Tribunul și moștenirea lui literară
  • 08-10-2024
  • 0 Comentarii
  • 119
  • 0

(Pe marginea volumului ,,Corneliu Vadim Tudor și
România Mare – o moștenire pentru viitor”, selecție
realizată de Lidia Vadim Tudor, apărut și lansat recent)

Ce-a fost și ce-a rămas
Dincolo de hotarul politicii în care a ocupat un loc de frunte, dincolo de polemicile acide în care a fost angrenat – necedînd vreodată în fața unor impostori infiltrați în politica autohtonă postdecembristă – precum și dincolo de prejudecățile unor contemporani prea zeloși ai culturii occidentale, oricît i-ai căuta nod în papură, CORNELIU VADIM TUDOR rămîne încrustat în Panteonul Literaturii Române ca un nume de relevanță pentru modelele care-și etalează întîietatea în fruntea ,,bucatelor” Culturii și Literaturii cu adevărat naționale, angajată în reflectarea ideatică a gîndurilor și năzuințelor celor mulți. Dominat de puterea de cunoaștere și de interpretare a lumii multipolare, avînd girul unui licențiat al Facultății de Filosofie a Universității București, dublat de virtutea aureolată de studiul Istoriei, ca bursier Herder, la Viena – toate aceste capacități de acumulări progresive au fost altoite pe talentul nativ al tînărului bucureștean răzvrătit, înscriind în Cartea Literaturii Române un nume insolit și plin de surprize: Corneliu Vadim Tudor.
Prolific în genurile literare, Corneliu Vadim Tudor s-a
dovedit a fi un exponent al unei lirici angajate, indiferent de profilul literar al operei. Atît cît a trăit (pînă la 65 de ani), a lăsat posterității aproape 40 de volume cu poezii, publicistică, piese de teatru, scenarii de film, pamflete, aforisme, jurnal. Două trăsături caracteristice definesc opera acestui autor, ca două distincții majore într-o mare de autori români cuprinși de febra scrierii, în detrimentul calității umane a acestora: multilateralitatea genurilor literare și aflarea răgazului de timp pentru creație, ținînd cont de obligațiile cotidiene de serviciu, de angajare politică la nivel național, de prezența în Parlamentul României, la care se adaugă conducerea a trei publicații fondate de către Corneliu Vadim Tudor: hebdomadarele România Mare și Politica și cotidianul Tricolorul.
Punînd toate aceste date cap la cap (într-un timp era președinte de partid, parlamentar și secretar al Senatului României, conducea cele 3 publicații amintite, organiza conferință de presă săptămînal, la sediul PRM din Strada G. Clemenceau, unde, tot acolo, organiza lunar, Cina Creștină și, anual, Premiile Revistei România Mare), adăugînd marile sau măruntele probleme organizatorice sau de confruntare cu Puterea – PRM aflîndu-se în opoziție –, întrebarea firească îți vine imediat în gînd: cînd a mai avut timp să-și scrie opera literară?
Iată că, în ciuda devorării timpului care trece implacabil, printr-o putere de muncă aproape eroică, sacrificînd nopțile lăsate de Dumnezeu pentru somn și odihnă, Corneliu Vadim Tudor ne-a lăsat o moștenire literară imprescriptibilă, comensurată în volume și titluri intrate în Arhiva nu numai Literară, ci și în cea emoțională a Poporului Român. Amintind aici doar cîteva, o fac pentru a redeschide fereastra sufletului nostru de român spre a lăsa să pătrundă prin ea razele de lumină ale unui om predestinat să facă Istorie – CORNELIU VADIM TUDOR: Poezii (Editura Eminescu – 1977); Epistole vieneze – (idem); Poeme de dragoste, ură și speranță (Editura Eminescu – 1979); Idealuri (Editura Eminescu – 1981); Istorie și civilizație (Editura Eminescu – 1983); Mîndria de a fi român (Editura Sport-Turism – 1983); Miracole (Editura Albatros – 1986); Carte românească de învățătură (Editura Fundația România Mare – 1986); Poems – în mai multe limbi (Editura Fundația România Mare & Aggi, Torino); Pamflete cu sifon albastru (2000); Cartea de aur (2007); Europa creștină (2010); Pamflete explozive (2015); Elegii pentru suflete nobile (2015); scenariul filmului Triunghiul morții (1999), împreună cu Sergiu Nicolaescu.
