Turcia - o politică externă agresivă nu duce întotdeauna la cîștig
  • 07-06-2021
  • 0 Comentarii
  • 651
  • 0

Planurile președintelui Erdogan pe fondul unui scandal mafiot-politic

După încetarea ostilităților active în Palestina, au existat voci care au vorbit despre „inadecvarea evidentă” a prezenței Turciei ca putere regională. Încercările președintelui Erdogan de a prezenta Turcia ca o forță „revizionistă”, de care israelienii și palestinienii ar trebui să țină cont, par să nu fi dat rezultate. În timp ce sprijinul militar al guvernului Saraj din Tripolitania și Azerbaidjan, în războiul împotriva Nagorno-Karabakh, a făcut posibilă schimbarea valului în favoarea aliaților regionali ai Ankarei, puterea „hibridă” turcă nu a funcționat în timpul ostilităților din Gaza. În ciuda multor ani de încercări ale turcilor de a cîștiga un punct de sprijin în Gaza și în Palestina în ansamblu, infrastructura distrusă a enclavei va fi restaurată prin eforturile egiptenilor, care nu sînt întru totul prietenoase Turciei, cu sprijinul administrației Biden. În Departamentul de Stat al SUA, Erdogan a fost criticat destul de dur pentru declarațiile sale „antisemite”.

După ce a ajuns la un acord între Israel și guvernarea din Fîșia Gaza a Hamas, șeful Ministerului turc al Propagandei, Fakhraddin Altun, a încercat să caracterizeze armistițiului ca un atu pentru superiorul său: ,,Armistițiul, asigurat prin eforturile președintelui nostru, ar trebui să fie folosit ca o oportunitate de a salva palestinienii de blocada inumană, de a deschide transgresiunile Israelului și de a găsi o soluție permanentă a problemei, pe baza a două state. Vom continua încercările noastre pe toate planurile pentru a face Israelul responsabil pentru crimele împotriva umanității, pentru palestinienii pe care i-a ucis și pentru pămînturile pe care le-a ocupat”. În același timp, a fost lansat zvonul conform căruia fostul deputat kuweitian, Abdullah al-Nafisi, ar fi declarat că avioanele turcești și pakistaneze ar fi pregătite să zboare spre Israel, ceea ce l-a forțat să accepte un armistițiu: „Știri proaspete au început să sosească și sînt legate de o încetare a focului și consimțămîntul lui Netanyahu în acest sens. Turcia și Pakistanul au cerut Iordaniei și Irakului să fie de acord să folosească bazele aeriene pentru a participa la lupta din partea rezistenței palestiniene. Biden i-a informat pe israelieni despre acest lucru, așa că au fost de acord cu un armistițiu”.

Aceste „povești”, printre altele, au ca scop distragerea atenției publicului turc de la seria mafio-politică promovată de șeful criminalității interlope, Sedat Peker. Într-unul dintre videoclipurile recente postate pe YouTube, acest personaj plin de culoare, care a avut o grupare criminală în Istanbul în anii 1990, dezvăluie afacerile necurate ale oamenilor din anturajul lui Erdogan. Reamintind aprovizionarea cu drone de atac către Libia și Karabakh, Peker, care are o audiență record pe internet, a pus întrebarea: ,,De ce nu sînt trimise și în Palestina?”. În contextul dezvăluirilor anterioare, promisiunea de a dedica următoarea emisiune lui Erdogan ar putea implica noi dezvăluiri. „Armele trimise pro-turcilor din Siria în numele meu au fost de fapt trimise către al-Nusra prin organizația SADAT”, mărturisește Peker, prezentînd informații greu de contestat. SADAT este cea mai mare companie militară turcă „privată”, condusă de Adnan Tanriverdi, confident al lui Erdogan. „Eroii” discursurilor anterioare ale lui Peker erau atît asociații „sultanului”, cît și ministrul de Interne Suleyman Soylu, fostul prim-ministru Binali Yildirim și fostul ministru de Finanțe Berat Aybalrak, ginerele lui Erdogan. Pe lîngă acordurile de corupție și protecția traficului de droguri (în special, din America Latină, de unde marfa este transferată prin Turcia în Europa și Orientul Mijlociu), aceste persoane sînt acuzate de Peker că au acoperit infracțiuni, inclusiv tîlhărie și crimă. Peker însuși, care la un moment dat a organizat mitinguri în sprijinul lui Erdogan și al partidului său, a fugit din țară la începutul anului 2020 și ar putea fi acum în Macedonia de Nord sau Dubai.

