Cei cei care încă își mai folosesc creierul din dotare, o minoritate din păcate, atunci cînd vor adera la o mișcare politică sau civică trebuie să se întrebe dacă o fac pentru că rezonează sincer cu mișcarea în sine sau, pur și simplu, pentru că își doresc o carieră, să mai cîștige ceva bani etc. Nu este nici un fel de rușine în a recunoaște că o faci pentru a fi mai bogat, așa cum nu este deloc o rușine să recunoști că vrei să lupți pentru o cauză fără pretenții materiale. Sîntem oameni, sîntem sortiți gîndirii egoiste, dar și altruismului, deopotrivă.

Am să abordez acum o situație ipotetică, și anume aderarea la o mișcare politică. Dacă ai un obiectiv material, chiar nu contează unde anume aderi, unde ridici palate, unde mai ștergi de praf un pantof. Este adevărat că locurile partidelor parlamentare consacrate sînt ocupate, deci este greu să pătrunzi în acel cerc, dacă nu chiar imposibil. Așa că ochești o mișcare nouă, te bagi cît mai în față și lingi diverse dosuri, sau doar le protejezi, astfel încît să fii pe liste. Să devii deputat, senator, primar. Pentru că știi că, odată ajuns acolo, poți migra unde vrei, poți face pact cu cine vrei, poți să te vinzi cui vrei pentru a face o grămadă de bani.

Nu contează cine ești și ce idei ai cîtă vreme obiectivul tău este acela de a fi ceva în lumea asta mizeră, un alt rahat de politician, cum sînt majoritatea.

Dacă însă, prin absurd, vrei cu adevărat să fii parte a unui proiect măreț în care crezi, trebuie să fii atent unde anume aderi, pentru că riști să devii ca cel de mai sus, dacă nu chiar mai prost ca el. Și anume să te bați pentru ideile altora, și, din ignoranță, să ți le însușești. Înainte de a face acest pas e bine să faci niște săpături. Să vezi cine e nenea ăla care vine și îți cere votul sau contribuția la îndeplinirea propriului vis. Să vezi ce obiective are, pe față, acea mișcare, ce plan de țară are, cine sînt piesele puse în joc etc. Să verifici proveniența banilor și dacă este publică această informație. De fapt, aici este cheia – de obicei, sponsorii nu se văd și au niște condiții nedeclarate înainte de finanțare. Și, ce este și mai important, dacă, să zicem că știi cine oferă banii, ce obiective oficiale are, trebuie să vezi dacă, odată ajunsă în Parlament, această mișcare se va dizolva sau nu în rîndul celor deja mînjiți de atîta politică. Și avem exemple aici, fie că vorbim de PRM – care, în 2000, a intrat în Parlament cu 23% și a ieșit, în 2004, cu mai puțin de 15%. De ce? Pentru că partidele care fură ca în codru au plătit și au luat cu japca aproape toți parlamentarii PRM, doar pentru că aceștia nu erau lăsați să fure de către președintele PRM, Corneliu Vadim Tudor. Și mai avem exemplul mai recent al PPDD, care a intrat în Parlament cu 16% în 2012, pentru ca în 2016 să fie pe zero. Și asta din același motiv: banii mulți sînt la cei deja consacrați, așa că săracii nou-parlamentari nu mai apucă un alt mandat ca să sugă cît mai mult.

Deci, dragul meu viitor om de succes, dacă ești idealist alege cu grijă, iar dacă vrei doar bani, alege cum dorești. Nu te lăsa mințit de cei care vin acum în postura de cavaleri călare pe cai albi, cu bani lor auriți, pentru că în spatele lor riști să vezi rînjetul unui fost președinte sau al vreunui președinte de partid parlamentar.

Este dificil de ales, deoarece este greu să fii idealist într-o lume atît de materialistă ca cea în care trăim. Eu nu îi acuz deloc pe cei care aderă la diverse mișcări așa-zis naționaliste doar pentru că vor să iasă din tipare și să fie ceva mai bogați. E dreptul lor, din păcate, chiar dacă pentru România această mentalitate este dezastruoasă, așa cum vedem că se întîmplă de 30 de ani încoace.

Celor care gîndesc mai presus de zona materială – pentru că își cîștigă existența prin forțele proprii și nu au nevoie de posturi prin Guvern sau prin Parlament pentru asta – noi le recomandăm să nu comită greșeala de a adera la vreo mișcare înainte de a-și pune întrebări de genul: ,,De unde provin banii investiți în campanie?”, ,,Care este sursa de finanțare a mitingurilor organizate?” etc.

În ceea ce privește mișcarea civică pe care Revista ,,România Mare” a lansat-o în urmă cu cîteva săptămîni, putem spune că nu vom fi duplicitari și că nu îi vom accepta în rîndul nostru decît pe cei care aderă cu sufletul la cele zece principii ale vadimismului. Credem cu tărie că actualul mod de a face politică este falimentar – asistăm nu doar la falimentul democrației, așa cum ar trebui ea să fie, ci vom asista curînd la falimentul întregii clase politice actuale, în care PR-ul are rol principal, în timp ce bunăstarea celor care votează nici măcar nu există în foaia de parcurs a guvernanților și parlamentarilor. Modul actual de a face politică bazat pe minciună și vorbe goale, pe ipocrizie și lipsă totală de bun-simț, nu rezonează deloc cu principiile vadimiste, motiv pentru care ne dorim să impunem în timp o nouă paradigmă, fiind conștienți de dificultatea acestui demers. Vom sădi o sămînță care, odată încolțită, nu va mai putea fi oprită.

TANO