstrucție, iar acest lucru a contat foarte mult după aceea fiindcă ne-a scurtat timpii de deplasare și a îmbunătățit condițiile de transport. De asemenea, finalizarea autostrăzilor din partea de vest a Transilvaniei, cea mai vizitată provincie istorică de către turiștii străini, ne-a ușurat misiunea de a le prezenta România.
Condițiile de cazare și cele din restaurante consider că s-au îmbunătățit permanent, și aici poate voi fi contrazis dar trebuie să știți că eu și partenerul meu am oferit întotdeauna turiștilor noștri aceleași condiții de cazare și masă pe care le-am fi ales pentru noi, adică de cea mai bună calitate. Presa din România și turiștii români judecă mereu turismul românesc prin prisma litoralului, or turismul românesc nu înseamnă doar litoralul, ci și celelalte provincii istorice unde condițiile de cazare sînt în echilibru cu prețul cerut.
G.C.: Sîntem în prima lună de primăvară, deci putem spune că sezonul turistic de iarnă s-a încheiat. Cum apreciați acest sezon?
N.M.M.: Nu-l apreciez în nici un fel, fiindcă pentru mine, care aduc turiști străini în România pe rute culturale, de vizitare, iarna a fost mereu o perioadă fără activitate. Din ceea ce știu însă de la colaboratorii mei cu activitate în acest sezon am înțeles că, cel puțin Poiana Brașov, pe perioada în care am avut zăpadă a fost plin de turiști.
G.C.: Dar pentru sezonul estival sîntem pregătiți: agențiile de turism; bazele hoteliere și turistice?   
N.M.M.: Pentru sezonul estival agențiile de turism au scos ofertele încă din luna februarie fiindcă atunci se pregătește sezonul. Chiar și eu m-am alăturat lor; după 12 ani de activitate dedicată exclusiv turiștilor străini, în anul 2019 am decis să ne valorificăm experiența și pe piața românească, motiv pentru care am înființat o agenție dedicată exclusiv pieței românești. Astfel am încercat să oferim turiștilor români vacanțe la mare, deși părerea noastră despre litoralul românesc este că cere mai mult decît oferă.
G.C.: Care sînt preferințele românilor în materie de vacanțe: în țară sau în străinătate?; în țară: departe sau cît mai aproape de casă?
M.N.M.: Ei bine, aceasta e o întrebare foarte interesantă. Din ce am observat, românii aleg să călătorească și în țară, dar și în străinătate. Problema e: ce fel de turism aleg ei? Constat că majoritatea sînt adepții turismului „static”, să-i spunem așa. Adică se duc pe marginea mării sau a piscinei și nu se mișcă de acolo tot sejurul. Puțini sînt cei care aleg să meargă în excursii de vizitare, iar cei care aleg acestă formă de turism activ merg pe cont propriu, nu printr-o agenție de turism, considerînd că „știu eu mai bine ce să fac”.
Ei bine, vreau să le spun acestora că atunci cînd am organizat astfel de sejururi împreună cu asociatul meu și familiile noastre, cu toate că planificăm excursii de 16 ani, tot ratăm cîte ceva, fiindcă nimeni nu poate organiza mai bine o excursie ca un ghid sau un agent de turism din țara respectivă. De asemenea, românii nu apelează aproape niciodată la serviciile unui ghid de turism. Eu am făcut asta prima dată la Vatican. Eram de 4 ani ghid de turism și aduceam turiști în România, dar abia atunci mi-am dat seama de ce înseamnă să ai ghid la un obiectiv turistic. Această opinie mi-a fost întărită 4 ani mai tîrziu cînd, mergînd la mînăstirile din Bucovina cu mai multe familii de prieteni, unul dintre ei mi-a spus după aceea că atunci a văzut ce înseamnă să ai un ghid care să-ți explice ceea ce vezi și cît pierzi neavînd unul.
G.C.: Care ar fi rezolvarea acestei di­leme?
N.M.M.: Le reco­mand turiș­tilor români să apeleze la serviciile ghizilor de turism pentru că astfel se vor bucura pe deplin de obiectivul vizitat. Eu am încercat să le dechid gustul în acest sens, scriind un ghid de turism, cu descrieri detaliate ale principalelor obiective turistice din România, dar cele 300 de exemplare care au ajuns la public nu cred că au reușit să schimbe în mare măsură optica majorității.
G.C.: La ce anume optică vă referiți?
N.M.M.: În România, concetățenilor noștri le place să colinde țara pe cont propriu și mai puțin cu autocarul sau în excursii private, cu prietenii sau familia. Chiar încercăm să popularizăm excursiile private, care sînt extrem de populare printre străini și în care pornești cu familia sau prietenii în grupuri de maximum 8 persoane, într-un circuit prin țară cu ghidul însoțitor care te va purta de la un obiectiv turistic la altul, va opri la cele mai potrivite restaurante, îți va recomanda cele mai potrivite locuri pentru fotografii sau cumpărături, va fi lîngă tine asigurîndu-se că singura ta preocupare e aceea de a face fotografii bune. Sigur că prețul unei astfel de excursii nu va fi la nivelul uneia cu alte 30 de persoane într-un autocar, dar confortul și informația acumulată vor merita efortul.
G.C.: Corect. Vă referiți, și în turism, la binomul preț-calitate?
N.M.M.: Aici am să comentez un pic și activitatea concurenței neloiale,  să o numesc așa, care organizează excursii de vizitare fără să aibă licență de turism, să plătească asigurări și să-și asume răspunderea pentru ceea ce face. E adevărat că pentru cîteva sute de lei ți se oferă în 4 zile o excursie care acoperă o mare suprafață și cîte 5 – 6 obiective pe zi. Ce nu știi tu, ca turist, e faptul că vei reveni acasă mai obosit decît ai plecat și fără să cunoști nimic în plus despre locurile vizitate decît cunoșteai la plecare. De ce? Condițiile de cazare vor fi extrem de proaste, șoferul microbuzului nu va ști să-ți explice nimic la obiectivul turistic, iar mulțimea acestora va face ca programul unei zile să înceapă la ora 8 și să se termine la 6 seara în cel mai bun caz, ceea ce după cîteva zile îți va genera o stare de oboseală și de iritare, nu de relaxare așa cum ar fi trebuit.       
G.C.: Nu demult, la Romexpo a avut loc Tîrgul de Turism al României, ediția 2023. Ca întotdeauna, și acum, în afară de prezentarea destinațiilor, la standuri, sau ofertele speciale, cu reduceri substanțiale, ale agențiilor de turism, s-au prezentat și unele probleme interne ale celor care au afaceri sau lucrează în industria ospitalității din România: e  vorba de lupta pentru putere în domeniu. La tîrg am văzut oferte care mi se par neverosimile: cazare la 1 euro și lozinca „plătește unul, merg doi”. Care este realitatea?
N.M.M.: Nu comentez și nu apreciez în nici un fel luptele pentru putere sau mai știu eu ce avantaje. Mă interesează ca acești domni să ridice turismul românesc, fiindcă am ajuns s-o regret pe doamna Udrea și frunza domniei sale. Am participat cu standul României la numeroase tîrguri internaționale de turism și la unul dintre ele m-am simțit extrem de prost văzînd că vecinii noștri maghiari își fac reclamă la turismul balnear. M-am gîndit la salba de stațiuni de profil existente atît în Carpații Orientali cît și în cei Meridionali, la eficiența lor și la faptul că, exceptînd un hotel din Sovata, Băile Felix și un hotel din Eforie Nord, nu există condiții pentru un turist străin care să vină aici pentru tratament.
G.C.: Mă mir de ce spuneți pentru că știam de Complexurile de sănătate de la Mangalia și Techirghiol, care sînt căutate de străini! În fine... dacă tot ați atins acest subiect, cum stăm în România cu turismul balneoclimateric?