Scandalurile nu sînt noi pentru conducerea turcă. Să ne reamintim senzaționala „afacere Susurluk” de la mijlocul anilor ’90, numită după orașul din apropierea căruia a avut loc catastrofa, care a luat viața mai multor oficiali și a cunoscutului interlop și activist al partidului naționalist, Abdulakh Chatly, care a fost cu ei în aceeași companie. Înființarea în anii 2000 a Partidului pentru Justiție și Dezvoltare, care a jurat să scape țara de „mizerie”, a fost marcată de curățarea comunităților profesionale potențial neloiale (militari, judecători, profesori universitari etc.); în toți acești ani, mafia turcă s-a împletit cu forțele de securitate. În special, vorbim despre poliție, care a devenit un sprijin cheie în atacul lui Erdogan asupra vîrfului armatei. Fără să-l critice (deocamdată) pe președintele Erdogan, pe care încă îl numește „fratele său mai mare”, Peker neagă orice cooperare cu Serviciile de Informații străine. Este interesant, totuși, că Soylu, care a devenit una dintre principalele ținte ale atacurilor informaționale ale lui Pecker, este un adversar cunoscut al Washingtonului și a fost sancționat de două ori de la arestarea scandaloasă a pastorului Andrew Brunson. După ce a încetinit cooperarea turco-americană în domeniul aplicării legii, Soylu, asociat cu naționaliștii radicali, a acuzat în repetate rînduri Washingtonul de implicarea în tentativa de lovitură de stat din Turcia, din iulie 2016.

Vorbind în Parlament în fața colegilor de partid, care au rupt tăcerea în legătură cu acuzațiile lui Peker, Erdogan a făcut referire la „conspirația insidioasă” a infractorilor. Persoane influente în Turcia, precum Ali Babacan și Ahmet Davutoglu, s-au alăturat taberei opoziției. Potrivit unui sondaj recent, 75% dintre respondenți tind să aibă încredere în declarațiile lui Peker într-o măsură sau alta. Răspunsul la întrebarea dacă denunțătorul lucrează pentru a reduce popularitatea potențialilor succesori ai lui Erdogan va fi dat în viitorul apropiat. Într-un fel sau altul, scandalul vînturat pe fondul dificultăților socio-economice ale Turciei (șomaj în creștere, inflație, sărăcie) nu este în favoarea președintelui.

Vizita viitoare a liderului turc în Azerbaidjan, care va avea loc la jumătatea lunii, include o excursie în orașul Shusha din Nagorno-Karabakh, care a fost declarat „capitala culturală” a Baku. Pe 19 mai, Erdogan și-a anunțat intenția de a face declarații decisive, fatidice pentru întreaga lume, în iulie, în timpul vizitei sale anuale în Ciprul de Nord ocupat de Turcia în 1974. Observatorii analizează opțiuni care variază de la Anschluss din „Republica Turcă a Ciprului de Nord” de începutul producției de petrol în estul Mediteranei, pînă la dezvoltarea ideii de lungă durată a „unei lumi de peste cinci” (membri permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU – n.red.). Poate că reuniunea președinților turc și american programată pentru 14 iunie va face unele ajustări la aceste planuri, dar este puțin probabil ca aceasta să afecteze retorica „incendiară” a lui Erdogan care vizează cîștigarea simpatiei arabilor (și, în general, a musulmanilor). În timpul unei videoconferințe recente cu șefii marilor corporații americane, Erdogan și-a exprimat încrederea că viitoarea sa întîlnire cu Biden în timpul summitului anual NATO va fi „începutul unei noi ere în relațiile noastre (SUA-Turcia)”.

N.K.

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite