„Soțul tău a sărit de pe balcon!”
Pe 21 iulie 1961, al doilea astronaut american, Virgil Grissom, a plecat în spațiu. German Titov a făcut primul său zbor lung între 6 și 7 august 1961 pe nava spațială Vostok-2, devenind cosmonautul sovietic nr. 2. A experimentat toate „farmecele” imponderabilității: avea dureri de cap și ochi, vărsături, amețeli, lipsa poftei de mîncare și tulburarea aparatului vestibular.
Turneul de vară al lui Gagarin s-a încheiat cu o vizită în Ungaria. La 3 septembrie 1961 s-a întîlnit cu N.E. Jukovski, iar pe 14 septembrie, împreună cu soția sa, ca parte a unui grup de angajați ai CPC (Kamanin, Titov și alții), a zburat în Crimeea, cazîndu-se la fosta vilă a lui Maxim Gorki, la doi kilometri de baza sanatoriului Foros. Autoritățile locale au întîmpinat cordial oaspeții, organizînd în mod regulat cine festive. Acest lucru aproape a dus la moartea cosmonautului, care în noaptea de 4 octombrie a fost găsit întins pe o bancă de grădină de la țară, cu fața plină de sînge. Medicii Flotei Mării Negre au ajuns la concluzia că osul superciliar a fost străpuns, dar rana nu a fost fatală, în timp, deasupra sprîncenei stîngi a rămas doar o cicatrice. Ce s-a întîmplat? Kamanin a scris în jurnalul său pe 4 octombrie: „În timpul zilei, Gagarin și-a luat rămas bun aproape exagerat de la ceilalți. La orele 23:47 - 23:48 Yuri i-ar fi spus lui Valya: Nu mai juca, hai să mergem la culcare! și a părăsit camera de zi. După două sau trei minute, Valya, după ce a terminat de jucat cărți, a întrebat: Unde este Yura? Soția lui Seryapin i-a spus sarcastic că a mers pe coridorul din dreapta și a intrat într-una din camere. Pe coridor erau trei camere, din care turiștii plecaseră deja. Valya nu a găsit pe nimeni în două camere, a treia era închisă din interior. Valya bătu puternic la ușa închisă. Cîteva secunde mai tîrziu ușa s-a deschis, lumina era aprinsă în cameră, iar asistenta Anya stătea în prag. La întrebarea lui Valya: Unde este Yura? – Anya a răspuns: Soțul tău a sărit de pe balcon”.
Săritura de la doi metri înălțime nu a avut consecințe fatale. În întuneric, Gagarin și-a prins picioarele de vița de vie, și-a pierdut echilibrul și a căzut cu fața în jos pe marginea de ciment a potecii de asfalt. Kamanin a remarcat: „Potrivit asistentei Anya, după trecerea de la serviciu, a intrat în cameră să se odihnească, s-a întins pe pat îmbrăcată și a citit o carte. Gagarin a intrat în cameră, a închis ușa cu o cheie și a spus: Ei bine, ai de gînd să țipi? și a încercat să o sărute. În acest moment, s-a auzit o bătaie în uşă, iar Gagarin a sărit din balcon”. În aceeași zi, generalul a scris un raport despre cele întîmplate cu Comitetul Central al PCUS și cu ministrul Apărării, subliniind că pînă în 24-25 octombrie, lui Gagarin i s-a prescris repaus la pat. Starea de urgență a provocat o serioasă nemulțumire față de conducerea politică și militară a țării. Comandantul șef al Forțelor Aeriene, mareșalul șef al aviației Konstantin Vershinin, i-a spus lui Kamanin: „A făcut față spațiului, dar a eșuat pe Pămînt”.