Am lăsat la urmă volumul Saturnalii (Editura Albatros – 1983), acesta fiind retras din librării ca urmare a poziției lui Corneliu Vadim Tudor în apărarea imaginii și operei lui Mihai Eminescu acuzat într-un articol de rabinul Moses Rosen, care denunța antisemitismul din unele poezii ale poetului național.
Făcînd trimitere la intertitlul de mai sus – Ce-a fost și ce-a rămas – bineînțeles, referitor la opera lui Corneliu Vadim Tudor, așa cum am mai scris, Tribunul a avut o operă completă, excelînd în poezie, o operă literară și jurnalistică ,,încălecată” pe ultimul sfert de veac XX și pe începutul veacului XXI. Scrise în două stări politice distincte, era normal ca aceste zămisliri vadimiste să reflecte, în tipare literare adecvate, spiritul și idealul politic și patriotic de atunci – elemente care configurau cele două societăți românești în aceste două ipostaze. Cu unele observații de rigoare, minore, nu de dezicere a credinței poetului acelui timp, ceea ce a lăsat Corneliu Vadim Tudor posterității rămîne valabil, nu doar din punct de vedere literar, ci și social și politic – comandamentele etice ale Tribunului putînd fi ridicate și astăzi la rang de... mîndria de a fi român!
După nouă ani
În cei nouă ani care au nemurit personalitatea celui ce-a fost pentru noi, și pentru Țară, Corneliu Vadim Tudor, ani trecuți de la moartea lui prematură, îndemnul la recitarea unora dintre scrierile acestuia au venit, indirect, prin paginile Revistei România Mare, publicație fondată de Corneliu Vadim Tudor și Eugen Barbu, și propulsată, în continuare, în catalogul presei românești scrise, de fiica cea mare a Tribunului, Lidia Vadim Tudor – actualul redactor-șef al revistei. Desigur, contactul cititorului avizat cu un text semnat Corneliu Vadim Tudor, publicat în paginile revistei, poate fi edificator, dar nu definitoriu pentru a închega un tot unitar, pe un subiect anume – fie el exprimat în versuri sau în proză. Textul din revistă, ori este incomplet, fiind prea extins (și neîncăpător într-un singur număr de revistă), ori fiind publicat în foileton, aduce după sine o oarecare pierdere a înțelegerii în ansamblul ideilor propuse de către autor, prin sistemul publicației-foileton.
Care ar fi idealul în perpetuarea, la zi, a operei literare și publicistice a lui Corneliu Vadim Tudor? Cred că ați găsit răspunsul înainte de a vi-l oferi eu: retipărirea unor lucrări – de diferite genuri literare – din întreaga operă a Tribunului, volume alese ca reprezentative pentru autor, pe un anumit palier al societății românești care a inspirat acele texte. Printr-o selecție atent supravegheată, cititorii (cei contemporani cu autorul) îl vor redescoperi pe prolificul autor Corneliu Vadim Tudor, iar noua generație – partea interesată de cunoașterea trecutului nu doar din relatările presei de scandal – va avea prilejul de a afla un crîmpei dintr-o istorie a României postbelice, filtrată prin gîndirea și talentul unui autor român fără prejudecăți, cultivat, și cu un verb usturător atunci cînd realitatea o cere.
În acest sens, familia regretatului Corneliu Vadim Tudor – soția, doamna Doina Tudor, și fiicele Lidia și Jeni – a avut în plan retipărirea unor cărți ale iubitului soț și tată, încredințată fiind de mesajul pe care autorul îl poate transmite și de dincolo de vămile infinitului. Cum de la plan la real, cîteodată, este cale lungă, și în cazul de față, din motive obiective, ceea ce s-a dorit mai demult s-a realizat abia acum, la trecerea a 9 ani de la plecarea dintre noi a regretatului Corneliu Vadim Tudor. Apariția volumului amintit la începutul acestui articol, volum deși nu prea ,,umflat” în pagini (doar 128), printr-o selecție inteligentă a materialelor publicate – un fel de mozaic literar și publicistic –, ne aduce în față paleta de abordări vadimiste ale unor teme stringente în procesul de transformare a societății românești postdecembriste. Pentru că, la inițiativa Lidiei Vadim Tudor, redactorul-șef al Revistei România Mare, s-a conturat un program de lansare a acestui volum, în mai multe orașe din Țară – program aflat (după cum vom vedea) în curs de realizare, urmăriți în continuare prezentarea acestei cărți și a întîlnirilor cu cititorii, cele care au avut loc pînă la data scrierii acestui articol.
O carte pentru viitor
,,Corneliu Vadim Tudor și România Mare – o moștenire pentru viitor”, prin selecția materialului reprodus – incitant, invitîndu-ne la reflecție după lectură, poate fi considerată, cu reale motivații, o carte pentru viitor, fie măcar pentru faptul că avem oglinda în care se reflectă multe ipostaze de cum nu trebuie să fie condusă această Țară, dar, mai ales, cum trebuie condusă, în circumstanțele unor schimbări radicale din mai toate sferele societății românești.
Între Cuprins și Cuvînt înainte, pe o pagină albă, cinci rînduri semnate Corneliu Vadim Tudor ne așază în față icoana călăuzitoare a Tribunului în viața lui pămînteană, pe care și-a închinat-o Neamului și Țării: ,,Am fost farul călăuzitor, pe o mare în permanentă furtună. Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat putere să țin sus drapelul deșteptării naționale...”. În scurta introducere prezentată de cea care a făcut selecția textelor cărții, Lidia Vadim Tudor, se desprinde portretul de luptător al lui Corneliu Vadim Tudor - imagine ce va rămîne ca un fir roșu pe tot parcursul lecturii: ,,Tatăl meu a iubit România, pentru asta a fost hulit, și-a idolatrizat poporul și a fost marginalizat. Tatăl meu, un mare om de cultură, un pamfletar renumit, un poet de geniu, un politician corect, a vrut să arate lumii că poți face politică și fără să furi”.
Sub genericul ,,ROMÂNIA POST VADIM”, volumul se deschide cu redarea imaginii Tribunului în viziunea a cinci autori care, de-a lungul timpului, au contribuit la aprecierea și perpetuarea activității și operei lui Corneliu Vadim Tudor, în ordinea următoare: Geo Ciolcan – ,,Corneliu Vadim Tudor și puterea cuvîntului său”; General (r) prof.dr. Mircia Chelaru – ,,Cît despre Vadim...”; Dinu Săraru – ,,Un prieten și un mare om de cultură”; Valentin Turigioiu – ,,Corneliu Vadim Tudor, un coșmar al lighioanelor social-politice”; Ion Machidon, președintele Cenaclului ,,Amurg sentimental” – ,,Așa a fost Vadim Tudor...”. De aici încolo cartea ne dă întîlnire cu texte dintr-o operă a cărei zidire, dacă ar fi fost finalizată, România de astăzi ar fi arătat altfel, și ar fi ocupat un loc de frunte pe tabla de șah a acestui timp imprevizibil, de început de Mileniu III.