N.M.M.: M-am întrebat de nenumărate ori de ce nu se relansează acest turism balneoclimateric. Ar trebui aduși medici de specialitate din cîteva țări țintă, în special din cele ai căror cetățeni vin frecvent aici – mă refer la Israel, Germania, Spania, Italia, Marea Britanie sau SUA – cărora să li se prezinte efectele curative ale nămolului și apelor minerale sau termale, pentru ca, odată ajunși în țările lor să le poată recomanda pacienților să vină aici. Ca stat român, aș oferi pentru început reduceri substanțiale la biletele de avion spre România dacă ele sînt achiziționate la Compania TAROM, pentru a-i încuraja să vină, ajutînd indirect și compania aeriană. Sînt convins că în 5 ani de zile numărul acestor turiști ar crește și ar duce faima României în lume și venituri importante în vistieria statului. Acesta-i doar un exemplu fiindcă promovarea țării noastre ca destinație turistică nu e susținută deloc de către statul român, ci exclusiv de către agențiile de turism, fie ele membre ale Asociației Române de Incoming, sau nu. Asta aș face dacă aș fi ministrul Turismului, dar cum nu sînt, fac și eu ce pot. Referindu-mă la ofertele de cazare de un euro, bănuiesc că e doar o propagandă care să atragă turistul, iar referitor la cele cu „plătește unul, merg doi”, fiți convins că prețul plătit acoperă cheltuielile pentru amîndoi.
G.C.: Am citit undeva o știre care m-a pus pe gînduri, nu atît prin conținutul ei sec, cît prin starea precară a vieții românului. Iată știrea: românii sînt printre cei mai mari consumatori de turism din Europa. Cum se împacă acest enunț cu sărăcia poporului pe care o clamează zi de zi televiziunile?
N.M.M.: Da, aceeași întrebare mi-au pus-o nenumărați turiști străini, în special cei europeni care ne cunoșteau emigrația, atunci cînd vedeau casele falnice de prin satele noastre și mașinile de sute de mii de euro din marile orașe românești. Mulți mi-au zis că la Madrid, Barcelona, Londra sau Manchester nu au văzut pe stradă atît de multe mașini de lux ca la noi și se mirau de ce toată lumea zice că sîntem săraci. Cît privește faptul că sîntem mari consumatori de turism, știți foarte bine că, după un an de muncă, pleci în vacanță și pe credit, cum se spune, doar să ieși din casă și să schimbi peisajul.
Cu toate acestea, cred că acești români care „vîntură Europa” și țara sînt destul de puțini raportat la marea masă a populației, la fel cum sînt și posesorii de mașini luxoase care impresionau turiștii creînd iluzia unei națiuni bogate. Pe de altă parte, turismul în România a fost puternic impulsionat de voucherele de vacanță pe care aflu că guvernanții doresc să le implementeze și la nivelul firmelor private. Ar fi un lucru bun, fiindcă într-adevăr ajută mult turismul național.
G.C.:  Plajele de pe litoralul românesc sînt într-un perpetuu scandal, care provoacă nemulțumirea turistului ce vrea să aibă acces la plaja administrată de hoteluri și șezlonguri gratuite. La noi, plajele sînt cu șezlonguri exagerat de scumpe, fără toalete și fără „beach-baruri”. Acesta să fie motivul care îi face pe turiștii români să aleagă Bulgaria, Grecia sau Turcia?
N.M.M.: Da, cred că acesta e motivul și e posibil să mai fie ceva: faptul că la tine acasă ai fost obișnuit ca mergînd la mare să nu ți se ceară taxă de șezlong sau de cearceaf, pe cînd în străinătate ai fost obișnuit cu asta de la bun început. Pe de altă parte, condițiile de care pomeneați (fără beach-bar și toalete) sînt un alt factor de nemulțumire, așa cum vă spuneam mai devreme cînd pomeneam despre faptul că la noi pe litoral nu există un echilibru între preț și condițiile oferite, așa cum există la turci sau la bulgari, motiv pentru compatrioții noștri să-i prefere litoralului autohton.
