
- 28-01-2025
- 0 Comentarii
- 13
- 0
Furtul pieselor din tezaurul României dintr-un muzeu obscur din
Olanda este un atac direct asupra identității noastre naționale, nu
doar un jaf oarecare, așa cum încearcă să ne facă guvernanții noștri să
credem. Este inacceptabil ca autoritățile, de la președinte,
prim-ministru până la ministrul Culturii, să minimalizeze gravitatea
acestei situații, reducând-o la un incident izolat.
Tezaurul
național nu trebuie să fie expus continuu în expoziții itinerante. Nicio
țară nu-și supune astfel de valori unor riscuri repetate. Cine dorește
să vadă asemenea comori trebuie să vină în România, nu să fie
transportate peste tot cu riscuri enorme. Pentru astfel de evenimente se
trimit replici, nu originale inestimabile. A fost o greșeală uriașă să
se adune exponate de la 18 muzee într-un singur loc. Este ca și cum
cineva a pregătit totul pentru hoți, facilitându-le misiunea.
Vedem
că cei din PNL care au condus politic Ministerul Culturii prin Raluca
Turcan atunci când a fost aprobată această expoziție, și care dețin
portofoliile de la interne și externe, sunt mai preocupați de
candidatura lui Crin Antonescu, o relicvă a politicii românești, decât
de recuperarea tezaurului nostru. Este revoltător să auzim reprezentanți
PSD și PNL afirmând că acest furt este „un jaf ca oricare altul”. Nu!
Este un furt al identității noastre ca popor! Dar cum să înceapă să
înțeleagă această gravitate cei care văd patrimoniul doar ca pe un
instrument de imagine?
Se impune o analiză urgentă a protocolului
de asigurare a transportului și pazei. După un astfel de dezastru,
măsurile de securitate trebuie revizuite cu sprijin specializat,
întrucât tezaurul nu este doar o colecție de obiecte, ci o problemă de
securitate națională. Avizările și procedurile Ministerului Culturii
pentru organizarea unor astfel de expoziții trebuie regândite pentru a
evita astfel de pierderi ireparabile.
Este inadmisibil ca oameni
ca Raluca Turcan și alți politruci aflați la putere să folosească
tezaurul românesc pentru a-și face poze și pentru a-și crește
notorietatea. Patrimoniul nu este un instrument de imagine pentru
Ciolaci, Iohanniști sau Bolojani. Acesta trebuie protejat și tratat cu
respect, nu folosit în scopuri politicianiste.
Pe lângă
anchetarea acestui jaf, este absolut necesară inventarierea
patrimoniului național din muzee. Cazuri ca cele ale Muzeului Național
de Istorie a României din București și cel din Cluj, închise de ani de
zile, ar trebui să fie investigate. Managerii acestora sunt neschimbați
de prea mult timp, iar lipsa de acțiune ridică semne de întrebare
serioase asupra integrității colecțiilor. Cazul Ernest
Oberländer-Târnoveanu este de notorietate.
Instituțiile statului român responsabile de această expoziție au de dat câteva răspunsuri clare:
•
Pe ce filieră a venit solicitarea și cine a dat aprobarea unei
expoziții de asemenea valoare și anvergură într-un muzeu obscur dintr-un
orășel din Olanda?
• Există și alte exponate de la muzeele din
țară care au fost cedate pe același model în urmă cu mai mulți ani către
Muzeul Național de Istorie a României sau alte instituții ale statului
și care nu s-au mai întors la muzeele care au obiectele în proprietate?
Dacă da, din ce motiv instituțiile abilitate nu s-au sesizat și nu au
luat măsuri?
• Care era avantajul cultural/politic pentru realizarea acestei expoziții în Olanda?
•
Au existat poziții diferite din partea angajaților Muzeului Național
cu privire la expoziția din Olanda sau cu privire la manipularea
excesivă a tezaurului? Dacă da, de ce nu s-a ținut cont de aceste opinii
ale specialiștilor?
• Care a fost (dacă a existat) protocolul de
asigurare a pazei/transportului pentru această expoziție? A existat
pază asigurată de către statul român pentru această expoziție?
