- 10-11-2015
- 0 Comentarii
- 101
- 0
Unii zic de ţara noastră c-ar fi stînă fără cîini
Că am fi doar biete umbre nu sămînţă de stăpîni
Că ne-am ţigănit cu toţii, ni s-a dus în lume buhul
Că am fi doar cerşetori şi săraci de tot cu duhul
Că la porţi în calea noastră mai-marii dispreţ au pus
Că am fi chiar oaia neagră imigrantă în Apus
Şi nu ne mai crede nimeni c-am fi harnici,
c-am fi buni
Ne-au ştanţat: sîntem o şleahtă de bandiţi
şi de nebuni
Că le-am vînzolit himera de a fi în toate regi
Pentru Occident noi sîntem doar eczeme,
gîlme, negi
Sîntem sclavi doar buni de muncă şi de umilinţe
crunte
Ce cărăm în cîrcă zilnic viaţa noastră
cît un munte
Şi ne pun pe coji de nucă, şi ne dau teme acasă
Toată batjocura lumii grumazul în jug ne-apasă
Şi nu le este ruşine, nu le pasă de copii
Pentru fiarele acestea sîntem doar cadavre vii
Că aşa le raportează cohorta de trădători
Ce blestem pe-această ţară să n-aibă conducători
Să o apere de pegra ce ne creşte pe obraz
De unde atîta scursură şi-aşa lipsă de curaj?
Cine soarta s-o întoarcă azi din nou în vechiul curs?
Unde mai sînt dacii liberi îmbrăcaţi în piei de urs?
Unde este Burebista, Decebal cel necuprins
Care nici măcar în moarte nu s-a dat altora prins?
Unde sînt eroii mitici: Mircea, Vlad, Ştefan, Mihai?
Cine să-şi mai pună viaţa zălog ăstei guri de rai?
Cine să conducă ţara prin deşertul de amar?
Să ridicăm Sfînta Cruce-n calea neamului barbar
Să se-arunce cu aghiazmă-n iubitorii de arginţi
Să ne apere de demoni-azi în îngeri travestiţi
E-o Siberie în cuget, e o jale în simţiri
Toată ţara e o rană de dureri şi neîmpliniri
Şi nu s-o-ntîmpla minunea de-a ieşi din veac
pe brînci
Dacă nu găsim puterea de-a fi iar acele stînci
Care-au stat zid în furtună înfruntînd
poftele morţii
Două mii de ani de lupte în slujba Creştinătăţii
Aşadar, nu sîntem singuri îngropaţi în dor şi jale
Sîntem copiii dreptăţii în Grădina Maicii Sale
Nu eşti singur şi desigur singur nu mai sînt nici eu
România are-o mamă, mama are-un Dumnezeu
Haideţi să fim demni de soarta ce ne-a fost
înscrisă-n sînge
Auziţi cum pe afară vlaga noastră scursă plînge
Suflete de daci zvîrlite în neagra străinătate
Întorceţi-vă acasă să ne facem noi dreptate
Să ne recroim destinul înghiţit de vîntul stepei
Să n-aibă copiii noştri soarta cruntă a otrepei
Încă nu-i tîrziu se poate să ieşim din ăst noroi
N-o să ne ajute nimeni dacă nu ne ajutăm noi
Haideţi, fraţii mei, acasă întoarceţi-vă curînd
Patria vă este mamă, mama vă este în gînd
Capul sus! Inima-n piept să vă are ca un plug
Să rupem lanţul ce leagă viaţa noastră de un jug
Să ne scuturăm de frica ce ne-au tot băgat-o-n oase
Să renască-n România iarăşi zilele frumoase
Că aici nu sîntem robii, noi de fapt sîntem stăpînii
Să cunoască omenirea cine-au fost şi sînt românii
Fiii cerului şi-ai Crucii de Dunăre legănaţi
Cerbii ce străbat văzduhul îngropat între Carpaţi
Pescăruşii ce se-afundă în străfundurile mării
Curcubeie ce se-agaţă de perdelele visării
Sîntem doina legănată de bătrîni cuminţi în plete
Sîntem dorul care aleargă prin ochi albaştri de fete
Sîntem ce-a ivit pe lume Creatorul mai frumos
Noi sîntem blîndeţea lumii de pe chipul lui Christos
Unii zic de ţara noastră c-ar fi stînă fără cîini
Că am fi doar biete umbre într-o casă de nebuni
Se înşeală şi-or să vadă negreşit pe pielea lor
Cîtă măreţie ascunde, ce sublim e-acest popor
Care astăzi se trezeşte dintr-un somn nepămîntesc
Pînă şi îngerii nopţii, Românie, te iubesc
Şi-ar dori să-ţi vină acasă toţii copiii de departe
Trezeşte-te, Românie, nu e vreme pentru moarte!
ADI SFINTEŞ
(Din volumul „Elegii tricolore”)
-2.6 C