G.C.: Apropo de plajele de pe litoral: Deși nu mai e prea mult pînă la începerea sezonului estival, se cunoaște scandalul generat de refuzul Ministerului Mediului de a prelungi contractele care au expirat la începutul acestui an. De ce credeți că Ministerul Mediului are alte interese decît cele ale hotelierilor în privința amenajării și exploatării plajelor?
N.M.M.: Vedeți? Exact ce vă spuneam: pentru români turismul înseamnă, în principal, litoralul. Nu vorbește nimeni despre Maramureș, Bucovina, Transilvania, Delta Dunării, pensiunile maghiarilor din Harghita și Covasna, sau Clisura Dunării – locuri infinit mai ofertante din punct de vedere turistic și cu condiții superioare celor de pe litoral. Răspunzîndu-vă la întrebare, nu cred că Ministerul are neaparat alte interese, ci cred că a fost pur și simplu neglijent în tratatea acestui subiect.
G.C.: Pentru a se pune în valoare frumusețea nenumăratelor peșteri din România, la finele anului trecut a intrat în dezbaterea Parlamentului un proiect de lege prin care se urmărește ca unitățile administrativ-teritoriale să poată prelua în administrație peșterile care se află pe raza UAT-ului și care sînt de interes local, cu acordul ministerului de resort, în baza unui protocol. Vedeți benefică această inițiativă?
N.M.M.: Ar putea fi benefică dacă primarii respectivi ar fi niște oameni deschiși la nou și cu inițiativă antreprenorială dar, din cîte aud și citesc, nu prea cred. Un exemplu în acest sens sînt primarii din localitățile de pe malul Dunării, mai ales a celor care au port. Sînt atîtea vase de croazieră care vin de la Passau din Germania, spre Tulcea, și nu am auzit de nici unul care să oprească în vreun port unde turiștii să ia contact cu tradițiile locale. Ce ar fi dacă ar organiza, spre exemplu, o nuntă oltenească? Una turistică, desigur. Să aleagă dintre turiști o pereche pe care să-i mai căsătorească o dată de formă și să-i treacă prin toate tradițiile locale de nuntă, iar la final să-i ducă la un restaurant unde să le ofere un prînz cu bucate de nuntă, să fure mireasa și să-i învețe să danseze jocuri folclorice. Firește, totul cu vreo 10-15 localnici îmbrăcați în costume populare și cu muzica aferentă. Ar aduce niște bani la bugetul local și ar crește faima localității. Pentru asta e nevoie de inițiativă și de muncă, iar din cîte știu eu, politicienii de la noi nu sînt prieteni cu munca și cu răbdarea de a ajunge la rezultate.
G.C.: Vreau să vă completez: în primul rînd, unde să oprească, domnule Marin, navele de croazieră? Înainte de pandemie am făcut o călătorie de-a lungul Dunării (pe uscat) de la Baziaș pînă la Tulcea (și de acolo, pe apă) pînă la pădurea Letea. Începînd de la Clisura Dunării și pînă la porturile mari, celelalte au murit (Moldova Nouă, Corabia, Cetate, Calafat, Bechet etc.), au rămas cu macaralele înghețate și ruginite, iar dacă vrei să acostezi cu o ambarcațiune, nu ai unde... Aceasta e realitatea.
Acum să continuăm interviul.
Tot vorbim de legislativ, să amintim că, de curînd a fost depus un Proiect de lege privind dezvoltarea turismului rural, cu  înființarea și funcționarea Punctelor Gastronomice Locale, inițiativă preluată de la Asociația „Ivan Patzaichin-Mila 23”, din anul 2016. Cum vedeți acest proiect prin prisma unei Agenții de Turism?
N.M.M.: E o idee bună care sper să fie aplicată. Depinde însă și ce Norme Metodologice va avea, fiindcă dacă le vei cere țăranilor să se conformeze normelor europene în materie de siguranță alimentară, e posibil ca acest Proiect de lege să nu poată fi aplicat. Punctele de informare turistică din  zonele rurale mai mult stau închise decît deschise, astfel încît eficacitatea lor e zero. Dacă promovarea României ca destinație turistică nu va fi făcută profesionist, degeaba vom face punctele acestea gastronomice rurale fiindcă nu va avea cine să intre în ele. Pînă una alta, turiștii spanioli care vin în România nu o fac datorită unei campanii promoționale a statului român, ci fiindcă prietenii și cunoscuții care au fost aici le-au spus că e foarte bine și fiindcă agențiile de turism și-au făcut treaba perfect.
