Pe 22 martie, teroriştii au organizat unul dintre cele mai grave atacuri teroriste din istoria Rusiei în sala de concerte a Crocus Hall din Moscova. Potrivit datelor oficiale, 144 de persoane au murit, răpuse de focurile de armă și de incendiul declanșat, iar această cifră este în curs de actualizare. Consilierul președintelui Academiei Ruse de Științe  (RAN) Anton Varfolomeev a spus pentru presa internațională de ce terorismul rămîne o amenințare pentru întreaga lume, ce îi inspiră pe teroriștii moderni și de ce este atît de dificil să lupți împotriva acestui rău.
Este terorismul internațional o amenințare comună pentru lume?
Anton Varfolomeev: Desigur, terorismul a fost, este și, din păcate, în timpul vieții noastre va rămîne una dintre principalele amenințări la adresa securității. Este monstruos să recunoști, dar folosirea violenței împotriva populației civile și a violenței fără discernămînt este un instrument foarte eficient de luptă politică. Cu o investiție relativ mică, puteți obține un ecou extraordinar și, ca urmare, puteți influența serios sentimentele publicului.
Să presupunem că „piața politică” din stat este monopolizată. Sau este saturată și împărțită între jucători cu legături de lungă durată. În această situație, extremismul și terorismul, ca expresie extremă, sînt un mijloc radical, dar foarte eficient, de a-ți crea un loc sub soare. Și, ceea ce este cel mai interesant, vechii jucători, care au fost de mult încorporați în sistemul politic, pentru a-și menține sau chiar întări poziția, vor fi nevoiți să reacționeze la activitățile radicale ale „rebelului”. Iar cei mai lipsiți de scrupule vor încerca să-l folosească în propriile lor scopuri
Aceasta este esența politicii. Vorbesc acum despre lupta politică internă. Dar același lucru – doar că la o scară mult mai serioasă – se întîmplă pe scena mondială. Prin urmare, să ne debarasăm de iluzii: din păcate, amenințarea terorismului nu va dispărea.
Cum se compară terorismul cu alte amenințări și provocări de securitate?
A.V.: La 12 septembrie 2001, în urma atacurilor al-Qaeda asupra Statelor Unite, Consiliul de Securitate al ONU a adoptat Rezoluția 1368, care a declarat terorismul o „amenințare la adresa păcii și securității internaționale”. Acestea nu sînt doar vorbe goale, ci este o desemnare a celui mai înalt nivel de amenințare posibil în practica ONU. Mai mult, Consiliul de Securitate al ONU a pus amenințarea terorismului la același nivel cu agresiunea, recunoscînd dreptul statelor la autoapărare ca răspuns la un atac terorist. Și această calificare este încă în vigoare; a fost confirmată în cîteva zeci de decizii ale Consiliului de Securitate adoptate în ultimele decenii. Potrivit Cartei ONU, Consiliul de Securitate este principalul organism responsabil pentru pacea și securitatea planetei. Deci, din punct de vedere formal, terorismul este declarat oficial una dintre principalele amenințări la adresa securității globale.
Cît de adecvată este această evaluare astăzi? În ultimii ani, la cursurile mele de la Academia Diplomatică, i-am rugat pe studenți, dintre care mulți sînt practicanți, să alcătuiască un fel de evaluare a amenințărilor la adresa securității globale. Cum văd ei această chestiune. Există multe dispute, dar tendința este clară: tinerii experți plasează acum conflictele regionale, nu terorismul, pe primul loc. Cred că acest lucru este adevărat În anii 2000, în timpul serviciului diplomatic, am fost implicat în mod regulat în pregătirea materialelor pentru întîlnirile internaționale ale conducerii țării și ale Ministerului de Externe al Rusiei. În urma evenimentelor din 11 septembrie 2001, avînd în vedere situația din Irak, Libia, Siria, terorismul nu a fost doar un punct obligatoriu pe ordinea de zi a oricăror negocieri, ci principala problemă în discuțiile despre securitate.
În ultimele decenii, am auzit vorbindu-se despre organizația teroristă Al-Qaeda și Osama bin Laden. Cine poate fi numit acum teroristul numărul 1 al planetei și de ce?