În pagini dominate de Istorie, cu exemple relevante pentru cei care ascultau, ne sînt redate două discursuri prezentate în două Sesiuni Solemne ale Parlamentului României (28 noiembrie 2002 și 7 octombrie 2003), intitulate, sugestiv, ,,România Mare într-o Europă Unită!” și ,,Ce este Europa?”. Ce pot spune citind aceste discursuri? În afară de lecția de istorie pe care a ,,predat-o”, Corneliu Vadim Tudor a punctat exact acolo unde ne doare și astăzi: aservirea României și abandonarea Țării în mirajul țesut de Occident. Iată numai cîteva argumente, valabile și astăzi: ,,Noi nu sîntem împotriva NATO, ci împotriva războiului. Noi nu sîntem contra reformării Armatei, ci invităm la prudență și realism, întrucît costurile sociale și șomajul din industria de apărare sînt realități dureroase”. Cît de actuale sînt și acum, după 20 de ani, aceste considerații, și cît de dureroase cînd vedem cu ochii noștri cum Puterea de la București, precum și colegii din Aula Parlamentului s-au făcut că nu aud aceste avertismente de bun-simț ale celui care a fost Corneliu Vadim Tudor.
Două discursuri, rostite în plenul Camerelor reunite ale Parlamentului României, sînt semnificative pentru a marca eroarea spre care se îndrepta România postdecembristă, scoasă la tarabă de vînzătorii de Țară: ,,Ne dați econiomia? Vă dăm aderarea!” și ,,DA – Aderării! NU – jefuirii Țării!”. Cred că aceste titluri închid în ele toată drama trăită de România, schimbată, la mezat, cu Fata Morgana a Uniunii Europene – avertismentele invocate de Corneliu Vadim Tudor rămînînd fără ecou. Ca să vedeți luciditatea cu care analiza Corneliu Vadim Tudor starea Națiunii din acel an (2006), iată încheierea primului discurs amintit aici: „Străinii nu te respectă decît dacă îi învingi. Haideți să-i învingem cu armele lor: prin muncă, seriozitate, proiecte și strategii clare pentru începutul Mileniului III, atît de dificil, dar și atît de fascinant. N-o facem pentru noi, ci pentru înaintașii și urmașii noștri. Avem datoria morală să transpunem în viață formula celebră a lui Take Ionescu, rostită în Parlament, în anul 1915: Politica instinctului Național. Cu Dumnezeu înainte!”. Cum din idealul lui Corneliu Vadim Tudor nu au lipsit niciodată ideea și lupta pentru întoarcerea Basarabiei la Patria-Mamă, în carte este selectat și un text publicat în Revista România Mare, numărul din 31 ianuarie 2010, așezat sub titlul ,,Nu vom renunța niciodată la Basarabia!”. Dacă ar mai fi trăit, constatînd panta periculoasă pe care alunecă, astăzi, Basarabia, sub conducerea sörösistei Maia Sandu, președintele PRM ar fi avut o imensă dezamăgire!
Capitolul următor are o încărcătură emoțională aparte, aceasta rezultînd din înclinarea lui Corneliu Vadim Tudor spre Credință și spre Lumea Bibliei – element prezent fără întrerupere în manifestările și în scrierile Tribunului. Sub titulatura ,,Selecție de articole, poezii creștine și miniaturi biblice”, capitolul se deschide cu un citat din autor: ,,Înapoi la Biblie și la valorile eterne ale Poporului Român!”. Articole de presă sau discursuri rostite la diferite sărbători creștine, această selecție este înnobilată cu o seamă de poezii încîntătoare, care înalță spre Cer ruga românului credincios. Mai întîi, iată titlurile prozei: ,,Eu nu cunosc decît trei mari religii monoteiste: creștinism, creștinism și iar creștinism!”; ,,Sagrada Familia”; ,,Pentru o nouă creștinare a Poporului Român”; ,,Acesta e scopul vieții mele: unificarea religiei creștine!”; ,,Biblia e jurnalul intim al lui Dumnezeu”. Redau finalul acestui text, citit la Radio România, la 13 august 2004: ,,Tînăra generație e pe marginea prăpastiei. Să o ferim de cei care nu știu altceva decît să mintă, să înșele, să învrăjbească, să fure, să întrețină un climat de ticăloșie morală! Să deschidem ochii și mintea tinerei generații asupra