Așadar, orice inițiativă s-ar lua, dacă nu e dublată de o puternică promovare a țării peste hotare, nu va fi eficientă pentru că vor lipsi beneficiarii săi: turiștii străini și desigur, români, pentru că nici pe plan intern nu am văzut promovare turistică a zonelor și punctelor de interes din țară. Se merge în virtutea inerției și pe reclama din om în om.
G.C.: O notă aparte, în primul rînd prin cultura celor care fac acest gen de turism, apoi prin impactul asupra culturii și conștiinței turistului, este turismul religios, despre care a pledat, în scris, și regretatul Corneliu Vadim Tudor. Cum răspunde turistul român, la început de Mileniu III chemării spre locurile memorabile legate de Religie? Agențiile de Turism (în afară de „Basilica”), sînt pregătite să facă față acestui gen de turism special?
N.M.M.: Agențiile de turism pot vinde și acest tip de excursii fără probleme. Există cu siguranță cerere, mai ales din partea pensionarilor, dar aceștia preferă în marea lor majoritate să apeleze la concurența neloială a agențiilor de turism despre care vorbeam mai devreme. În curînd însă se va termina și cu acest lucru fiindcă este aproape de a fi promulgată legea ghidului de turism care va legifera obligativitatea persoanelor turistice și a operatorilor econo­mici de a apela la serviciile ghizilor de turim atunci cînd organizează excursii. Am contribuit cu sugestii la această lege care va oferi ghidului român protecția atît de necesară în fața grupurilor de turiști străini care trec prin țara noastră fără a apela la ghizii de turism care astfel nu au de lucru.
Ne vom alinia sper, curînd, la lumea civilizată unde dacă scoți vreun cuvințel într-un obiectiv turistic fără a fi ghid de turism atestat în țara respectivă, plătești și tu și agenția niște amenzi considerabile. Revenind la întrebarea dumneavoastră, nu cunosc prea multe agenții de turism care să vîndă aceste excursii la locurile sfinte din Israel sau din România, în principal fiindcă ele se organizează de către preoți pentru enoriașii lor, probabil prin „Basilica”, și în al doilea rînd fiindcă dacă o compari cu sejururile în Egipt, Turcia ori Bulgaria, nu e un tip de excursie care să-ți aducă venituri constante și suficiente pentru a putea plăti salariile angajaților tăi.
G.C.: Cum să procedăm pentru a evita nepotrivirile dintre condițiile găsite pe Internet și agreate de o Agenție de Turism, la contractarea sejurului, și realitatea cu care ne întîlnim, uneori, atunci cînd ne cazăm în camera de hotel sau de pensiune, pe care le-am achitat în avans?
N.M.M.: În primul rînd cred că ar trebui să renunțăm la ieftineală. Am și scris un articol în „Tribunul” exact cu acest titlu axat pe aceeași temă. Cît timp vom continua să alegem dintre două oferte pe cea mai ieftină ar trebui să nu ne plîngem de condiții. Ar trebui să știm că atunci cînd o agenție de turism creează un pachet turistic, ea se bazează în principal de trei lucruri: transport, cazare, ghidaj. Aceste lucruri, la care se adaugă mesele de prînz sau cinele, biletele de intrare la obiective, diferite evenimente ce se pot adăuga pe traseu, cresc sau scad atît prețul cît și calitatea ofertei. Dacă te atrage un pachet turistic ieftin, uită-te să vezi ce este inclus în el fiindcă e posibil să ai inclus doar transportul și cazarea. Dacă e așa, calculează singur cîți bani vei cheltui pe mesele de prînz și de cină, pe biletele de intrare la obiective, pe taxele foto, pe suveniruri, vezi în ce hoteluri vei dormi și află dacă ai un ghid de turism care să-ți și prezinte obiectivele vizitate. Cu siguranță, după ce vei face totalul prețului ieftin al excursiei cu cel al cheltuielilor suplimentare vei vedea că ai să ieși foarte aproape de prețul care ți s-a părut scump, dar care avea incluse toate acestea și un hotel mai de calitate. Dacă preferi asemenea oferte mi se pare nepotrivit să te plîngi după aceea că stai în condiții proaste, fiindcă tu ți-ai dorit asta. Atenție, însă! Nu tot ce e scump e neaparat și bun, de aceea trebuie cîntărit pe metoda pe care v-am prezentat-o, pentru a nu te arunca cu capul înainte în ceva ce te va nemulțumi mai apoi.