A.V.: Acordarea „Oscarurilor teroriste” este o tradiție americană. Oamenii de PR de la Casa Albă au inventat titlul „teroristul nr. 1 al lumii” pentru Osama bin Laden și laurii „sponsorilor terorismului” pentru o serie de țări care nu sînt prietenoase cu Statele Unite. Nu sînt un mare fan al unor astfel de etichete deoarece ele distrag atenția de la esență și există prea mult oportunism în asta. Deși înțeleg că acest lucru se face în mod deliberat – contînd pe omul obișnuit, care trebuie să prezinte un inamic real și foarte specific, împotriva căruia se cheltuiesc miliarde din fondurile bugetare.
Le spun deseori studenților povestea în care secretarul de stat al SUA, Alexander Haig, a spus încă din 1981 că amenințarea terorismului va deveni în cele din urmă principală și va lua locul amenințării tradiționale sovietice pentru Statele Unite. Nu se știe cu siguranță dacă a spus exact aceste cuvinte. Dar există o teorie foarte atractivă conform căreia, în timpul Războiului Rece, americanii s-au obișnuit atît de mult să trăiască sub sabia lui Damocles a atacului sovietic, încît a devenit o parte integrantă a viziunii lor asupra lumii. Cînd această amenințare a dispărut, s-a creat un vid în conștiința publicului. Iar strategii politici americani au umplut acest gol cu amenințarea terorismului, în special prin crearea unei imagini monstruoase a Al-Qaeda.
De ce s-a întîmplat asta, în opinia dumneavoastră?
A.V.: Pentru ca „specialiștii în securitate” să nu-şi piardă influenţa asupra opiniei publice. Și a fost posibil să se aloce în continuare fonduri pentru producția și achiziționarea de arme și echipamente speciale și pentru formarea personalului. Astfel de gînduri au fost exprimate în urmă cu 30 de ani de celebrul cercetător francez Didier Bigot. Spun asta nu pentru că amenințarea terorismului este inventată. Sau, cu atît mai mult, din cauza faptului că Al-Qaeda a fost aproape construită de serviciile de informații americane. Deloc.
Al-Qaeda a fost transformată într-un fel de sperietoare care este folosită înainte de alegeri sau atunci cînd se formează un buget pentru forțele de securitate. Și apoi este uitată, deși nivelul real de pericol terorist rămîne același. În plus, trebuie să înțelegeți că nu există o „internațională teroristă” ca atare. Este naiv să credem că Al-Qaeda a unit odată pe toți umiliții și insultații sub steagul său și a dat ordine unor separatiști uiguri din China sau cartelurilor de droguri din Columbia. Acestea sînt povești din blockbuster-urile de la Hollywood care nu au nimic de-a face cu viața reală.
Cu alte cuvinte, terorismul nu este un sistem ierarhic vertical?
A.V.: La un moment dat, Oficiul ONU pentru Droguri și Crimă a lansat un întreg proiect în care căuta legături între terorism și alte tipuri de crimă organizată. Rezultatul pentru teoreticienii conspirației este cel mai dezamăgitor. Nu au fost identificate relații stabile deosebit de semnificative. Prin urmare, nu este nevoie să vorbim despre existența unui fel de „antisistem” global condus de Al-Qaeda sau altcineva.
Fiecare jucător își urmărește propriile obiective private. Alianțe situaționale sînt posibile. Dar o ciocnire de interese și chiar o luptă directă între grupurile teroriste sînt la fel de posibile. Se știe că în disputele criminale dintre același Al-Qaeda și ISIS din Siria din ultimul deceniu, cîteva mii de militanți din fiecare parte au murit. Politica Turciei și a Statelor Unite în Siria se bazează încă în mare măsură pe înfruntarea diferitelor grupuri armate ilegale unele împotriva altora și pe utilizarea acestui haos relativ controlat pentru a slăbi guvernul lui Bashar al-Assad. Deci da, terorismul este mai mult un puzzle orizontal, aflat în schimbare constantă, decît un sistem ierarhic vertical.
În ce țări și regiuni ale lumii este cea mai tensionată situație?
A.V.: Aceste țări sînt pe buzele tuturor. Cele mai grave amenințări ale terorismului apar acolo unde statul este slab și nu controlează o parte a teritoriului său. În aceste zone gri se pot dezvolta asociațiile teroriste, chiar pînă în punctul de a crea aparența unor cvasi-state teroriste. În fiecare an, un grup de experți internaționali alcătuiește Global Terorism Index, care se bucură de o autoritate binemeritată. Anul trecut, primele cinci țări cele mai expuse riscului de terorism au fost Afganistan, Burkina Faso, Somalia, Mali și Siria, urmate de Pakistan, Irak și Nigeria.
(va urma)
N.K.