gloriei lui Dumnezeu – singurul izvor adevărat de frumusețe, de adevăr și înțelepciune. Nu doresc să devin vreun unchieș sfătos, dar am văzut și am trăit prea multe în viața mea ca să pot sta pasiv în fața acestui fenomen de alienare și abrutizare a societății românești. Așa încît, ca președinte fondator al celei mai sănătoase forțe politice din Istoria modernă a țării, am datoria de conștiință de a trage un semnal de alarmă și de a striga, din adîncul ființei mele: Opriți crimele și atrocitățile! Stop mizeriei materiale și spirituale! Un «NU» hotărît barbarizării societății românești! Înapoi la Biblie și la valorile eterne ale Poporului Român !”. Ce avem, azi? Manifestările deșănțate, în public, ale LGBT; proliferarea caselor de toleranță (mascate), care funcționează sub ochii autorităților, ba, mai mult, chiar unii reprezentanți ai acestora sînt clienți activi ai acestor bordeluri numite ,,saloane de masaj”; dezvoltarea fără opreliști a industriei porno, România fiind pe primul loc în UE, de exemplu, la numărul de videochaturi; mărirea numărului de tineri, începînd cu copiii, consumatori de droguri, cu tot tam-tamul care se face în stoparea acestui flagel național care distruge ceea ce ne mîndrim să spunem: Viitorul Țării; apropiata legiferare a căsătoriilor dintre persoanele de același sex! Și ar mai fi atîtea de semnalat – fapte și evenimente din zilele noastre asupra cărora Corneliu Vadim Tudor ne-a avertizat cu 20-30 de ani înainte. Capitolul se încheie cu poeziile ,Cum ne rugăm?”; ,,Rugăciune”; ,,Cartea lui Iov” și cu pagini intitulate ,,Miniaturi biblice”.
Un capitol din carte reflectă arta poetică a autorului, redarea unor poeme așezate sub sintagma plină de înțelesuri transcedentale ,,Elegii pentru suflete nobile” – reproducerea titlului ultimului volum de versuri publicat antum de Corneliu Vadim Tudor, reeditat postum, în anul 2019 – invocă o adîncă vibrație interioară în ființa celui care le va citi. Atent la modificarea coordonatelor noii societăți românești, grevată în dezvoltarea ei naturală și orientată pe căi greșite, poetul patriot Corneliu Vadim Tudor închină versuri memorabile unor idei de salvgardare a omului de rînd și a conștiinței sale, a redării credinței și apartenenței românilor. Titluri ca ,,Rugăciune pentru cei din spitale și închisori”; ,,Elegie pentru vîrsta a III-a; ,,Romanță pentru copiii bolnavi”; ,,Cearta lui Iov cu Dumnezeu”; ,,Ce-i de făcut?”; ,,Marea umilință”; ,,Scrisoarea unui copil către mama plecată la muncă” conturează un univers grav, cu trăiri intense, în jurul căruia gravitează grija supremă a poetului de a fi receptorul confratelui român, în situații disperate. Iată două mostre semnificative pentru ancorarea poetului în realitatea imediată și transformarea acesteia într-un fluid de emoție copleșitoare, decupate din poemele ,,Marea umilință” și ,,Scrisoarea unui copil către mama plecată la muncă”, în ordinea amintită: ,,Regretaților mei amici Eugen Barbu, Nichita Stănescu, Adrian Păunescu, Fănuș Neagu, Gh. Eminescu, Ion Voicu, Aristide Buhoiu, Valeriu Buzea, Mihai Ungheanu, Raoul Șorban, Sergiu Nicolaescu, Anca Petrescu, Ștefan Iordache, Antonie Plămădeală, Constantin Galeriu, Gh. Buzatu, Romulus Vulpescu ... Ferice, dar, de voi, prieteni morți,/ Că nu vedeți cum ni se sparge țara/ Cum corbii trag cămașa ei la sorți/ Și-n iarnă ni se schimbă primăvara.// Eu pe-ntuneric scriu acest poem/ Niște bicisnici iar ne-au stins lumina/ Pe cine să înjur, sau să blestem/ Cînd noi, românii, purtăm toată vina”; ,,Mamă, de ce nu vii mai repede acasă?/ Mi-e dor de tine. Mi-e atît de dor!/ Te-ai dus în țări străine, dar ce-mi pasă?/ Cine-mi mai spune mie «Somn ușor»?// (...) Întoarce-te, iubita mea mămică!/ Pe perna mea sînt lacrimi tot mai vii/ Te-ndepărtezi prea mult și îmi e frică.../ Presimt că fără tine voi muri...”.
