Iată că în viață se mai poate

să trăiești frumos și fără stea

păsările cerului, pe toate

eu le-am fost hrănit cu mîna mea

Părul meu otrăvuri dulci exală

de tutun și nopți fără sfîrșit

am arat cu pluguri de cerneală

albul cîmp pe care-am adormit

La suflarea mea în cartea sfîntă

fremătară cedrii din Liban

eu am fost incendiul care cîntă

într-un vis de dictator roman

Am avut, dar, mîinile de ceară

sîngele nicicui nu le-a pătat

o iubire tot mai cărvunară

uneori mă trage în păcat

Însă, de va fi cîndva să fie

voi muri în linia întîi

fie-ți viața lungă, Poezie

căci din mine, numai tu rămîi!

CORNELIU VADIM TUDOR, 1983