Cum trece viaţa noastră, cum mai trece

tu n-ai să te mai bucuri de nimic

afară-i soare, grîul dă în spic

detună-n cîmp fîntîni cu apă rece.

Şi în Ardealul tinereţii tale

păduri de pini respiră vast în zori

o troiţă spălată de ninsori

ţi-a mai păstrat tiparul palmei goale.

Acolo a fost raiul tău dintîi

şi tinereţea fără bătrîneţe

cu flori de fîn şi cerbi la căpătîi

Azi îngeri negri vin să te răsfeţe

lumina vieţii mele, mai rămîi

să-nsufleţeşti această frumuseţe!…

CORNELIU VADIM TUDOR

(Poezie preluată din volumul

„Carte românească de învăţătură“)