E tot mai greu acum să fii lucid În Ferma Animalelor tîmpite N-au nici un Dumnezeu – au doar partid N-au inimă – doar zaruri măsluite.

Eu îi observ de mult pe troglodiţi Transpiră lepră, grohăie din greu Femele şi masculi bine hrăniţi Toţi proşti ca noaptea, însă cît tupeu!

Şi-au cumpărat un loc în Parlament La Primărie, ori la Minister Au uns pe cine trebuie, urgent Şpaga deschide lacăte de fier.

Au 7 clase, dar şi-au procurat Patalamale pentru politruci Toţi sînt masoni, au şi un doctorat Deşi în mintea lor sînt numai muci.

Nu-i vede nimeni treji şi luminaţi Fiindcă petrec non-stop şi beau porceşte Fac sex jegos, ca nişte posedaţi N-au nici o frică. Patria lu’ Peşte.

Deschid televizorul şi vomit Aceeaşi enervantă viermuială Îmi ţine, mie, predici un scopit Bolnav de nervi, cu capu-n pielea goală.

Apare şi o curvă răsuflată Le ştie, ea, pe toate! Faceţi loc! Ce zgripţuroaică! Ce căţea turbată! Pleacă, muiere, pînă nu-ţi dau foc!

Iată şi-un cimpanzeu cu cap mongol Şi şolduri planturoase, ca vădana Un pederast parşiv i-a dat un rol În piesa pusă-n scenă de Satana.

Îmi face, fizic, rău cînd îl privesc Românii-s un neam nobil şi dau bine Acest hermafrodit funambulesc Chiar n-are nici o urmă de ruşine?

E tot mai dificil să fii cinstit Cînd totu-n jur se fură în neştire Iar un popor inert e mituit Cu bani şi cu pomeni prin cimitire.

N-a mai rămas nimica de furat – Zicea un premier, lingîndu-şi botul. De bună seamă că s-a înşelat Mai nou se fură, fără jenă, votul.

Din anul 2000 şi pînă-acum Alegerile sînt falsificate E totul la vedere, chiar în drum Se schimbă urna, merge ca pe roate.

Cine să-i controleze pe bandiţi? Ei sar la cap, centrează, arbitrează! Inspectorii străini sînt toţi mînjiţi Şi totul, scurt, se muşamalizează.

Ţara aceasta, Doamne, s-a predat În mîna unor talibani de groază Pierdută e pe veci, şi ce păcat Nu se mai întrevede nici o rază!

Dau filmul vieţii înapoi, şi văd Că faţă de Mafia actuală Care-a adus în ţară doar prăpăd Numai urgie, panică şi boală

Ei, comuniştii, au fost nişte sfinţi Aveau bun-simţ, sau poate numai teamă Nu ne-au trădat pe 30 de arginţi Nu au făcut politică infamă.

Nu sînt absurd, eu ştiu că era greu Însă măcar am construit o ţară Am strîns cureaua, leul era leu, Munceam la noi acasă, nu afară.

Iar şcoala era şcoală, nu bordel Spitalele nu se-nchideau, nici vorbă Eram stimaţi în lume, chiar model Nici un spion nu ne sufla în ciorbă.

Eu îi blestem pe-acei neruşinaţi Care vor îndrăzni să mai înjure Un timp în care fost-am respectaţi, Şi nimeni nu putea un ac să fure.

Azi, neamul nostru trist s-a risipit Pribeag prin lume, leşinat de foame Spălăm la fund Apusul decrepit Ne mor copiii despărţiţi de mame.

E bine ce-aţi făcut? Pe voi vă-ntreb Ce aţi vîndut o ţară ca la piaţă Azi sîntem sclavi la lifte din Maghreb, Din alte jungle, care ne fac greaţă.

E infernal, repet, să fii lucid În vremurile astea de furtună Îmi vine, Doamne, să mă sinucid Dar n-am s-o fac. Trompetele răsună.

Sînt trîmbiţele de la Ierihon Cetatea va cădea peste Mafie. Cît timp am un stilou şi-un microfon Mă bat pentru amara Românie.

Corneliu Vadim Tudor 12 iunie 2014