La 17 octombrie 1961, la Moscova s-a deschis cel de-al XXII-lea Congres al PCUS, care a avut ca rezultat scoaterea cadavrului lui Stalin din mausoleu. Unul dintre delegați trebuia să fie Gagarin. Presa occidentală și-a explicat absența prin faptul că astronautul s-ar fi îmbolnăvit de radiații. Cu toate acestea, pe 24 octombrie, Gagarin a apărut la forum, în timp ce urmele rănii de pe față erau aproape invizibile. O versiune eroică a ceea ce s-a întîmplat a fost oferită publicului general sovietic și mondial. Într-o conversație cu un corespondent al ziarului Trud, Gagarin a spus: „Într-o stațiune din Crimeea, fiica mea se distra cu fiica lui Galka și s-a împiedicat. Salvîndu-mi fiica, am ridicat-o sus și m-am lovit cu fața de o piatră. Rana se va vindeca înainte de nunta lui Galkina și chiar mai devreme –  pînă la următorul zbor spațial”.
Kamanin nu i-a dat lecții, doar a subliniat că este necesar să tragă concluzii pe viață. Gagarin a răspuns: „În aceste zile m-am răzgîndit foarte mult, nu mă voi ierta pentru prostiile pe care le-am făcut, este necesar să schimb comportamentul”. Dar este incredibil de dificil să te lupți cu tine însuți atunci cînd nu îți aparții – călătoriile în străinătate s-au reluat curînd. Din noiembrie 1961 pînă în februarie 1962, Gagarin și soția sa au vizitat o serie de țări din Asia de Sud și Africa. În delegație se afla și generalul Kamanin. Au urmat din nou întîlniri cu liderii țărilor (în special, cu premierul indian Jawaharlal Nehru și fiica sa Indira Gandhi, viitorul șef al guvernului țării), discursuri la mitinguri, vizite la universități și organizații științifice, conferințe de presă cu sute de jurnalişti, relaționări cu oamenii obişnuiţi.
„Beții crunte”
Numai în Calcutta, în primele șase ore de ședere a lui Gagarin, au fost văzuți și salutați peste un milion de oameni. Programul șederii a fost atît de strîns, încît în Hyderabad, Gagarin a refuzat să meargă la o recepție neprogramată la Societatea Culturală Indo-Sovietică (ISCO), plîngîndu-se lui Kamanin: „Nikolai Petrovici, am fost exploatat la limită. Vă rog să nu supraîncărcați programul întîlnirii”. Dar mai trebuia făcută o vizită de curtoazie la ISKO. În Ceylon (acum Sri Lanka) delegația sovietică a fost întîmpinată cu o căldură intensă și umiditate ridicată. Kamanin a cerut autorităților locale să reducă numărul de evenimente, invocînd oboseala de a fi în India și recenta intervenție chirurgicală a lui Gagarin. Dar răspunsul nu a întîrziat: „Pînă și regina Marii Britanii a îndeplinit programul nostru de vizită. Dacă scurtăm programul întîlnirilor lui Gagarin cu oamenii, atunci pot apărea manifestări de nemulțumire și declarații proaste în presă”. Pe drumul spre sudul țării, caravana cu Gagarin s-a oprit de peste 15 ori sub soarele arzător, membrii delegației au urcat la tribune și au ținut discursuri. Cîteva milioane de oameni au venit să asculte cosmonautul nr. 1 al planetei.
Kamanin, nu lipsit de anxietate, își urmărea ținta: „Din punct de vedere fizic, Yura este sănătos și nu se plînge de nimic, dar este foarte nervos de completările și modificările din programele întîlnirilor. Îl împovărează discursurile și ședințele, și mai ales mesele festive. Nici după incidentul din Crimeea nu a renunțat complet la băutură. Timp de o jumătate de lună a băut doar de două sau trei ori, apoi unul sau două pahare. Dar lucrul neplăcut este că bea cu plăcere vizibilă și, în mediul potrivit, poate cîștiga. Nu aș vrea să fiu profet, dar mi se pare că în timp va bea mult mai mult”.
Cosmonautul nr. 2 al Uniunii Sovietice a început și el să se comporte ciudat, fiind implicat periodic în accidente de circulație în timp ce era beat și a început să petreacă mai rar noaptea acasă. Kamanin a trebuit să recunoască: „Titov s-a dovedit a fi mai dificil, mai capricios în comparație cu ideile mele despre el înainte de zbor. Înainte dădea impresia unei persoane persistente, foarte stăpîne pe sine, dar acum este cam neliniştit, grăbit tot timpul, făcînd totul din mers. Ambii ofițeri tineri din Forțele Aeriene s-au comportat ca niște tineri cadeți care scăpaseră din pereții școlii în concediu. De exemplu, cu două luni înainte de zborul în spațiu, Gagarin s-a mutat din apartamentul său în apartamentul lui Titov. Între timp, ambii au fost aleși în Sovietul Suprem al URSS. Două specializări trebuiau încărcate urgent cu lucrări practice”.
