Biserica fortificată (2)

Numărul mare al bisericilor fortificate concentrate în zona de sud, dar și în interiorul Transilvaniei, conferă arhitecturii bisericești un aspect particular și ilustrează amploarea acestui fenomen. Dintre bisericile fortificate vă recomand să le vizitați pe cele din: Prejmer, Harman (o frumoasă pictură murală restaurată în unul din turnuri), Mălîncrav (singura cu pictură murală pe toată suprafața corului, înfățișînd scene biblice și pe peretele de nord), Biertan (reședința episcopală întărită cu trei rînduri de ziduri, avînd închisoare matrimonială, turn al slăninii și o ușă a sacristiei premiată la Paris) și Axente Sever – o splendoare cu un turn fabulos de unde se văd superb împrejurimile și cu un muzeu care vă va ajuta să înțelegeți multe despre sași.

Biserica gotică

Construcția bisericilor gotice în Transilvania, pe pămînt românesc începe datorită călugărilor cistercieni care-și construiesc mînăstirea la Cîrța, în județul Sibiu. Mînăstirea, a cărei edificare începe după 1241, constituie un exemplu pentru celelalte biserici gotice din Transilvania. Biserica cu transept a mînăstirii de la Cîrța era mărginită la est de un cor poligonal, avea nava centrală acoperită cu bolți sixpartite, navele laterale cu bolți în cruce pe ogive și se încheia la vest cu un portal în arc frînt, împodobit cu o rozasă (fereastră circulară cu vitraliu).

Corul avea contraforturi joase, iar cheile de boltă erau decorate cu motive florale sau cu chipul Fecioarei Maria, protectoarea cistercienilor. Capitelurile au croșete, iar consolele motive vegetale, în timp ce ferestrele corului sînt polilobe. Influența atelierului cistercian se vădește în toată Transilvania, unde locașurile de cult au siluete zvelte, cu coruri poligonale sprijinite pe contraforturi scunde și cu ferestre polilobe.

Planul basilical cu transept existent la Biserica Evanghelică din Sibiu, care presupune o diferențiere calitativă a spațiului interior – în sensul că cei de pe părțile laterale nu auzeau și nu vedeau foarte bine ce spunea preotul – va fi înlocuit sub influența ordinelor de călugări cerșetori, cum sînt, spre exemplu, dominicanii, care preferau unitatea spațială a interiorului unui edificiu de cult în care predicatorul putea fi văzut și auzit din orice colț al bisericii cu biserica hală, cum sînt cele de la Brașov (Biserica Neagră), Sighișoara (Biserica din Deal), Cluj (Biserica Sf. Mihail) și Sebeș.

Biserica Sfîntul Mihail din Cluj-Napoca – cons­trucția acestei biserici începe după anul 1350 ca urmare a privilegiului acordat de către regele maghiar prin care locuitorii cetății își puteau alege singuri preotul. Biserica urmează un plan desfășurat pe cinci travee (suprafață dintre zidurile unei biserici acoperită de o boltă pe ogive – n.a.) acoperite cu bolți gotice stelate, ce se descarcă pe stîlpi fasciculați. Corul încheiat poligonal este flancat de două capele care leagă în chip armonios partea estică mai scundă și mai îngustă de corpul naval amplu. Ferestrele tripartite încheiate în arc frînt străpung zidurile întărite de contraforturi înalte, încununate de pinacluri și fleuroni.

Biserica Neagră din Brașov – această construcție emblematică pentru arta goticului transilvănean este totodată și cea mai mare biserică gotică între Viena și Istanbul. Este o biserică hală construită după cea din Sebeș, meșterii pietrari de aici mutîndu-se la Brașov pentru a ridica, între 1383 și 1477, Biserica Sf. Maria, din gresie de Timiș, care, înnegrindu-se după incendiul din aprilie 1689 care i-a prăbușit bolțile navei și ale corului, va primi numele de Biserica Neagră. Inițial proiectată cu două turnuri pe vest, doar unul terminat, aspectul exterior al bisericii este dat de succesiunea de contraforturi în retragere cu locuri pentru statui din zona corului. 

Cele cinci portaluri – două pe nord, două pe sud și unul pe est – atestă ultima fază a goticului flamboiant, caracterizată de multiple decorațiuni, de absența cursivității compozite și de ambiguitatea formelor specifice trecerii de la gotic la renaștere.

(va urma)

Marius Marin