Ținta pe România
  • 11-07-2022
  • 0 Comentarii
  • 372
  • 3

În urmă cu două săptămîni scriam în articolul „Războiul așteptat de toată lumea” faptul că cei de la NATO sînt puși pe război. La nivel declarativ, toți caută pacea, dar nu fac nimic în direcția inițierii negocierilor între Ucraina și Rusia, ci doar în vederea înarmării. Au senzația că asta îl va opri pe Putin. Probabil consilierii lor nu le-au spus că violența atrage violență, că amenințările la acest nivel nu vor aduce pace, ci noi amenințări, fiindcă asistăm la un joc al orgoliilor și al mîndriei de mare putere, la care nici unul dintre cei doi adversari – NATO și Rusia – nu va dori să renunțe.
La recentul încheiat Summit NATO s-a decis înarmarea și adu­cerea trupelor sub ferestrele lui Putin, ca să-i tulbure somnul și să-l facă să se predea. Eu nu sînt analist politic și nici jurnalist, ci un om aflat afara sistemului, care gîndește cu capul propriu, iar pentru asta se informează temeinic. De la mine de pe prispă lucrurile se văd așa: NATO și Occidentul s-au întors la Cortina de Fier pe care o deschiseseră tot ei în 1989 cu ajutorul Calului Troian Mihail Gorbaciov. După ce și-au întins imperiul democratic (ce anacronic sună, dar cît de adevărat este) peste țările din așa-numita Europa de Est și au ajuns sub ferestrele Rusiei pe care nu au reușit să o integreze imperiului lor, profită de războiul declanșat de autocratul Putin, încurajat de incompetenții și naivii din politica occidentală, ca să separe din nou continentul.
În acest fel, rezolvă mai multe probleme: au motiv să scoată bani de la buget pentru industria de apărare – care, pentru a face un ban cinstit, era nevoită să inventeze conflicte prin Orientul Mijlociu, lucru destul de anevoios de altfel –, își rezolvă problemele economice dînd vina pe Putin și pe război și, ca să fie totul și mai bine, au plusat aducînd și China în ecuația asta, fiindcă NATO dorește să se extindă și în Asia.  Prin urmare, China e trecută în noua schemă de securitate a Alianței mai mult ca un adversar economic care se folosește de echipamentele sale civile (antene de satelit, telefoane mobile, echipamente pentru antene de telefonie etc.) ca să desfășoare acțiuni de spionaj. De asemenea, au așezat-o alături de Rusia, ca să dea senzația existenței unei „Axe a răului”, atît de folositoare în caz de nevoie.
Revista Politico arăta pe 30 iunie, în articolul intitulat „NATO pășește într-o perioadă periculoasă, după întîlnirea de la Madrid”, că aliații din NATO sînt conștienți de situația tensionată în care a ajuns planeta și au insistat că vor sprijini Ucraina „atîta timp cît este nevoie” pentru a respinge armatele președintelui rus Vladimir Putin, încercînd totodată să țină Alianța departe de o luptă directă cu Rusia, avertizînd asupra faptului că acest conflict ar putea scăpa de sub control în orice moment.
Țările care formează alianța militară NATO s-au angajat în dezvoltarea unor capacități de mobilizare a numeroase trupe de-a lungul graniței Rusiei, mai multe decît în orice alt moment de la prăbușirea Uniunii Sovietice, cu noi posturi de comandă în țările baltice și, probabil, în țările nealiniate, pînă acum, Finlanda și Suedia, care au decis să se alăture Alianței aducînd-o astfel la ușa Rusiei. Secretarul general al NATO Jens Stoltenberg, la conferința de presă prilejuită de închiderea întîlnirii de la Madrid, a recunoscut faptul că pericolul îl depășește acum pe cel al Războiului Rece și l-a avertizat în mod clar pe Putin că orice invadare a teritoriului aliat va atrage instantaneu întreaga mînie a puterii militare occidentale. „Trăim într-o lume mai periculoasă, trăim într-o lume mai imprevizibilă și trăim într-o lume în care avem de fapt un război fierbinte în Europa, cu operațiuni militare pe scară largă pe care nu le-am mai văzut în Europa de la cel de-al II-lea Război Mondial”, a mai spus Stoltenberg.
Dar chiar dacă s-au angajat să sprijine Ucraina „atîta timp cît este nevoie”, a fost imposibil ca liderii să garanteze un asemenea angajament nelimitat, mai scrie Politico. Nevoile financiare ale Ucrainei sînt uluitoare, mergînd de la aproximativ 5 miliarde de euro la 7 miliarde de euro pe lună pentru a menține țara pe linia de plutire. Și țara vecină are nevoie de artilerie cu rază mai lungă de acțiune, precum și de sisteme de apărare antirachetă mai sofisticate. Există însă o declarație a lui Stoltenberg care m-a pus pe gînduri. Iat-o: „Ne-am mărit semnificativ prezența în partea de est a Alianței – cu peste 40.000 de soldați sub comanda directă a NATO – pentru a elimina orice loc de neînțelegere la Moscova cu privire la disponibilitatea noastră de a proteja fiecare centimetru din teritoriul NATO”, a spus el, adăugînd că „Aceasta este responsabilitatea de bază a NATO: să se asigure că nu există nici o neînțelegere în mintea vreunui adversar, că dacă vor face ceva asemănător cu ceea ce a făcut Rusia Georgiei în 2008 sau Ucrainei acum, asta va declanșa răspunsul total din partea întregii Alianțe”.
Cum adică? Dacă China atacă Taiwan-ul, NATO îi declară război? Am spus China și nu altă țară fiindcă ea este considerată adversar în noul concept strategic al NATO, alături de Rusia. Deci nu mai sîntem alianță defensivă, ci devenim una agresoare? Ne împuternicim noi pe noi să fim gardienii planetei? Nu mai ținem cont de rezoluțiile ONU? Chiar, ce naiv sînt: oricum organizația aceea perimată și inutilă nu mai corespunde ambițiilor conducătorilor Americii.
Faptul că americanii fac ce vor pe planetă ar putea fi în general treaba lor, doar că după această întîlnire de la Madrid a devenit și treaba noastră, a românilor, fiindcă regiunea Mării Megre a devenit o zonă strategică pentru alianța militară și fiindcă vom avea comandamente militare la nivel de brigadă (4.000 de militari). O să citez în continuare declarația președintelui României, Klaus Iohannis, pe această temă: „Anunțul Președintelui Biden referitor la prezența suplimentară americană în România, prin dislocarea unui Comandament la nivel de brigadă de luptă în țara noastră, exprimă încă o dată soliditatea Parteneriatului nostru Strategic cu Statele Unite ale Americii. (...) Suplimentarea prezenței americane, pe care am susținut-o constant, va avea un rol benefic pentru România, dar și pentru securitatea întregii regiunii. De asemenea, am decis ca grupurile de luptă să beneficieze de forțe de întărire precis alocate acestora și de pre-poziționări de echipamente, dar și de muniție”.
Cu alte cuvinte, vom avea trupe străine pe teritoriul nostru, ceea ce nu s-a mai întîmplat de cînd au plecat rușii în 1956, iar asta nu e deloc îmbucurător. Și sovieticii ne-au fost aliați, dar nu i-am invitat noi să vină aici. Oricum ar fi, 4.000 de militari străini la noi în țară reprezintă o forță deloc de neglijat, care va constitui la nevoie un factor de presiune asupra organelor decizionale românești. În afară de asta, tot armamentul ăsta și toți soldații americani aduși aici vor desemna țara noastră o țintă mare pentru Rusia. Dacă războinicii iresponsabili care conduc NATO declanșează un război cu Rusia, unde credeți că se duc primele rachete rusești? Peste orașele americane? Nu. Peste cele românești. Ce va fi atunci? Ni se va transforma țara într-un cîmp de luptă și vom vedea cum e distrusă din cauza unor iresponsabili? Exact așa, dar văd că acest lucru îi provoacă satisfacție președintelui. Probabil fiindcă nu simte nimic pentru țara asta.
Astfel, președintele a decis creșterea bugetului dedicat apărării de la 2% cît e acum, la 2,5% din PIB începînd cu 2023, informîndu-ne totodată că România s-a numărat printre statele care au susținut creșterea Bugetului comun al Alianței – adică banii care se alocă Alianţei ca atare pentru funcționare –, o decizie în interesul României. Un buget sporit ne asigură o implementare eficientă a tuturor măsurilor adoptate.    
Dacă Iohannis consideră că este în interesul nostru să plătim industriei militare americane bani ca să ne înarmăm, deși nu s-a dovedit că avem vreun dușman care să vrea să ne atace în afară de exagerările și invențiile presei occidentale și a oficialilor NATO dornici de război, în loc să restructurăm din temelii sistemele de educație și sănătate, să ne apucăm să terminăm termocentralele începute de Ceaușescu ca să ne sporim independența energetică, sau Canalul Dunăre-București, ori cel Siret-Dunăre, pentru transportul pe apă dinspre Ucraina spre inima Europei, dezvoltîndu-ne astfel țara – atunci înseamnă că nu merită să se afle în demnitatea pe care milioanele de români i-au oferit-o de două ori, fiindcă au crezut în minciunile sale despre „ciuma roșie”, cu care mai tîrziu s-a aliat.
Vorbind despre acest subiect, vreau să vă întreb: ați mai auzit ceva despre proiectul ,,România Educată”? Erau stipulate acolo niște termene asumate de care nu s-a mai scris nimic, construrirea de școli, suplimentarea bugetelor locale pentru angajarea de noi cadre didactice. Ați mai auzit ceva de toate astea? Nu, și nici nu veți mai auzi, fiindcă banii destinați acestor proiecte se duc în buzunarele constructorilor de arme din SUA. Ciudat e faptul că banii ăștia nu știu de unde vin, că noi oricum nu mai producem nimic și importăm mai mult decît exportăm.
În concluzie, la acest Summit s-a decis că trebuie să cheltuim și mai mulți bani pe înarmare, fiindcă principala amenințare la adresa securității statelor NATO este Rusia și că trebuie să ne uităm cu coada ochiului și la China, iar România devine țintă pentru rachetele rusești pentru că niște minți înfierbîntate au decis că rușii și chinezii sînt nașpa și că or să muște din noi dacă nu sîntem pregătiți. Grav e faptul că foarte mulți i-au crezut. Ce facem în situația asta? Ne rugăm la Dumnezeu să ne trimită niște oameni competenți cu care să putem vota la alegerile ce vor veni sau măcar să ne dea mintea cea de pe urmă pentru a nu ne mai lăsa prostiți de toți incapabilii ăștia care vin să ne cerșească votul și să ne transforme pe toți în ținte.

NICU MARIUS MARIN,
antreprenor HORECA

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite