
- 04-08-2021
- 0 Comentarii
- 415
- 0
Ortodocșii - românii (3)
Coloanele ce susțin acoperișul
templului reprezintă mulțimea credincioșilor ce stau în fața Domnului zi și
noapte slăvindu-L, iar iconostasul reprezintă perdeaua împodobită a templului,
care simbolizează separarea între ceruri și pămînt, generînd expresia ,,a trece
în lumea de dincolo”. Sigur că în Biserica Ortodoxă iconostasul poartă icoanele
cele mai importante, cum ar fi, spre exemplu, cele ale celor 12 apostoli, ale
Mîntuitorului și Maicii Sale.
Decorațiunile cu îngerași, flori,
sfinți nu fac decît să încerce recrearea Raiului în Biserică. Numele de
Biserică vine din latinul ,,basilica”, o clădire spațioasă în Roma Antică, cu
multe coloane, ce servea ca sală de audiență pentru împărat sau judecători.
Cînd adunările de creștini încep să o folosească ca loc de întîlnire și
venerație a lui Christos, nou conducător și judecător apare instituția și
clădirea fundamentală a creștinilor: biserica.
Biserica Gotică apare în momentul în
care oamenii își dau seama că în bisericile de tip romanic lumina Domnului nu
pătrunde în cantități suficiente; atunci apar marile deschideri din pereții
bisericilor, caracteristice, după cum vom vedea, stilului gotic. În încheierea
acestei introduceri vreau să mai spun că termenul ,,catedrală”, construcție
monumentală típică stilului gotic, vine de la latinescul ,,catedra”, ce descrie
o construcție găzduitoare a scaunului episcopal. Acum să pornim la drum și să
discutăm stilurile arhitecturale transilvane.
Stilul romanic reprezintă în primul rînd, victoria
pietrei asupra valului de pămînt și a lemnului. Zidăria de cărămidă, piatra
amestecată cu cărămidă va domină construcțiile militare, civile și bisericești.
Stilul bisericesc – cea mai veche construcție romanică
din Transilvania este biserica Sf. Mihai din Cisnădioara, atestată din 1223. În
construcția catedralelor, bisericilor, mînăstirilor și capelelor, un rol
important îl au ordinele călugărești: Benedictini, Premonstratense,
Cistercieni, Dominicani, Franciscani și alții. Printre exemplele de biserici
sau mînăstiri în stil romanic din Transilvania, construite aici de ordinele
monastice, voi menționa Mînăstirea Sf. Ștefan Protomartirul, aparținînd
ordinului Premonstratens din Oradea, construită în 1130, sau Mînăstirea
Benedictină din Cluj – Mănăștur. Aceste biserici erau fie biserici hală, fie
biserici cu cor rectangular sau cu turnul clopotniței deasupra corului
(altarului). După 1000 de ani, în Europa Occidentală vor începe să se
construiască biserici cu două turnuri la fațadă, mai tîrziu apărînd biserici
chiar cu patru turnuri în cazul în care există un transept. Ferestrele
bisericilor în stil romanic erau înguste și înalte, terminate într-un arc
semicircular. Pe turnuri vom găsi ferestre circulare de influență cisterciană,
toate aceste deschizături în ziduri fiind utilizate de către apărătorii
bisericii ca guri de tragere în caz de nevoie. O característică a bisericilor
romanice era aceea că aveau pictură la interior, deși astăzi nu mai găsim nici
măcar o urmă de frescă.
Stilul civil – doar din documente putem spune că arhitectura
civilă românească era făcută din lemn, fiind înlocuită de noile construcții.
Din această cauză nu putem vorbi despre un stil civil de arhitectură
românească, pentru că era arhitectura satelor, iar aceasta s-a modificat,
nerămînînd construcții durabile.
Stilul militar – după Marea Invazie Mongolă din
1241, construcțiile făcute din pămînt întărite cu palisade de lemn și-au
dovedit inutilitatea în fața unui mare atac, ceea ce va duce la o polítică a construcției cetăților pe dealuri,
pentru a fi mai greu de ajuns la ele și a le cuceri cu mijloacele tehnice ale
timpului. Se vor face construcții de piatră, înconjurate cu ziduri de piatră,
sprijinite de turnuri, bastioane, drumuri de strajă, toate prevăzute cu guri de
aruncare și tragere.
În Transilvania fortificații militare
vor ridica sașii, prin bisericile fortificate, și Ordinul Cavalerilor Teutoni,
colonizat aici de regatul maghiar între 1211 și 1225. Ei vor ridica cetățile de
la Codlea, Feldioara, Cetatea Crucii și Rucăr. Cetățile teutonice sînt caracterizate
de folosirea pietrei de rîu ca și material de construcție, fortificațiile fiind
întărite cu turnuri de colț și de mijloc. La poarta centrală exista o barbacană
(coridor lung și îngust prevăzut cu cel puțin o hersă – poartă metalică mobilă
– pentru a nu lăsa inamicul să-și desfășoare trupele), iar în interior camere
de locuit și o cisternă cu apă, pentru a putea rezista cît mai mult.
Stilul gotic – Arta gotică e un termen
convențional care desemnează manifestările artistice din Secolele XIII – XIV.
Ea apare în clipa în care un element arhitectural utilizat mai mult în criptele
bisericilor romanice – ogiva – începe să fie folosit în încăperile principale
ale lăcășelor de cult. Ogiva înlocuiește arcul dublu și preia o parte din
greutatea bolților, descărcată pe zidurile groase. Ogiva descarcă greutatea
construcției pe patru puncte, nu pe două, iar succesiunea de ogive va duce la o
adevărată armătură a bolții. Ogiva este o structură de arce încrucișate, făcute
din piatră, iar spațiile dintre nervuri se puteau umple cu ceva mai ușor, spre
exemplu cărămidă.
(va urma)
Marius Marin