De ce oare ar mai fi nevoie pentru a demonstra necesitatea repunerii în circuitul literar a unor asemenea capodopere de suflet?
Un lucru relevant, pe ultima pagină, este publicat un text sub semnătura lui George Simion, președintele AUR, cu referire la personalitatea lui Corneliu Vadim Tudor, din care reproduc următorul fragment: ,,Nu poți să spui «naționalism» și «suveranitate» fără să te gîndești la memoria pe care ne-a lăsat-o Tribunul. El a fost cel care a pus bazele acestei mișcări în România, el este cel căruia îi mulțumim astăzi pentru faptul că a avut îndrăzneala să țină aprinsă flacăra românismului într-o epocă în care restul clasei politice din țară a făcut tot posibilul pentru a-și renega propria identitate”.
Drumul cărții spre inimile românilor
Realizînd acest proiect publicistic, Lidia Vadim Tudor a pus la punct și un program de lansare a cărții în mai multe localități din Țară, pînă la scrierea acestui text (3 octombrie), avînd loc două lansări de carte: Brașov (14 septembrie) și Pitești (19 septembrie), următoarele două asemenea lansări fiind Deva (4 octombrie) și Petrila (5 octombrie), la începutul lunii noiembrie acțiunea urmînd a se desfășura în București.
Acum, despre cele două lansări de carte, eveniment ce a suscitat un larg interes din partea localnicilor și nu numai. La Brașov, la Hotel Aro, în jur de 50 de persoane au retrăit clipe de înaltă revelație, culturală și patriotică, în atmosfera creată de prezentarea și lansarea volumului ,,Corneliu Vadim Tudor și România Mare – o moștenire pentru viitor”. Printre cei de față s-au aflat personalități marcante din diferite domenii, printre care deputatul AUR Dan Tănasă – un vrednic apărător al românismului din Transilvania, scriitorul Mircea Brenciu și prof. univ. dr. Tiberiu Foriș. Lidia Vadim Tudor, fiica Tribunului, a adus un omagiu tatălui său, mulțumind celor prezenți la eveniment, într-un moment cu o încărcătură emoțională specială, spunînd, printre altele: ,,Le mulțumesc celor prezenți, oameni veniți din București, Alba Iulia, Sibiu, Făgăraș, pentru a ne întîlni și a depăna amintiri despre tata”.
Dan Tănasă, în cuvîntul său, a reliefat moștenirea politică și culturală lăsată de Corneliu Vadim Tudor, cu sublinierea impactului pe care l-a avut asupra cauzei naționale, amintind de importanța actuală a continuării luptei pentru susținerea idealului național vadimist. La rîndul său, scriitorul Mircea Brenciu, membru al Uniunii Scriitorilor, filiala Brașov, a dus un omagiu memoriei lui Corneliu Vadim Tudor, remarcînd influența sa majoră asupra literaturii și culturii românești de la răspîntia celor două veacuri: XX și XXI. Un moment de grație a fost creat de profesorul Tiberiu Foriș, care a recitat un fragment dintr-un poem dedicat lui Corneliu Vadim Tudor – cuvinte pe cît de simple, pe atît de încărcate de emoție și apreciere înaltă a personalității Tribunului: ,,Azi țara de ne cere să fim sau să nu fim/, aș vrea să fim în Suflet urmași de-ai lui Vadim,/ și-n lumea ce se luptă, cînd omenia doare/, pe Uliță s-apară un Soare ce răsare!”.
