I-a fost scris să se nască în LUMINA românească, într-un ianuarie din celălat veac, și s-a stins în Sfînta Zi a unui Crăciun de care am uitat, ultimul său gînd fiind: Cum m-oi vedea EU prin cătarea unei puști? ,,Și vai... mi-e somn adînc/ și obosit sînt foarte,/ mi-e dor să dorm o viață și o moarte” (Adrian Păunescu, ,,Mi-e somn pe viață și pe moarte”).
Pentru că nu știa să joace golf, a fost TOVARĂȘ, nu DOMN. Pe șantiere, însă, au rămas urmele sale de pași. Și se știe că a pășit cu destoinicie prin țări bogate și țări sărace, capitaliste și comuniste, peste tot fiind primit cum se cuvine. Chiar cu onoruri regale – enigmă astrală, de nepătruns: de unde a plecat și cum de a ajuns, în caleașca aurită, un tovarăș, alături de -o regină? Din păcate pentru el, după ce a vizitat ,,raiul” lui Kim Ir Sen, de pe cer a căzut o stea, marcînd căderea sa, atunci cînd a hotărît să adopte măsurile antipopulare și la noi în țară. Gîndul lui era ca, impunînd economii drastice în țară, să achite integral datoria externă, căzînd astfel în dizgrația finanței internaționale, care a declanșat o companie furibundă împotriva sa, deoarece ,,nu mai aveau ce roade”.
Deși TOVARĂȘ, nu DOMN, și-a păstrat demnitatea de OM. Fără vocabular de mahala, nu l-am auzit vreodată să insulte pe cineva. Primului-ministru nu i-a spus ,,pisic” (cum, în trecut, un domn l-a poreclit), nu i-a pus consoartei sale lanț de aur la gît, și la ,,Cireșica” n-a dansat cu Floricica. Respect mare și ținute demne în Marea Adunare Națională, nu ,,golaniadă” și blesteme.
Cu păcate neiertate, de ziua Nașterii lui Isus, lumînările s-au stins și s-au deschis căile întortochiate, în care nu se mai regăsește frate cu frate. De cînd porțile s-au deschis spre libertate, s-au răspîndit în drum SĂRĂCIE și PARFUM. Și ce parfumuri se înălțau după fiecare ,,tun”: vile cu piscine, conturi în bănci străine și ,,ELENE” răsfățate cu poșete de lux, de ,,succesuri” înțesate. Atunci au apărut mulți bogătași de TOP, dintre care doar cîțiva au ajuns, se pare, la ,,răcoare”.
Au trecut 34 de ani, timp în care te ,,răsfeți” doar pe micile-ecrane. Românii s-au ,,înjumătățit”, plecînd la străini, șosele nu s-au construit, bolnavii ard de vii în spitale, atotputernicul COVID ne-a sărăcit, vaccinul, după toane, pe unii i-a îmbogățit, iar pe alții i-a ,,pleznit” ziaristul ,,venetic”.
În decembrie 1989 se spunea că TOVARĂȘUL are conturi de miliarde în străinătate. Nimeni nu le-a găsit. În schimb, în prezent, conturile puternicilor zilei cresc în străinătate, ca ,,ciupercile” după ploaie. Dar nu-i nici un bai că bogații românilor au palate în Dubai...
Istoria se repetă și, deși TOVARĂȘUL nu mai este, după mai bine de trei decenii, răbdăm de frig, caloriferele înghețate îți dau fiori în spate și, pe bună dreptate, te întrebi: ,,De ce a fost el condamnat în eternitate?”
Lupta de clasă e mai aprigă ca niciodată. În socialism, erai luat de pe stradă și băgat în fabrică. În capitalism ești luat din fabrică și aruncat în stradă.
,,Era școala gratis și ieftină cartea
La radio coruri de vis ascultam
Eram toți egali, nu-și făcea nimeni partea
Zideam din ruine o țară. TRĂIAM” (C.V. Tudor).
Cauzele dezastrului produs în ,,libertate” ar fi ignoranța, incapacitatea de a aprecia valoarea realizărilor epocii, oricare ar fi aceasta, și nepăsarea. Realizările din socialism au fost puse la pămînt.
Într-un articol publicat în Revista ,,România Mare”, Ileana Vulpescu scria că ,,istoria o fac nebunii, iar mincinoșii o scriu”. Nu pot fi contabilizate adevărurile din epoca de ,,tristă amintire” punîndu-se întrebarea: De ce oare? Poate pentru eșecurile din prezent.
LILIANA TETELEA