Vestea că, pe 13 ianuarie, Camera Reprezentanților SUA, cu 232 de voturi împotrivă, 197, cu 21 care s-au abținut sau nu, a aprobat inițierea procedurilor de punere sub acuzare împotriva celui de-al 45-lea președinte american Donald Trump, nu a fost surprinzătoare. Nu a fost surprinzător faptul că 10 congresmeni din „partidul elefantului” s-au pronunțat împotriva președintelui aceluiași partid. Pe fondul furtunii informațioale care a fost intreținută de mass-media globală controlată de Deep State-ul american după „invazia Capitoliului de către teroriștii interni”, acesta este chiar un rezultat foarte modest.

Mai mult, Senatul, camera superioară a Congresului, a refuzat să continue această procedură într-un mod complet adecvat - audierile nu vor avea timp să se încheie înainte de 20 ianuarie. După care își vor pierde cu totul înțelesul: din punct de vedere juridic, este pur și simplu absurd să declare punerea sub acuzare a președintelui care și-a încheiat deja președinția.

În același timp, Partidul Republican a indicat că nu intenționează să rezolve cererile democraților și consideră „problema lui Trump” deja rezolvată și închisă. Adică, planul „mlaștinii” din Washington - de a-și priva principalul dușman, „Big Donald”, de dreptul la revigorare politică și răzbunare - nu a funcționat.

Acesta este sfârșitul turneului actual al jocului lui Trump, care în mod clar s-a dovedit a fi fără sprijinul partidului, unu la unu cu Deep State? Și despre ce a fost acest joc?

Meritul principal al șefului ieșit al Casei Albe - nu numai către America, ci pentru întreaga umanitate - indiferent de soarta sa politică și personală ulterioară, ar trebui să fie recunoscut ca deschizator al mecanismelor de acțiune și a izvoarelor secrete ale „statului profund”. În această calitate Donald Trump va intra în istorie.

Cu toate acestea, răspunsurile la întrebările de mai sus ar trebui considerate deschise pentru moment, iar dezvoltarea ulterioară a evenimentelor - imprevizibilă. Deși probabilitatea unui transfer mai mult sau mai puțin fără conflicte și legitim al puterii prezidențiale din Statele Unite către Joe Biden la 20 ianuarie 2021, crește, în primul rând, este foarte departe de 100%. Și în al doilea rând, nu anulează deloc exacerbarea în continuare a conflictului intra-american. Astfel de sentimente, predominante într-un fel sau altul în tabăra „învingătorilor lui Trump”, îngustează catastrofal coridorul oportunităților pentru următoarea perioadă a istoriei americane.

Dacă ne întoarcem la analogii istorice și cea mai apropiată în formă și timp este venirea la putere a lui Hitler în Germania în 1933: odată cu arderea Reichstagului, „reeducarea” masivă a oponenților politici din lagărele de concentrare, pogromurile și propaganda totală Goebbels. În urmă cu 87 de ani, Hitler a rezolvat o problemă similară cu Reichswehr organizând o Noapte a cuțitelor lungi pentru conducerea SA, condusă de Rem.

Oricum ar fi, Statele Unite intră în mod clar într-o zonă de turbulență - socio-economică, militară-politică și ideologică - eliberând poziția de lider global pe care o deținea de la începutul anilor '70. Iar acest lucru, la rândul său, deschide oportunități gigantice pentru alte centre de putere din lumea modern.

N.K.