TRANSILVANIA MULTICULTURALĂ (IX)
  • 02-09-2021
  • 0 Comentarii
  • 297
  • 0

În aceeași perioadă se vor ridica castele militare sau se vor aduce adăugiri unora mai vechi, cum e cazul celor de la Hunedoara, Cetatea de Baltă sau Lăzarea.

Vorbind despre monumentele baroce transil­vănene, putem aminti aici Catedrala catolică din Timișoara, Palatul Bruckental din Sibiu, Palatul Bannfy din Cluj-Napoca – ce-și exprimă nota barocă prin corpul decroșat al aparatului de intrare, practic, un arc de cerc etajat, prin prezența lucarnelor și prin dispunerea sculpturilor deasupra cornișelor – Palatul Episcopal din Oradea (azi Muzeul Țării Crișurilor), Bazilica Romano-Catolică din Oradea sau Biserica Sfînta Maria Radna din județul Arad. Totuși, unul din monumentele cele mai expresive și mai tipice ale barocului transilvan este altarul Bisericii Mînăstirii din Sighișoara, ce poate sta oricînd alături de altarele baroce europene. Compoziția lui piramidală și tratarea pur decorativă a detaliilor, îngemănarea sculpturii cu arhitectura și pictura, dramatismul scenelor, dar și al poziționării ansamblului – toate acestea recomandă realizarea ca pe una din capodoperele barocului transilvan.

În afară de acesta, mai putem menționa ca pe niște realizări excepționale ale barocului transilvănean amvonul de la Biserica Sf. Mihail din Cluj-Napoca ce are o dinamică interesantă avînd atitudini naiv-teatrale ale subiecților și o arhitectură în care utilitarul este bine ascuns de decorația care, pe alocuri, capătă accente roccoco. Remarcabilă este funcția sculpturii lăcuite care amintește gustul pentru lux al barocului în arhitectura interioară și mai ales în mobilier.

Altă realizare deosebită despre care vom vorbi aici este statuia din 1744 a Mariei Protectoarea din Cluj – Napoca importantă pentru istoria artei, întrucît reprezintă primul monument public amplasat în spațiu deschis, pe soclu, din Transilvania. Ansamblul este de o cumințenie compozițională aproape antibarocă. Dacă am neglija faptul că această statuie comemorează un eveniment funebru – și anume epidemia de ciumă încheiată prin ajutorul Fecioarei – doar gesturile abia schițate ale personajelor îngeri, cartușele din partea mediană a stîlpului suport și destinația glorificatoare a operei mai amintesc ceva despre particularul emfatic ce ar trata stilistica barocului. Pentru importanta masă de acte artistice baroce din Transilvania, ele nu reflectă autoritatea artístică ci pe cea administrativă, etalîndu-se și astfel, prin artă, o separare a aristocrației habsburgice de oamenii umili și umiliți ai acelor timpuri, fie ei germani, maghiari dar mai ales românii fără drepturi și tolerați în propia lor țară din acele vremuri.

Din punctul meu de vedere, Transilvania este zona din care barocul va iradia și în celelalte Țări Române sau, cel puțin, va influența manifestările artistice de gen, din celelalte Țări Române.

Barocul în Țările Române

Pe la 1600 vom avea în Țările Române reacții baroce într-o absolută sincronicitate cu vestul european. Apărută de nicăieri și din nimic, vom fi în stare să modelăm un monument de tipul Dragomirnei, a cărei zveltețe și apetență pentru decor vor crea o linie arhitectonică de gust baroc într-un ținut moldav care nu promitea nimic de acest fel. Vom genera, iarăși, aproape din nimic, prima artă protonațională brâncovenească, propunînd o atitudine de reverență către stilul byzantin, din revitalizarea căruia se vor naște opere de artă mai aproape de uman, de un gestualism așezat, care preamărește omul într-un sens metafizic, detașat de amăgirea puterii lumești. O sugestie a prezenței sensibilități baroce aici este evidența temei fortuna labilis și evocarea perisabilitatii condiției umane. Ca o confirmare a unității în modernitate a Țărilor Române cu Europa, notăm că în anul ridicării Dragomirnei (1609), Shakespeare scria sonetul ,,Cînd voi fi mort” , iar ca o coincidență pentru evocarea stării de fortuna labilis evocăm destinele lui Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu.

În Țara Românească, biserica Mînăstirii Curtea de Argeș, o marcă a barocului, există din 1517, ca un presentiment al dezlănțuirilor baroce, enunțat de torsiunea celor două turle de pe pronaosul mînăstirii. La intrarea în pronaos avem cele 12 coloane de piatră prefigurîndu-i pe cei 12 apostoli care, la origini, aveau între ele 12 icoane mari, cu două fețe, ferecate în argint, ce aveau deasupra arce cu baldachine și închideau astfel un spațiu ca a doua ,,sfînta sfintelor”. Celelalte accesorii ale măreției domnești – cum ar fi aghiazmatarul de la intrare, cu dantelaria lui de piatră, decorația fațadelor sau porumbeii cu clopoței în cioc – sînt un indiciu al faptului că, în ciuda oricăror mari depărtări geografice, confesionale sau culturale de marea explozie a Bisericii Catolice, aparatul demonstrativ al ortodoxiei nu este deloc departe de spiritul artei baroce care stătea să se nască. Destinul împlinit al vîrstei baroce își va vedea marile realizări abia la sfîrșit de Secol XVII și început de Secol XVIII. Pe plan local, noul secol începe cu înălțarea Mînăstirii Dragomirna, pregătire a ctitoriei lui Vasile Lupu, ,,Trei Ierarhi”, alături de alte lucrări deobebite ca Biserica Doamnei din București și Biserica Palatului Cotroceni.

Moldova este zona în care s-a identificat un aspect stilistic prebaroc, aparțînînd manierismului internațional al Europei Centrale într-o variantă originală ortodoxă, manifestată la Mînăstirea Dragomirna. Această biserică a mînăstirii arată ca o raclă de moaște, adică e îngustă, lungă și înaltă, avînd o abundență decorativă a turlei sculptate cu motive geometrice și motive vegetale și o ascensiune progresivă a spațiilor interioare către înalt, unde nartexul și porticul sînt zugrăvite cu alb și străbătute de nervuri, iar nava și sanctuarul sînt acoperite de frescă. Dragomirna e prin planimetrie și proporții unicat în Moldova și are corespondent în verticalitate doar la bolnița Mînăstirii Cozia. Nu știu dacă Dragomirna este o imitație sau doar s-a asemănat cu alte monumente, dar brîul tip funie răsucită, decorația sculptată și ancadramentele cu iz renascentist au fost folosite după aceea și la alte biserici moldovenești.

Sfîrșit

Marius Marin

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite