Viața lui Teodor Rosetti pare o poveste din alte timpuri, cînd oamenii iubeau ceea ce făceau și lucrau în folosul societății românești și al promovării identității noastre culturale. Rosetti a fost descendent al unei vechi familii boierești, tatăl, postelnicul Gheorghe Rosetti, iar mama, Caterina Sturdza. Sora sa mai mare, Elena Rosetti, devine soţia domnitorului Alexandru Ioan Cuza, dar Theodor Rosetti nu se implică în viața politică, preferînd să ocupe diferite funcții în magistratură, administrație și să practice avocatura. Este numit judecător la Tribunalul Iași (19 ianuarie 1861), la Curtea de Apel Iași (6 august 1862 – 17 ianuarie 1864) și prefect al județului Vaslui (26 noiembrie 1864 – 11 februarie 1866). În paralel, începînd cu 11 mai 1864, Rosetti predă economie politică și finanțe la Facultatea de Drept a Univerșității din Iași.
Theodor Rosetti s-a născut pe 4 mai 1837 într-o familie de mare prestigiu, înrudindu-se cu vechiile familii boierești Catargi, Sturdza, Balș, Cantacuzino. A crescut la Conacul Solești, alături de cei patru frați: Constantin, Dumitru, Zoe și Elena, cea care avea să se căsătorească cu domnitorul Alexandru Ioan Cuza și să devină prima doamnă a României. Studiile primare le-a făcut la Iași, iar liceul l-a început la Lvov, dar l-a încheiat la Viena. A urmat, apoi, studiile universitare la Facultatea de Drept din Viena, luîndu-și, licența în științe juridice la Paris.
A dat numele Societății „Junimea”
Din Franța, Theodor Rosetti revine în țară în anul 1859, anul Unirii Principatelor. „Întors la Iași, tînărul cărturar intră în viața culturală a orașului. Întîlnirea cu Titu Maiorescu îi deschide drumul spre o notorietate nesusținută de o operă pe măsură. Titu Maiorescu ținea „prelecțiuni populare”, dar grupul se rotunjește cu alte personaje memorabile: P. P. Carp (alt vasluian), V. V. Pogor (tatăl său avînd legături cu aceleași locuri) și Iacob Negruzzi” (Ioan Baban, „Universul cultural și
literar vasluian. Dicționar”). Alături de aceștia, Theodor Rosetti pune bazele Societății „Junimea”, el fiind cel care a dat numele asociației culturale ieșene. Principiile acestei mișcări vor avea un impact puternic asupra culturii și societătii românești. Educați în spatiul german, cei cinci tineri vor critica opera generației pașoptiste pentru lipsa de originalitate și vor promova „teoria formelor fără fond”, elaborată de Titu Maiorescu. „Între altele, curentul creat de respectiva societate literară, prin apropierea de cultura germană a majorității membrilor săi, a echilibrat influențele culturale străine, moderînd primatul celei franceze” (Dan Răvaru, „Repere etnofolclorice și de istorie locală”, 2010).
Prefectul județului Vaslui
Profesorul vasluian Dan Răvaru conturează, în cartea „Repere etnofolclorice și de istorie locală”, bibliografia acestei personalități vasluiene. În 1860 a intrat în magistratură, ocupînd funcția de judecător la Tribunalul Iași, iar apoi la Curtea de Apel (1861-1864). „La 11 septembrie 1864, fiul Soleștilor este numit de domnitorul Alexandru Ioan Cuza prefect al județului Vaslui. Activitatea sa politică va exprima întotdeauna atitudini personale, el nu va ține seama de faptul că era cumnat cu domnitorul. Astfel, la alegerile de deputați din 24-25 noiembrie 1864, el nu a ținut seama de unele «indicații» venite de la București și a avut critici la adresa Reformei agrare întreprinse de Alexandru Ioan Cuza. Aceste critici s-au dovedit juste în sensul că reforma a satisfăcut pe moment unele cerințe, fiind urmată apoi de o mare fărămițare a proprietăților, în final, rămînînd despăgubiți atît marii, cît și micii propietari”.