În primăvara anului 1962, Titov a călătorit în Statele Unite ca parte a unei delegații sovietice. L-a întîlnit pe astronautul John Glenn, primul dintre colegii săi de la NASA [Administrația Națională de Aeronautică și Spațiu] care a fost primit cu el la Casa Albă de președintele american John F. Kennedy. Titov l-a întîlnit și pe Alan Shepard, iar pe 4 mai, la o recepție în cinstea invitatului Moscovei la ambasada sovietică din Washington, a fost prezent și unul dintre fondatorii cosmonauticii americane, designerul de rachete german Wernher von Braun. La 14 iulie 1962, Kamanin a scris în jurnalul său: „Gagarin a venit și s-a prezentat oficial într-un nou grad de locotenent-colonel. Gagarin a rezistat testului de 15 luni al turneului, lucru pe care nici măcar o singură persoană nu l-a mai experimentat pînă acum. El și-a evaluat corect mica sa greșeală și cred că va fi un lider bun în lupta pentru explorarea spațiului”.
Kamanin a fost mult mai îngrijorat de fostul supleant al lui Gagarin: „Acum două zile, germanul și Titov le-au dus cu mașina lui pe Ponomareva și Kuznetsova de la TsPK la el. Amîndoi au petrecut toată noaptea în apartamentul lui Herman. Fetele au procedat prost, au interpretat greșit invitația lui Titov. Influența lui asupra astronauților este mai probabil să le dăuneze. Acum nu este momentul să ne ocupăm de Titov, dar trebuie tratat cu el și foarte serios”. A avut grijă de angajații PCC și KGB, la sugestia cărora, la 31 octombrie 1962, au fost înaintate întrebări Prezidiului Comitetului Central al PCUS cu privire la comportamentul nemodest al unui număr de cosmonauți în viața de zi cu zi și despre studiile lor slabe la Academia Jukovski.
Numărul astronauților care s-au aflat pe orbita cea mai apropiată de Pămînt a crescut. În august 1962, Andriyan Nikolaev și Pavel Popovich au zburat acolo.În iunie 1963 a fost rîndul lui Valery Bykovsky și al primei femei cosmonaut, Valentina Tereshkova. În octombrie 1964, Vladimir Komarov, Konstantin Feoktistov și Boris Egorov au făcut o călătorie spre stele, iar în martie 1965, pentru prima dată în istorie, Alexei Leonov a intrat în spațiul cosmic, fiind susținut de Pavel Belyaev. Deocamdată, nu se vorbea despre rezborul lui Gagarin: acesta, devenit unul dintre simbolurile URSS, se pregătea pentru funcția de șef al Centrului de Instruire a Zborului. În noiembrie 1963, a fost promovat la rang de colonel, după ce a trecut de la prim-locotenent în trei ani – o avansare care îi ia unui ofițer obișnuit 15-20 de ani.
„Am ignorat instrucțiunile
șefului Centrului” (1)
Gagarin s-a implicat activ în activitatea CPC: a mers la Cosmodromul Baikonur, a participat ca instructor la formarea camarazilor săi, a vorbit cu Korolev și, împreună cu Kamanin, i-a explicat mareșalului Matvey Zakharov, șeful Statului Major General al Forțele armate ale URSS, complexitățile industriei spațiale.
Autoritățile au înțeles cu greu specificul, văzînd personal militar obișnuit în ofițerii CPC. Prim-adjunctul comandantului șef al Forțelor Aeriene, mareșalul aerian Serghei Rudenko, vizitînd Centrul în ianuarie 1963, în loc să mulțumească echipei pentru munca grea și fructuoasă, a aruncat vina pe Gagarin și Titov.
(va urma)
N.K.