
- 07-06-2021
- 0 Comentarii
- 651
- 0
Planurile președintelui Erdogan pe fondul unui scandal
mafiot-politic
După încetarea ostilităților active în Palestina, au existat
voci care au vorbit despre „inadecvarea evidentă” a prezenței Turciei ca putere
regională. Încercările președintelui Erdogan de a prezenta Turcia ca o forță
„revizionistă”, de care israelienii și palestinienii ar trebui să țină cont,
par să nu fi dat rezultate. În timp ce sprijinul militar al guvernului Saraj
din Tripolitania și Azerbaidjan, în războiul împotriva Nagorno-Karabakh, a
făcut posibilă schimbarea valului în favoarea aliaților regionali ai Ankarei,
puterea „hibridă” turcă nu a funcționat în timpul ostilităților din Gaza. În
ciuda multor ani de încercări ale turcilor de a cîștiga un punct de sprijin în
Gaza și în Palestina în ansamblu, infrastructura distrusă a enclavei va fi
restaurată prin eforturile egiptenilor, care nu sînt întru totul prietenoase
Turciei, cu sprijinul administrației Biden. În Departamentul de Stat al SUA,
Erdogan a fost criticat destul de dur pentru declarațiile sale „antisemite”.
După ce a ajuns la un acord între Israel și guvernarea din
Fîșia Gaza a Hamas, șeful Ministerului turc al Propagandei, Fakhraddin Altun, a
încercat să caracterizeze armistițiului ca un atu pentru superiorul său:
,,Armistițiul, asigurat prin eforturile președintelui nostru, ar trebui să fie
folosit ca o oportunitate de a salva palestinienii de blocada inumană, de a
deschide transgresiunile Israelului și de a găsi o soluție permanentă a
problemei, pe baza a două state. Vom continua încercările noastre pe toate
planurile pentru a face Israelul responsabil pentru crimele împotriva
umanității, pentru palestinienii pe care i-a ucis și pentru pămînturile pe care
le-a ocupat”. În același timp, a fost lansat zvonul conform căruia fostul
deputat kuweitian, Abdullah al-Nafisi, ar fi declarat că avioanele turcești și
pakistaneze ar fi pregătite să zboare spre Israel, ceea ce l-a forțat să
accepte un armistițiu: „Știri proaspete au început să sosească și sînt legate
de o încetare a focului și consimțămîntul lui Netanyahu în acest sens. Turcia
și Pakistanul au cerut Iordaniei și Irakului să fie de acord să folosească
bazele aeriene pentru a participa la lupta din partea rezistenței palestiniene.
Biden i-a informat pe israelieni despre acest lucru, așa că au fost de acord cu
un armistițiu”.
Aceste „povești”, printre altele, au ca scop distragerea
atenției publicului turc de la seria mafio-politică promovată de șeful
criminalității interlope, Sedat Peker. Într-unul dintre videoclipurile recente
postate pe YouTube, acest personaj plin de culoare, care a avut o grupare
criminală în Istanbul în anii 1990, dezvăluie afacerile necurate ale oamenilor
din anturajul lui Erdogan. Reamintind aprovizionarea cu drone de atac către
Libia și Karabakh, Peker, care are o audiență record pe internet, a pus
întrebarea: ,,De ce nu sînt trimise și în Palestina?”. În contextul
dezvăluirilor anterioare, promisiunea de a dedica următoarea emisiune lui
Erdogan ar putea implica noi dezvăluiri. „Armele trimise pro-turcilor din Siria
în numele meu au fost de fapt trimise către al-Nusra prin organizația SADAT”,
mărturisește Peker, prezentînd informații greu de contestat. SADAT este cea mai
mare companie militară turcă „privată”, condusă de Adnan Tanriverdi, confident
al lui Erdogan. „Eroii” discursurilor anterioare ale lui Peker erau atît asociații
„sultanului”, cît și ministrul de Interne Suleyman Soylu, fostul prim-ministru
Binali Yildirim și fostul ministru de Finanțe Berat Aybalrak, ginerele lui
Erdogan. Pe lîngă acordurile de corupție și protecția traficului de droguri (în
special, din America Latină, de unde marfa este transferată prin Turcia în
Europa și Orientul Mijlociu), aceste persoane sînt acuzate de Peker că au
acoperit infracțiuni, inclusiv tîlhărie și crimă. Peker însuși, care la un
moment dat a organizat mitinguri în sprijinul lui Erdogan și al partidului său,
a fugit din țară la începutul anului 2020 și ar putea fi acum în Macedonia de
Nord sau Dubai.
Scandalurile nu sînt noi pentru conducerea turcă. Să ne
reamintim senzaționala „afacere Susurluk” de la mijlocul anilor ’90, numită
după orașul din apropierea căruia a avut loc catastrofa, care a luat viața mai
multor oficiali și a cunoscutului interlop și activist al partidului
naționalist, Abdulakh Chatly, care a fost cu ei în aceeași companie.
Înființarea în anii 2000 a Partidului pentru Justiție și Dezvoltare, care a
jurat să scape țara de „mizerie”, a fost marcată de curățarea comunităților
profesionale potențial neloiale (militari, judecători, profesori universitari
etc.); în toți acești ani, mafia turcă s-a împletit cu forțele de securitate.
În special, vorbim despre poliție, care a devenit un sprijin cheie în atacul
lui Erdogan asupra vîrfului armatei. Fără să-l critice (deocamdată) pe
președintele Erdogan, pe care încă îl numește „fratele său mai mare”, Peker
neagă orice cooperare cu Serviciile de Informații străine. Este interesant,
totuși, că Soylu, care a devenit una dintre principalele ținte ale atacurilor
informaționale ale lui Pecker, este un adversar cunoscut al Washingtonului și a
fost sancționat de două ori de la arestarea scandaloasă a pastorului Andrew
Brunson. După ce a încetinit cooperarea turco-americană în domeniul aplicării
legii, Soylu, asociat cu naționaliștii radicali, a acuzat în repetate rînduri
Washingtonul de implicarea în tentativa de lovitură de stat din Turcia, din
iulie 2016.
Vorbind în Parlament în fața colegilor de partid, care au
rupt tăcerea în legătură cu acuzațiile lui Peker, Erdogan a făcut referire la
„conspirația insidioasă” a infractorilor. Persoane influente în Turcia, precum
Ali Babacan și Ahmet Davutoglu, s-au alăturat taberei opoziției. Potrivit unui
sondaj recent, 75% dintre respondenți tind să aibă încredere în declarațiile
lui Peker într-o măsură sau alta. Răspunsul la întrebarea dacă denunțătorul
lucrează pentru a reduce popularitatea potențialilor succesori ai lui Erdogan
va fi dat în viitorul apropiat. Într-un fel sau altul, scandalul vînturat pe
fondul dificultăților socio-economice ale Turciei (șomaj în creștere, inflație,
sărăcie) nu este în favoarea președintelui.
Vizita viitoare a liderului turc în Azerbaidjan, care va avea
loc la jumătatea lunii, include o excursie în orașul Shusha din
Nagorno-Karabakh, care a fost declarat „capitala culturală” a Baku. Pe 19 mai,
Erdogan și-a anunțat intenția de a face declarații decisive, fatidice pentru
întreaga lume, în iulie, în timpul vizitei sale anuale în Ciprul de Nord ocupat
de Turcia în 1974. Observatorii analizează opțiuni care variază de la Anschluss
din „Republica Turcă a Ciprului de Nord” de începutul producției de petrol în
estul Mediteranei, pînă la dezvoltarea ideii de lungă durată a „unei lumi de
peste cinci” (membri permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU – n.red.).
Poate că reuniunea președinților turc și american programată pentru 14 iunie va
face unele ajustări la aceste planuri, dar este puțin probabil ca aceasta să
afecteze retorica „incendiară” a lui Erdogan care vizează cîștigarea simpatiei
arabilor (și, în general, a musulmanilor). În timpul unei videoconferințe
recente cu șefii marilor corporații americane, Erdogan și-a exprimat încrederea
că viitoarea sa întîlnire cu Biden în timpul summitului anual NATO va fi
„începutul unei noi ere în relațiile noastre (SUA-Turcia)”.
N.K.
3.0 C