Președintele Tribunalului Vaslui
În 1866, Theodor Rosetti este ales deputat de Dorohoi în Adunarea Constituțională. Trei ani mai tîrziu, în 1869, revine în magistratură ca președinte al Tribunalului Vaslui. Devine, apoi, un apropiat al lui Carol I, acesta încredințîndu-i misiunea de comisar al guvernului, apoi agent diplomatic la Berlin (1871-1873). „O acțiune remarcabilă din timpul misiunii diplomatice a lui Theodor Rosetti la Berlin a însemnat aducerea în țară a corpului îmbălsămat al lui Alexandru Ioan Cuza, mort la Heidelberg în 1873. De la 1875 pînă la 30 martie 1876, va fi ministru al Lucrărilor Publice în guvernul Lascăr Catargiu, din care trebuie să demisioneze pentru a fi învestit cu o altă funcție, în magistratură de astă dată, cea de consilier al Curții de Casație” (Dan Răvaru, „Repere etnofolclorice și de istorie locală”, 2010).
Prim-ministru al României
„La 22 martie 1888 va ajunge la cea mai înaltă funcție la care putea aspira pe atunci un om politic – cea de prim-ministru însărcinat de Regele Carol I cu formarea unui nou guvern. Theodor Rosetti va alcătui o echipă formată din personalități de mare prestigiu, între care menționăm pe Titu Maiorescu și Petre Carp. Adresîndu-se Parlamentului cu ocazia învestirii, noul prim-ministru afirma: „Chemați la guvern prin încrederea M. S. Regelui, am crezut a îndeplini o datorie cître tron și către țară, primind fără șovăire misiunea cu care m-a onorat M. S. în împrejuările de față. Pătrunși precum sîntem, de respectul Constituției, știm că nu putem sta la acest loc, dacă nu vom avea încrederea țării. Această încredere ne vom sili a o dobîndi prin stricta legalitate în toate ramurile administrațiunii publice. Procedînd astfel, credem că vom putea răspunde la trebuința de liniște ce o simte țara, liniște ce va fi cu atît mai asigurată, cu cît fiecare cetățean se va simti în stare de a-și exercita, în deplină libertate, drepturile sale în limitele legilor (citat preluat după Traian Nicola)”. Apoi, Theodor Rosetti a ocupat funcția de ministru al Justiției (5 noiembrie 1889 – 16 noiembrie 1889), ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice (în aceeași perioadă) și ministru al Finanțelor (28 martie 1912 – 14 octombrie 1912).
La bătrînețe, Theodor Rosetti se retrage de pe scena politică. A încetat din viață pe 17 iulie 1923, la 86 de ani. Opera sa cuprinde titluri precum „Despre direcțiunea progresului nostrum” (1874), „Mișcarea socială la noi” (1895), „Scepticismul la noi” (1892). În 1891 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.
O întîmplare intersantă a rămas în memoria colectivă. Invitat de Regele Carol I să participe la Consiliul de coroană din 3 august 1914 în calitate de fost conducător al guvernului României, Theodor Rosetti, unul dintre cei doi decani de vîrstă ai Consiliului, alături de P. P. Carp (avea șaptezeci și șapte de ani în 1914), se pronunță pentru neutralitate: ,,Să stăm deci liniștiți la o parte, să ne vedem de nevoile și de necazurile noastre și să ne căznim să păstrăm ceea ce cu atîta trudă am agonisit. (…) Decît să ne avîntăm într-un război contra simțămîntului public, mai bine să rămînem neutri”. Marele istoric Nicolae Iorga a apreciat activitatea politică a lui Theodor Rosetti, afirmînd despre acesta că era „un exemplar de cea mai mare demnitate personală, unită cu cea mai desăvîrșită simplicitate”.
R.M.