Tristețea mea
  • 08-07-2021
  • 0 Comentarii
  • 262
  • 0

Tristețea mă însoțește, obsesiv

O izgonesc, dar vine după mine

Poate că e tristețea întregii țări

Din neștiutele cărări de mîine.

 

Tristețea mea vine din ancestral

O împărtășesc icoanele și sfinții

Poporul meu privește, dar e orb

Nu poate să-și deschidă ochii minții.

 

Mă întristez și parcă vreau să plîng

S-a perimat în timp normalitatea,

,,Evoluăm” și învățăm copiii

Să înțeleagă sexualitatea.

 

Bătrîni pe trotinete, prin oraș

Și babe ce se-ntrec în liposucții

Un tînăr absolvent e deputat

Popor Român, chiar nu mai ai soluții?

 

Popor călit în luptă, la ,,Obor”

Ce umilință mare, ce durere!

Ai acceptat să fii cobaiul lor

Te-ai vaccinat pentru trei mici și-o bere.

 

Cînd ani la rînd te-au umilit, la vot

Te-ai mulțumit cu o oală și-o tigaie

Acum îți cer și sufletul și trupul

Aceiași politicieni de paie.

 

Nu vreau să-întreb ,,De ce te-ai vaccinat?”

Alegerea-i a ta! Ți-a dat-o Domnul

Mă doare că te vinzi pe mărunțiș,

Christos s-a răstignit să mîntuiască Omul.

 

Deschide-ți ochii minții și-ai să vezi

Că te-ai pierdut în lucruri inutile

Ridică-te și luptă pentru neam

Și pentru oasele din cimitire!


Marius Budărăscu

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite