
- 28-01-2025
- 0 Comentarii
- 95
- 0
Principalele industrii din Manarola au fost în mod tradițional pescuitul
și vinificația. Vinul local, numit Sciacchetrà, este deosebit de
renumit; referințele din scrierile romane menționează calitatea înaltă a
vinului produs în regiune. În ultimii ani, Manarola și orașele
învecinate au devenit destinații turistice populare, în special în
lunile de vară. Atracțiile turistice din regiune includ o celebră potecă
de mers pe jos între Manarola și Riomaggiore (numită Via dellʼAmore,
„Traseul iubirii”) și trasee de drumeții pe dealurile și podgoriile de
deasupra orașului. Manarola este unul dintre cele cinci sate din Cinque
Terre. Majoritatea caselor sunt luminoase și colorate. Manarola a fost
sărbătorită în picturile lui Antonio Discovolo (1874–1956).
La
fel ca orașul Riomaggiore din Cinque Terre, acesta a fost prezentat în
jocul video Forza Horizon 2. Manarola nu a fost prezentată ca locație
principală, dar a fost menționată pe diferite indicatoare rutiere. Este,
de asemenea, inspirația pentru harta Dorado din jocul video Overwatch.
Ca și în Riomaggiore, era plin de turiști cu saci în mână, veniți să
vadă pomul lăudat.
Pentru mine, deja bucuria călătoriei
deveniseră momentele din tren fiindcă restul nu era cine știe ce. Noroc
cu mașina de întrebat de lângă mine, care din cauza frecvenței cu care
trăgea, mă ținea ocupat fiindcă altfel s-ar fi scorojit pereții caselor
din jur de plictiseala ce mă prinsese. Poate d`aia erau unii din ei așa
cojiți.
După Manarola urmă Corniglia. Corniglia este un cătun
din comuna Vernazza situată în provincia La Spezia, Liguria, nordul
Italiei, cu o populație de aproximativ 150 de locuitori (în 2016). Spre
deosebire de celelalte localități din Cinque Terre, Corniglia nu este
direct adiacentă mării. În schimb, este pe vârful unui promontoriu de
aproximativ 100 de metri înălțime, înconjurat pe trei laturi de podgorii
și terase, a patra latură coboară abrupt spre mare. Pentru a ajunge la
Corniglia, este necesar să urcați pe Lardarina sau, în caz contrar,
urmați un drum care, din gară, duce la sat. Uneori circulă un mic
autobuz.
Satul se întinde de-a lungul drumului principal, drumul
Fieschi, iar casele au o parte orientată spre acest drum și cealaltă
orientată spre mare. Corniglia este caracterizată de drumuri înguste și
de o terasă în stâncă din care pot fi văzute toate celelalte patru sate
ale Cinque Terre, două pe o parte și două pe cealaltă. Structura
urbanistică prezintă caracteristici originale în comparație cu cele din
celelalte sate: casele sunt așezate mai jos și doar mai recent mai
înalte, asemănătoare cu cele din satele din interiorul țării.
Originea
satului datează din epoca romană, așa cum mărturisește numele, care își
găsește rădăcinile în Gens Cornelia, familia romană căreia îi aparținea
pământul. În Evul Mediu era o proprietate a conților de Lavagna, a
domnilor din Carpena și a lui Luni. În 1254 Papa Inocențiu al IV-lea i-a
dăruit-o lui Nicolò Fieschi, rămânând în posesia acestuia până în 1276,
când satul a fost achiziționat de Republica Genova. Documentele datate
din 1276-1277 menționează existența unui castel. Cu toate acestea,
rămășițele castelului nu au fost încă descoperite, iar locația terenului
castelului este necunoscută. Singurele ruine din Corniglia aparțin
fortificațiilor genoveze, o cetate pe o stâncă datând de prin 1556.
Filmul
de animație „Luca” din 2021 a fost inspirat din Cinque Terre. În timp
ce orașul fictiv Portorosso din film este amplasat pe o coastă, echipa
de animație Pixar a fost deosebit de interesată de Corniglia pentru
natura sa mai îndepărtată și mai puțin turistică.
După vizită, la
gară, în tren și... era să zic acasă! Nu, nu acasă ci la Vernazza, al
patrulea sat îndreptat spre nord; nu are trafic auto și rămâne unul
dintre cele mai adevărate „sate de pescari” de pe Riviera italiană. Este
singurul port natural din Cinque Terre și este renumit pentru casele
sale elegante. Numele lui Vernazza este derivat din adjectivul latin
„verna”, care înseamnă „nativ”. Vinul autohton numit în mod adecvat
vernaccia („local” sau „al nostru”), a ajutat la stabilirea numelui
satului.
Primele înregistrări care au recunoscut Vernazza ca oraș
fortificat datează din 1080. Referit ca o bază maritimă activă a
Obertenghi, o familie a nobilimii italiene, a fost un punct de plecare
probabil pentru forțele navale în apărarea piraților. În următoarele
două secole, Vernazza a fost vitală în cucerirea Liguriei de către
Genova, oferind port, flotă și soldați. În 1209, aproximativ 90 dintre
cele mai puternice familii din Vernazza și-au promis fidelitatea față de
Republica Genova.
Prima prezență documentată a unei biserici
datează din 1251, cu parohia San Pietro citată în 1267. Referința la
Biserica Santa Margherita d’Antiochia din Vernazza are loc în 1318. Unii
cercetători sunt de părere, datorită utilizării materialelor și modului
de construcție, că ridicarea propriu-zisă a Bisericii Santa Margherita
d’Antiochia a avut loc mai devreme, în Secolul al XII-lea. Biserica
Santa Margherita d’Antiochia a fost extinsă și renovată pe parcursul
Secolelor al XVI-lea și al XVII-lea, iar ulterior a fost amplasată
clopotnița octogonală care se ridică din absidă.
În Secolul al XV-lea, Vernazza s-a asigurat împotriva raidurilor frecvente ale piraților, ridicând un zid de apărare.
La
mijlocul Secolului al XVII-lea, la fel ca multe dintre satele Cinque
Terre, Vernazza a suferit o perioadă de declin care a afectat negativ
producția de vin și a prelungit construcția sistemului de trasee și a
portului.
În Secolul al XIX-lea, după o lungă perioadă de
stagnare, Vernazza a revenit la producția de vin, lărgind și creând noi
dealuri terasate. Rezultatul a fost o revitalizare a comerțului cu
Vernazza. Tot atunci, a început construcția liniei ferate Genova – La
Spezia, punând capăt îndelungatei izolări a localității. În consecință,
populația din Vernazza a crescut cu 60%. Între timp, construcția bazei
navale din La Spezia s-a dovedit, de asemenea, importantă pentru
Vernazza, prin asigurarea de locuri de muncă pentru mulți membri ai
comunității.
(va urma)
nicu marius marin
3.0 C