În mai 2025, Organizația Mondială a Sănătății a adoptat un tratat internațional menit să coordoneze mai eficient răs­punsul global la viitoarele pandemii. Inițiativa vine ca reacție la dificultățile și haosul din perioada COVID-19, însă a stârnit imediat controverse. În centrul dezbaterii: echilibrul fragil între sănătatea publică și libertățile individuale. 
Tratatul promovează cooperarea internațională, schimbul de informații, distribuția echitabilă a vaccinurilor și măsuri rapide în caz de criză sanitară.  Însă dincolo de intențiile nobile, textul ridică îngrijorări semnificative privind transparența, suveranitatea națională și libertatea de exprimare. 
Combaterea dezinformării – între protecție și risc de cenzură
Una dintre cele mai sensibile preve­deri este cea privind „combaterea 
dezin­formării”. Tratatul recomandă colabo­rarea cu platformele sociale pentru a promova „informații corecte, bazate pe consens științific”. În teorie, e o măsură sănătoasă. În practică, 
mulți avertizează că aceasta poate deschide ușa cenzurii opiniilor diver-­
gente, inclusiv ale specialiștilor care formulează ipoteze alternative. 
Lipsa unei definiții clare a termenului „dezinformare” poate permite interpretări abuzive și eliminarea din spațiul public a vocilor critice, sub pretextul „protecției sănătății publice”. 
Drepturi individuale și suveranitate națională – 
cum se schimbă raportul de forțe?
Tratatul nu impune direct restrângeri ale drepturilor fundamentale.  Nu obligă statele să introducă lockdown-uri sau vaccinare obligatorie.  Dar permite statelor să implementeze astfel de măsuri, în funcție de recomandările OMS și de propriile capacități.  Mai mult, înființarea unui for de coordonare internațională (Conferința Părților) ridică semne de întrebare privind decizia democratică la nivel național. 
Poate deveni posibil ca anumite măsuri, deși neobligatorii juridic, să fie impuse politic sau mediatic prin presiune internațională. 
Echitate globală sau presiune locală?
O altă prevedere stipulează ca 20% din producția de vaccinuri și tratamente să fie cedată către OMS pentru distribuție echitabilă în caz de criză.  Deși lăudabilă ca scop umanitar, această clauză poate genera tensiuni interne în statele mai sărace sau slab pregătite, unde cetățenii s-ar putea simți forțați să accepte tratamente din surse externe, fără un control clar al siguranței acestora. 
Opinii ale organizațiilor pentru drepturile omului
Organizații internaționale pentru drepturile omului au exprimat opinii variate privind tratatul: Human Rights Watch a salutat acordul ca un pas important, dar a subliniat că acesta nu abordează pe deplin impactul asupra drepturilor omului observat în timpul pandemiei COVID-19. „Este o fundație importantă, dar nu este momentul să ne culcăm pe lauri. Dacă acest acord va reuși să-și atingă promisiunea va depinde de angajamentul guvernelor”  .
Amnesty International, în raportul său anual, a evidențiat preocupări legate de libertatea de exprimare și drepturile digitale, subliniind că măsurile de combatere a dezinformării trebuie să fie echilibrate și să nu conducă la cenzură sau restrângerea nejustificată a libertăților fundamentale .
O provocare pentru democrațiile moderne
Tratatul pandemic al OMS are, fără îndoială, un potențial benefic pentru sănătatea globală.  Dar tocmai pentru că implică un impact transnațional, este esențial ca implementarea lui să fie însoțită de mecanisme clare de protecție a libertăților fundamentale. O democrație autentică nu se măsoară doar în capacitatea de a combate crizele, ci și în felul în care o face: cu transparență, responsabilitate și respect pentru drepturile omului. 
IOAN TEODOR