•
Există diferențe majore între asigurările și condițiile de securitate
pentru cele 4 expoziții externe cu tezaurul dacic (Spania, Italia,
Luxemburg, Olanda)?
• Cine a făcut analiza de securitate în
România, înainte de transferul tezaurului, și unde se află protocolul de
securitate încheiat cu țara gazdă?
• Nivelul de risc a fost cerut oficial de la SIE?
• Cine din ambasada României a primit misiunea expresă de supraveghere a obiectivului numit „TEZAUR”?
• La câte expoziții și unde a fost dus tezaurul în ultimul deceniu?
•
Face bine pieselor această expunere în expoziții temporare care
necesită frecvente manipulări și transport? Dacă nu, de ce nu s-a ținut
cont de acest lucru?
Aceste întrebări necesită răspunsuri clare
și imediate, pentru că patrimoniul nostru național nu poate fi
sacrificat pe altarul incompetenței politice și al intereselor meschine!
Mihail Neamțu, deputat AUR: „Solicit de urgență o anchetă privind înstrăinarea și vulnerabilizarea tezaurului dacic!”
„Cu
profundă îngrijorare, cer Primului Ministru, Ministerului Culturii,
Ministerului Public și Ministerului Afacerilor Interne să demareze
imediat o investigație amplă asupra modului în care s-a permis expunerea
și punerea în pericol a tezaurului dacic, un patrimoniu istoric unic,
de o valoare inestimabilă. Situația devine cu atât mai gravă cu cât, în
urma jafului de la Muzeul Drents din Assen, s-au pierdut piese
excepționale, printre care Coiful de Aur de la Coțofenești, brățări
dacice și alte artefacte prețioase.
Coiful de Aur de la
Coțofenești, o piesă simbolică a culturii geto-dacice, datează din prima
jumătate a Secolului al IV-lea î.Chr. Descoperit în 1928 în satul
Coțofenești, comuna Poiana Vărbilău, județul Prahova, de un elev al
școlii primare locale, acest coif din aur masiv cântărește 770 de grame
și este aproape intact, cu excepția unei mici părți superioare a
calotei. Decorat cu simboluri și detalii unice, coiful reflectă
măiestria artistică și spiritualitatea geto-dacilor, fiind o piesă de
referință pentru istoria României.
Conform datelor oficiale,
aproape 700 de obiecte din metale prețioase, din peste 50 de tezaure
aparținând colecțiilor a 18 muzee din România, au fost expuse începând
cu 7 iulie 2024 la Muzeul Drents din Assen, Olanda. În mod inexplicabil,
măsurile de securitate au fost deficitare, ceea ce a permis furtul
acestor bunuri inestimabile, punând patrimoniul național într-un pericol
ireparabil.
Cerem:
• O expertizare profesională imediată a
tuturor pieselor originale rămase în România, pentru a evalua starea
lor și pentru a preveni alte incidente.
• O anchetă amplă,
transparentă, care să identifice responsabilitățile în lanțul deciziilor
ce au permis această expunere și vulnerabilizare.
• Ministerului
Culturii să adopte un moratoriu de cinci ani privind expunerea sau
înstrăinarea pieselor din tezaurul dacic, astfel încât să fie asigurată
protejarea acestora.
Tezaurul dacic reprezintă o parte
fundamentală a identității noastre naționale, iar pierderea unor astfel
de piese este un act de neglijență care nu poate rămâne nepedepsit.
Coiful de la Coțofenești, brățările dacice și celelalte artefacte furate
nu sunt simple obiecte, ci mărturii neprețuite ale istoriei și culturii
acestui popor. Întreaga filieră a trădătorilor trebuie expusă public,
iar cei vinovați trebuie să fie trași la răspundere!
Îndemn
toate autoritățile competente să trateze acest caz cu maximă
responsabilitate și să ia măsuri ferme pentru ca astfel de situații să
nu mai fie posibile niciodată”, a declarat Mihail Neamțu, deputat AUR și
Președintele Comisiei de Cultură din Camera Deputaților.
Biroul de Presă al Alianței
pentru Unirea Românilor
1.9 C