G.C.: La acest răspuns sînt obligat să vin cu o completare. Dumneavoastră ați extrapolat răspunsul la întrebarea mea, dar ea se referea la o nepotrivire de calitate a serviciilor la un preț plătit ca atare, cu servicii mulțumitoare, pe care, în realitate, nu le găsești pe teren, conform zicalei „afară-i vopsit gardul...”. Una îți arată pe internet și alta găsești la pensiune. Asta e problema!
Ca reprezentant HoReCa, cum apreciați legislația în vigoare, în acest domeniu? Pe cine avantajează și pe cine dezavantajează?
N.M.M.: Legislația e bine scrisă acolo unde e, fiindcă vă spuneam că pînă de curînd ghizii de turism nu aveau o lege a lor care să-i protejeze. Problema e aceea că ea  se va aplica mai greu, în sensul că funcționarii publici din minister sînt prea puțini ca să poată verifica neregulile existente în teren. Aceeași problemă am semnalat-o atît prin Asociația Română de Incoming cît și în mod direct Ministerului Turismului în legătură cu viitoare lege a ghizilor: dacă nu vor delega constatarea și aplicarea contravențiilor chiar ghizilor de turism care sînt permanent pe teren conducîndu-și grupurile, va fi extrem de greu să o aplice. Acest model există în Portugalia și știu asta fiindcă atunci cînd am condus un grup de români în această țară am avut un ghid portughez care ne-a însoțit permanent și care, la un moment dat, într-unul din castelele de lîngă Lisabona și-a scos insigna de membru al Poliției ghizilor admonestîndu-l pe un conducător de grup care prezenta obiectivul fără să aibă acest drept. Deci, se poate.
Pe de altă parte, reprezentanții Asociației Române de Incoming au discutat încă din vremea pandemiei cu cei de la Ministerul Turismului pentru a încerca să obțină ajutoarele promise de stat agențiilor care aproape au pus lacătele pe ușă din cauza interdicțiilor – și au reușit. Doar pe jumătate e adevărat, fiindcă tranșa a doua de ajutoare s-a pierdut pe drum. O altă problemă a fost legată de ajutorul acordat agențiilor de turism care reprezintă România la tîrgurile internaționale de profil, fiindcă schema de minimis al cărei termen expirase a fost repusă în funcțiune după o muncă laborioasă a colegilor din AIR și din alte asociații de turism. Așadar, pentru fiecare rezultat bun e necesară multă muncă din partea noastră, cînd de asta ar trebui să se ocupe domnul ministru și consilierii dumnealui.   
G.C.: Știu că ați fost și ghid turistic. Cum vă ajută această atractivă preocupare în activitatea prezentă, de șef al unei Agenții de Turism?
N.M.M.: Eu consider că sînt încă ghid turistic. Nu m-am retras din această activitate pe care de la început am împletit-o cu cea de proprietar al unei agenții de turism. De fapt, e foarte bine că este așa, deoarece ca ghid de turism ajungi pe teren și vezi la fața locului dacă traseul pe care l-ai făcut ca proprietar de agenție se potrivește cu ceea ce e pe teren. Ca să înțelegeți ce vreau să spun, aflați că unul dintre cele mai vîndute produse turistice ale agenției noastre, Turul UNESCO, care străbate Transilvania, Maramureșul și nordul Moldovei, l-am schimbat de cinci ori în opt ani fiindcă ne-am dat seama că există trasee mai bune și mai interesante la tranzitul din Transilvania în Maramureș sau spre nordul Moldovei. În cadrul cursului de ghid și agent de turism pe care l-am predat la CCI Brașov pînă la pandemie și pe care o să-l reiau după ce legislația privitoare la profesia ghidului de turism se va înnoi, le-am explicat cursanților această diferență și i-am îndemnat ca după ce vor face un traseu turistic, în calitate de agenți de turism, să meargă, avînd dublă calificare, să ghideze acel tur ca să vadă dacă e unul optimizat cum se cuvine. E o mare diferență între turul conceput cu harta în față și realitatea de pe teren. Am colaborat ca ghid cu cîteva agenții din România, iar la una din ele, mare și cunoscută, am constatat că proprietarul făcea niște trasee turistice la nivel de amator, deși era vechi lucrător în turism. Ce folos dacă nu parcursese nici unul din traseele pe care le pusese pe hîrtie ca să-și dea seama de diferență. De aceea pentru mine a fost și este un mare avantaj că pot verifica pe teren ceea ce pun pe hîrtie în birou.
G.C.: Aici îmi permit să vă completez cu exemple din experiența proprie în ce privește ghizii pe care i-am avut în excursiile din străinătate. Am întîlnit două feluri de ghizi din partea agențiilor de turism din țară, cele de la care contractasem excursia: unii nu scoteau o vorbă, lăsînd toată treaba în seama ghidului local (Israel), alții ne conduceau peste tot, ghidul local fiind doar de complezență (Grecia).
Dumneavoastră pentru ce variantă optați?
N.M.M.: Dumneavoastră v-ați întîlnit cu situațiile despre care vorbeam eu mai devreme. Ghidul care însoțea grupul român în Israel nu avea voie să prezinte obiectivele turistice,  motiv pentru care sarcina sa era doar aceea de a însoți și coordona grupul în colaborare cu ghidul local. În Grecia nu știu ce să vă spun fiindcă în astfel de situații ghidul local prezintă în limba engleză, iar ghidul însoțitor român traduce grupului. Faptul că ghidul local nu a scos nici un sunet e ciudat din punctul meu de vedere. În mod normal cînd am fost ghid local pentru un grup de străini a cărui limbă nu o vorbeam, spre exemplu limbi asiatice, eu comunicam ghidului însoțitor al grupului respectiv prezentarea, pe care el o traducea turiștilor, adăugînd, sînt sigur, părerile sale, lucru pe care îl făceam și eu atunci cînd eram ghid însoțitor în străinătate. Asta e normalitatea.
G.C.: Apropo de meseria de ghid turistic: ce calități ar trebui să îndeplinească un ghid turistic?
N.M.M.: Un ghid de turism trebuie să fie cinstit și onest, să aibă o solidă cultură generală fiindcă turiștii au multe curiozități din domenii variate, să fie răbdător, diplomat, ager, inventiv, punctual și foarte bine pregătit profesional. În principal despre asta este vorba. E o meserie care necesită multe calități și însușiri de personalitate, nu e ușoară cum s-ar putea crede, tocmai fiindcă ai în mîinile tale vacanța unui om, timpul scurt de relaxare pe care și-l ia după un an de muncă grea, și dacă-ți bați joc de el asta nu e bine.
G.C.: Pentru că în turismul extern mijloacele mass-media pun la bătaie spații generoase, ignorînd importanța turismului intern, în ciuda bogăției pe care ne-o oferă România Turistică, puteți face cîteva recomandări cu accent pe turismul cultural interactiv, cu obiective concrete?
N.M.M.: Da, pot face: vizitați toată România! În cei 16 ani de activitate, am ajuns prin toate locurile importante din țara noastră, am trecut prin toate zonele din țară și pot spune că am văzut foarte multe. Pentru turiștii străini care vin în România zonele cele mai vizitate sînt: Transilvania, mînăstirile din Bucovina, Maramureșul, Delta Dunării și Bucureștii. Restul zonelor nu sînt cunoscute. Firește că românii cunosc și ei foarte bine aceste zone și le vizitează, de aceea am să încerc să recomand cîteva obiective mai puțin cunoscute.
1. Biserica Fortificată de la Prejmer, de lîngă Brașov, care este cea mai completă de felul său din țară fiindcă deține toate camerele destinate familiilor din sat, unde acestea locuiau pe timpul asediilor.
2. Biserica fortificată de la Mălîncrav, situată în apropiere de Sighișoara, singura ce și-a păstrat integral pictura interioară, știut fiind faptul că, după reforma lui Martin Luther, bisericile reformate au acoperit frescele cu var.
3. Fierarul Komakiza din satul Craiva Veche de lîngă Alba Iulia, care făurește arme și unelte din fier după tehnologia dacică, așa cum face și cel din Viscri, care utilizează niște foale vechi de 250 de ani.
4. Salina de la Cacica, din Bucovina, păstrată în mare măsură așa cum se afla acum 200 de ani și care încă produce și vinde sare.
5. Biserica de la Arbore, aflată în apropiere de Cacica, păstrătoarea unor fresce unicat, îndrănesc să spun, și a unei combinații de arhitectură byzantină cu decorațiuni gotice, cum este cazul celor ce împodobesc mormîntul spătarului Arbore. Spun că sînt fresce unicat în erminia picturii noastre byzantine, pentru că sînt personaje ce apar pictate cu spatele la privitor, cum sînt cele de pe peretele de vest; tot acolo, balaurul înfrînt de Sf. Gheorghe apare pictat cu corpul pe un perete și cu coada pe cel alăturat, iar în interior Sf. Marina îl lovește pe diavol cu ciocanul.
6. Biserica Fortificată de la Axente Sever de lîngă Copșa Mică este o altă destinație deosebită pentru muzeul civilizației săsești de acolo, și prin harta cu LED-uri a tuturor bisericilor fortificate din Transilvania, cît și pentru faptul că urcarea în turnul bisericii ne oferă ocazia de a vedea detaliile constructive ale uneia dintre bolțile gotice, ajutîndu-ne să înțelegem mai bine felul în care este alcătuită.
7. Muzeul Bucovina de la Suceava, cel al Porților de Fier de la Drobeta-Turnu Severin sau cel de Istorie de la Sibiu – sînt unele din cele mai bine alcătuite muzee din țară. Nu sînt singurele destinații pe care le recomand, dar dacă aș continua, probabil aș depăși spațiul alocat pentru acest interviu.
G.C.: În calitate de ghid turistic, ce sentimente vă încearcă atunci cînd, conducînd un grup de turiști străini prin România, constatați că, cel puțin o parte dintre acești turiști s-a îndrăgostit de meleagurile noastre – aceasta datorită și explicațiilor dumneavoastră pe timpul sejurului acestora în România?
N.M.M.: Mă bucur foarte tare, fiindcă înseamnă că mi-am făcut foarte bine treaba. Să știți că un ghid de turism poate determina turistul să plece din țara noastră cu amintiri plăcute și cunoștințe pe care nu le avea înainte. Cunosc foarte multe situații în care agenții de turism din străinătate, sau chiar turiști individuali, au cerut partenerilor lor din România un anumit ghid pentru grupurile lor sau pentru prietenii lor care ne vizitau țara, pe baza părerilor excelente despre acesta ale turiștilot care-i trecuseră prin mînă.
G.C.: Aici punem punct acestui dialog, mulțumindu-vă pentru explicațiile oferite, prilej cu care cititorii noștri și-au îmbogățit cunoștințele în materie de turism, fiind mai siguri acum în coordonatele de alegere a celei mai frumoase vacanțe. Vă mulțumesc în numele cititorilor revistei „România Mare” și vă urez succes în activitatea dumneavoastră atît de frumoasă și de atractivă!
GEO CIOLCAN