Cel de-al doilea popas, în drumul cărții prin Țară, a fost la Pitești unde, în somptuoasa Bibliotecă Județeană Argeș ,,Dinicu Golescu”, în prezența a 70 de participanți, Lidia Vadim Tudor a prezentat noul volum cu selecții din opera complexă a tatălui său. În cuvinte care au exprimat, la unison, mulțumirea pentru inițiativa de a se republica o parte din opera lui Corneliu Vadim Tudor, cei care au vorbit la acest eveniment și-au ,,aliniat” discursurile în a sublinia importanța, astăzi – mai mult ca oricînd –, a operei literare a Tribunului care, împreună cu activitatea sa politică, a generat o adevărată mișcare socială în România, adunînd în jurul său și al Partidului România Mare generații care credeau în muncă, dreptate socială, respect reciproc și, nu în ultimul rînd, în mîndria de a fi Român.
Dintre cei prezenți, generalul Mircia Chelaru – un patriot dovedit în apărarea valorilor naționale pentru care a luptat și Corneliu Vadim Tudor – a invocat, în cuvinte transfigurate de momentul trăit, prietenia cu Vadim, într-un timp al schimbărilor profunde ale societății românești, cadrul în care prietenia celor doi a generat atitudini și acțiuni care au arătat românilor adevărata față a naționalismului și patriotismului românesc. Elogii la adresa fostului președinte și fondator al PRM, Corneliu Vadim Tudor, au adus și doamna Elena Pascu (fost deputat PRM la Argeș) și Adrian Bughiu, fost membru PRM și actualul vicepreședinte al Consiliului Județean Argeș – remarcînd, fiecare în parte, importanța amprentei politice, sociale, literare, istorice și jurnalistice lăsate de Corneliu Vadim Tudor generațiilor de azi, amenințate de dezrădăcinarea de Țară și de globalismul aservit unor puteri străine.
Fiecare eveniment de lansare a debutat cu prezentarea unui clip care conține detalii despre lupta lui Corneliu Vadim Tudor pentru apărarea României și a Poporului Român, apoi imagini televizate cu Tribunul, în diferite ipostaze de luptător pentru apărarea drepturilor și libertăților românilor, a independenței și suveranității României. Avînd în fața ochilor aceste imagini vii, cei prezenți au trăit momente încărcate de emoție, de emoția simbolică a reîntîlnirii cu cel ce-a fost și a rămas – patriotul Corneliu Vadim Tudor. După ce Lidia Vadim Tudor a împărțit cărți cu autograf, cei prezenți n-au plecat imediat spre casele lor, atmosfera creată de acest eveniment inedit, în orașul de pe Tîmpa, ca și în capitala Argeșului, invitînd, parcă, pe cei de față să mai stăruie o vreme în jurul imaginii celui ce ne-a făcut cadou aceste bijuterii literare.
Feedback-ul primelor lansări a fost excelent – vadimiștii și cei care au făcut parte din marea familie a României Mari au răspuns cu entuziasm la inițiativa fiicei Tribunului. Ca o completare la acest succes, vă anunț că volumul a fost primit foarte bine și pe rețelele de socializare. Pentru cei care doresc această carte, o pot comanda și pe site-ul vadim-tudor.ro.
Așteptăm cu interes și alte reîntoarceri la publicul român a operei literare a lui Corneliu Vadim Tudor, mai ales că o bună parte din aceasta pare a fi scrisă în zilele noastre – așa viziune, literară și geopolitică, a manifestat Corneliu Vadim Tudor pînă în ultima clipă a vieții sale.
GEO CIOLCAN

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite