Fiecare român are datoria morală să lupte cum poate, cu mijloacele lui de exprimare, pentru apărarea națiunii în fața unei clase politice corupte și a unui capitalism mârșav.

Fiecare român are datoria, față de străbunii săi și față de poporul frumos și luminos căruia îi aparține, să lupte împotriva defăimătorilor acestei țări cu o istorie îndelungată și tradiții alese.

Fiecare român are datoria, ca fiu al acestor melea­guri, să ia atitudine pentru înlăturarea demagogiei, minciunii, imposturii, a tuturor relelor care au fost importate din lumea întreagă pentru tulburarea și împuținarea acestui popor.

Fiecare român are datoria fermă să apere interesele acestei țări, care nu mai trebuie lăsată la cheremul străinilor răuvoitori, preocupați doar de propriile interese și care, dimpreună cu niște neica-nimeni strecurați în politica românească, s-au chivernisit din sudoarea și umilirea oamenilor de bună credință, pe care i-au adus în sapă de lemn. Oameni care nu mai au cu ce-și plăti datoriile față de statul care-i exploatează și-i înjosește prin facturi împovărătoare și nejustificate.

Fiecare român are datoria să stea cu fruntea sus când vine vorba de țara lui, și să fie convins că, prin atitudinea sa, națiunea română va învinge și va construi o nouă lume, înlăturând, din toate instituțiile statului, imoralitatea, ipocrizia și alte năravuri contrare bunul mers al țării și care au dus la distrugerea fățișă a fibrei neamului românesc.

Fiecare român are datoria ca, în alegerile care se apropie, să mediteze îndelung, pentru a discerne între ceea ce este bine și ceea ce este rău, să nu se bucure de faptul că azi este întâmpinat de nu știu ce neica-nimeni care îi strânge mâna cu prietenie, dar sub a cărui înfățișare se ascunde chipul omului-fiară.

Fiecare om de cultură român, fiecare scriitor are datoria ca, prin cărțile lui, să ia o atitudine vehementă împotriva mistificărilor Istoriei noastre, a răutăților și a tendințelor de pervertire a sufletului românesc.

E de datoria fiecărui român să-și aducă aminte de cel care a cântat cu atâta patos suferința neamului românesc, Mihai Eminescu, poetul care s-a prăpădit din cauza prigonitorilor de țară, pe care el i-a demascat în toată uriciunea lor. Și, ca un blestem, vedem cum, și azi, unii încearcă să-i întineze memoria, pe care o vor aruncată definitiv în negura uitării. De aceea, suntem datori să-l apărăm pe Eminescu.

Fiecare român care scrie are datoria să lupte pentru reunirea neamului nostru împrăștiat prin lume. Folosindu-și condeiul drept armă, acesta are toate șansele, prin scrisul său, să-i readucă pe copiii, nepoții și strănepoții românilor acasă, determinându-i să renunțe să mai bată la porțile străinilor pentru o bucată de pâine, în speranța unui trai mai bun... Din fericire, traiul mai bun și-l pot găsi și aici, în mijlocul familiei, în țara în care s-au născut...

Fiecare român are datoria să știe că trăiește într-o societate capitalistă, în care doar unii au norocul să se bucure din plin de bunăstare, de bogățiile țării, de rodul muncii lor și al generațiilor de dinaintea lor, în timp ce părinții și bunicii noștri, vârstnicii cu părul alb, sunt tratați cu indiferență în propria lor țară, când merg la spitale sau apelează la instituțiile statului pentru a-și cere drepturile... Cândva, ei au fost forța de muncă a țării, iar astăzi au ajuns să fie considerați o povară pentru societate, niște asistați social cu o pensie de mizerie, neajutorați, bolnavi, părăsiți de proprii copii, care au luat drumul străinătății, în căutarea unei vieți mai bune.

Fiecare român are datoria ca, astăzi, luând aminte la tot ce se petrece în această lume, să îndemne întreaga națiune să se trezească din somnul indiferenței, cât încă mai este timp și se mai poate face ceva, pentru a stopa minciuna politicienilor veroși, perpetuată de cei care manipulează zi și noapte, cu televizorul sau prin alte mijloace de comunicare, pentru ca lor să le fie bine și să rămână veșnic la cârma acestei țări, ignorând nevoile omului de rând și ale obiditului sorții care umblă prin tomberoane după o coajă de pâine și doarme flămând prin parcuri și gări.

Fiecare român are datoria să lupte pentru țara sa și, cu eforturi proprii, să o elibereze de vicleniile clasei politice, care, atunci când i se spune adevărul în față, se aprinde ca ardeiul iute, reproșându-ne că suntem prea vulcanici. Numai că noi nu suntem nici vulcanici, nici trădători și nici vânzători de țară, ba, mai mult, suntem patrioți și ne pasă de rădăcinile Neamului Românesc, care dăinuie pe aceste meleaguri pline de istorie, de doine și frumuseți înălțătoare.

Fiecare român are datoria să știe că în viață nu totul merge așa cum ne dorim, și nu de fiecare dată mergem cu ușurință spre calea prosperității acestei țări, a bunăstării și armoniei, iar numai împreună putem construi Tribuna Demnității Umane, doar așa vom rămâne, pentru totdeauna, cu fruntea sus și inima alături de neamul nostru românesc.

Fiecare român are datoria să-l taxeze pe omul politic, atunci când observă eventuale derapaje sau încălcări ale promisiunilor făcute în campania electorală.

Fiecare român are datoria de a respecta memoria strămoșilor noștri, care au lăsat generațiilor întregi de români o țară mândră și frumoasă, întru veșnică statornicire, chemare întru credință și trezire în conștiință, pentru unitatea neamului românesc.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

ION MACHIDON,

directorul Revistei „Amurg sentimental”