TRANSILVANIA MULTICULTURALĂ (V)
  • 04-08-2021
  • 0 Comentarii
  • 415
  • 0

Ortodocșii - românii (3)

Coloanele ce susțin acoperișul templului reprezintă mulțimea credincioșilor ce stau în fața Domnului zi și noapte slăvindu-L, iar iconostasul reprezintă perdeaua împodobită a templului, care simbolizează separarea între ceruri și pămînt, generînd expresia ,,a trece în lumea de dincolo”. Sigur că în Biserica Ortodoxă iconostasul poartă icoanele cele mai importante, cum ar fi, spre exemplu, cele ale celor 12 apostoli, ale Mîntuitorului și Maicii Sale.

Decorațiunile cu îngerași, flori, sfinți nu fac decît să încerce recrearea Raiului în Biserică. Numele de Biserică vine din latinul ,,basilica”, o clădire spațioasă în Roma Antică, cu multe coloane, ce servea ca sală de audiență pentru împărat sau judecători. Cînd adunările de creștini încep să o folosească ca loc de întîlnire și venerație a lui Christos, nou conducător și judecător apare instituția și clădirea fundamentală a creștinilor: biserica.

Biserica Gotică apare în momentul în care oamenii își dau seama că în bisericile de tip romanic lumina Domnului nu pătrunde în cantități suficiente; atunci apar marile deschideri din pereții bisericilor, caracteristice, după cum vom vedea, stilului gotic. În încheierea acestei introduceri vreau să mai spun că termenul ,,catedrală”, construcție monumentală típică stilului gotic, vine de la latinescul ,,catedra”, ce descrie o construcție găzduitoare a scaunului episcopal. Acum să pornim la drum și să discutăm stilurile arhitecturale transilvane.

Stilul romanic reprezintă în primul rînd, victoria pietrei asupra valului de pămînt și a lemnului. Zidăria de cărămidă, piatra amestecată cu cărămidă va domină construcțiile militare, civile și bisericești.

Stilul bisericesc – cea mai veche construcție romanică din Transilvania este biserica Sf. Mihai din Cisnădioara, atestată din 1223. În construcția catedralelor, bisericilor, mînăstirilor și capelelor, un rol important îl au ordinele călugărești: Benedictini, Premonstratense, Cistercieni, Dominicani, Franciscani și alții. Printre exemplele de biserici sau mînăstiri în stil romanic din Transilvania, construite aici de ordinele monastice, voi menționa Mînăstirea Sf. Ștefan Protomartirul, aparținînd ordinului Premonstratens din Oradea, construită în 1130, sau Mînăstirea Benedictină din Cluj – Mănăștur. Aceste bise­rici erau fie biserici hală, fie biserici cu cor rectangular sau cu turnul clopotniței deasupra corului (altarului). După 1000 de ani, în Europa Occidentală vor începe să se construiască biserici cu două turnuri la fațadă, mai tîrziu apărînd biserici chiar cu patru turnuri în cazul în care există un transept. Ferestrele bisericilor în stil romanic erau înguste și înalte, terminate într-un arc semicircular. Pe turnuri vom găsi ferestre circulare de influență cisterciană, toate aceste deschizături în ziduri fiind utilizate de către apărătorii bisericii ca guri de tragere în caz de nevoie. O característică a bisericilor romanice era aceea că aveau pictură la interior, deși astăzi nu mai găsim nici măcar o urmă de frescă.

Stilul civil – doar din documente putem spune că arhitectura civilă românească era făcută din lemn, fiind înlocuită de noile construcții. Din această cauză nu putem vorbi despre un stil civil de arhitectură românească, pentru că era arhitectura satelor, iar aceasta s-a modificat, nerămînînd construcții durabile.

Stilul militar – după Marea Invazie Mongolă din 1241, construcțiile făcute din pămînt întărite cu palisade de lemn și-au dovedit inutilitatea în fața unui mare atac, ceea ce va duce la o  polítică a construcției cetăților pe dealuri, pentru a fi mai greu de ajuns la ele și a le cuceri cu mijloacele tehnice ale timpului. Se vor face construcții de piatră, înconjurate cu ziduri de piatră, sprijinite de turnuri, bastioane, drumuri de strajă, toate prevăzute cu guri de aruncare și tragere.

În Transilvania fortificații militare vor ridica sașii, prin bisericile fortificate, și Ordinul Cavalerilor Teutoni, colonizat aici de regatul maghiar între 1211 și 1225. Ei vor ridica cetățile de la Codlea, Feldioara, Cetatea Crucii și Rucăr. Cetățile teutonice sînt caracterizate de folosirea pietrei de rîu ca și material de construcție, fortificațiile fiind întărite cu turnuri de colț și de mijloc. La poarta centrală exista o barbacană (coridor lung și îngust prevăzut cu cel puțin o hersă – poartă metalică mobilă – pentru a nu lăsa inamicul să-și desfășoare trupele), iar în interior camere de locuit și o cisternă cu apă, pentru a putea rezista cît mai mult.

Stilul gotic – Arta gotică e un termen convențional care desemnează manifestările artistice din Secolele XIII – XIV. Ea apare în clipa în care un element arhitectural utilizat mai mult în criptele bisericilor romanice – ogiva – începe să fie folosit în încăperile principale ale lăcășelor de cult. Ogiva înlocuiește arcul dublu și preia o parte din greutatea bolților, descărcată pe zidurile groase. Ogiva descarcă greutatea construcției pe patru puncte, nu pe două, iar succesiunea de ogive va duce la o adevărată armătură a bolții. Ogiva este o structură de arce încrucișate, făcute din piatră, iar spațiile dintre nervuri se puteau umple cu ceva mai ușor, spre exemplu cărămidă.

(va urma)

Marius Marin

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite