
- 06-01-2020
- 9 Comentarii
- 26137
- 293
Îmi vin în minte două citate, unul mai vechi, în care
ni se spune că ,,Munții noștri aur poartă,/ noi cerșim din poartă în poartă”,
dar și unul mai recent, în care Corneliu Vadim Tudor declara că ,,România nu
are voie să fie o țară săracă”. Uite că este!
Din păcate, cultura precară pe care românii o au, fie
că este ea istorică, sau economică, ne face nu doar să fim o masă ușor
manevrabilă, dar și una foarte ușor prostită de către anumite elite. Degeaba
vin economiști consacrați să ne spună că lipsa capitalului național ne va duce
din ce în ce mai jos, în sărăcie, pe majoritatea, iar minoritatea va crește și
se va îmbogăți constant din asta, pentru că analfabetismul românilor – care se
traduce nu prin a nu ști să citească, ci prin a nu înțelege ce citesc – este
de-a dreptul sclipitor.
În fond, ce nu reușesc să înțeleagă românii care
citesc, văd, dar nu știu să reacționeze?
- Dacă companiile multinaționale nu plătesc taxe,
altele decît cele pe salarii, statul român devine un adevărat zbir pentru
companiile românești private. Companiile care nu au protecție politică sau a
Serviciilor, evident.
- Dacă ajungi să plătești apa, gazul, electricitatea
și comunicațiile, unor companii străine, nu înseamnă deloc că statul român este
mai bogat, sau că tu, române, ești mai bogat.
- Dacă resursele naturale care nu au fost nici ale lui
Năstase, nici ale lui Băsescu, nici ale lui
Dragnea și nici ale lui Iohannis, sînt oferite străinilor, nu înseamnă că
românii trăiesc mai bine, în ciuda a ceea ce ni se spune la TV. Ele sînt ale
României, ale românilor, și este normal că, fie din redevențe, fie din taxe,
exploatarea lor trebuie să se simtă cumva în buzunarul fiecărui român.
- Dacă evităm să ne folosim de poziția geografică, de
potențialul nostru uman, în detrimentul altora, nu putem trăi mai bine.
Să le luăm pe rînd. Numai cine nu știe – și aici
vorbim de o majoritate covîrșitoare – nu înțelege că taxarea companiilor pe
cifra de afaceri este sigura cale de a obliga corporațiile să îndeplinească o
condiție pe care chiar Europa o recomandă,
și anume de a plăti impozite acolo unde obții profit. Nici o altă cale nu poate
fi valabilă. Politicienii noștri nu o aplică, pentru că ei înșiși ar deveni
țintele presei pe care fiecare român o soarbe dimineața, la prînz și seara, și
căreia îi acordă credit total, fără măcar să gîndească. Tot ei, acei
politicieni, fie direct, fie indirect, beneficiază de prezența acelor companii
multinaționale, atît ei, cît și cei de prin Servicii, fie că pentru că firmele
lor sau ale interpușilor au contracte bănoase, fie pentru că odraslele lor sînt
angajate acolo. Prin urmare, pe cei care se opun reglementării fiscale și
tratării companiilor multinaționale cu mai multă responsabilitate, îi acuz de
trădarea intereselor poporului român.
În ultimii 30 de ani, cei care s-au perindat pe la
putere au distrus cam tot ce putea să devină un concurent activ pentru
companiile străine, europene sau nu. Cele care erau de interes și care făceau
profit indiferent de starea economiei, au fost vîndute sau cedate contra unei
șpăgi, companiilor străine. Apa, gazul, energia electrică și comunicațiile au
fost vîndute. Total sau parțial. Cert este că, în acest moment, tot ce înseamnă
utilități în România nu ne mai aparține, laolaltă cu resursele din pămînt. Și,
pe lîngă toate acestea, au distrus și cam tot ce însemna capital bancar
românesc, fie prin vindere, fie prin ,,căpușare” și aducerea la faliment. Și
vorbim aici de marile lovituri pe care sistemul bancar românesc le-a încasat în
ultimii 25 de ani. În acest mod, prin vinderea utilităților și a sistemului
financiar, nu doar că am fost văduviți de un sistem propriu de finanțare, dar a
fost pus puternic umărul la devalizarea țării. Iată de ce pe toți cei care au
semnat vînzarea activelor companiilor românești care ar fi putut să contribuie
la bunăstarea țării îi consider trădători ai intereselor naționale. Trădători
ai României.
Atunci cînd Petrom a fost privatizat – în fapt, vîndut
oarecum ieftin către OMV – s-au vîndut inclusiv resursele naturale, cele din
pămînt, cu toate că ele nu erau nici ale lui Năstase și nici ale vreunui
politician român. Ele, acele resurse, erau ale României. Ei bine, nu mai sînt.
Acum aparțin unui alt stat. Iar românul de rînd, cu toate că putea să
beneficieze de acest dar pe care Dumnezeu l-a oferit României, fie prin taxe,
fie prin redevențe, fie prin măsuri fiscale corecte, a rămas fluierînd a pagubă.
Resursele pe care România le are în Marea Neagră vor fi la fel de inutile
pentru români precum și alte beneficii pe care România le-ar fi putut avea. Așa
că, pe cel care le oferă altora, în schimbul unei șepci, dar și pe cei din
turma lui, îi consider trădători ai națiunii române.
România este săracă și va rămîne săracă, și asta nu
pentru că străinii vor, ci pentru că românii îi iubesc pe cei care îi trădează,
pe cei care îi mint, pe cei care își bat joc de tot ce înseamnă a fi român.
Lista celor care au trădat și trădează România este lungă, este actuală și toți
cei care și-au bătut joc sînt în viață. Poate că, după ce vom fi oale și
ulcele, urmașii noștri îi vor dovedi ca trădători, doar că atunci va fi mult
prea tîrziu pentru noi, cei care acum sîntem contemporani cu ei, iar copiii lor
își vor bate joc de țară și, implicit, de copiii noștri.
Române, nu te deștepta! Române, nu te ridica! Române,
rămîi acolo jos, umil și sărac! Pentru că se pare că asta îți dorești cu
adevărat.
Tano
-7.9 C