Dragii mei, mi-am iubit țara și o iubesc ca pe lumina ochilor. Am iubit plaiurile acestea și neamul meu de voievozi, așa cum am găsit de cuviință, întru triumful poporului român și dăinuirea lui pe acest pământ.
Am iubit cu drag și pasiune tot ceea ce am considerat că este bun pentru prosperitatea românului, din toate categoriile sociale.
Dragii mei români, sunt consternat de tot ce văd, de cum se minte de la obraz, cum că trăiți în bunăstare și fericire. Cât de fericiți sunteți, se vede după portofelul vostru mai mult gol decât plin, în timp ce, folosindu-vă de hărnicia voastră, vă dați toată silința să țineți pasul cu acest capitalism lacom după bani și cât mai multă putere.
Dragii mei români, sunt un om care toată viața a muncit
cinstit și și-a văzut de treabă, cu dragoste față de neamul său,
față de limba acestui popor, frumoasă ca o grădină cu flori sub clar de lună...
Dragii mei oameni de bună-credință, trăim vremuri când toată lumea dorește să aibă bani, să trăiască bine, dar fără să facă nimic pentru progresul țării. Ba, mai mult, la tot pasul, fiecare se întrece în a denigra acest popor, sau să tragă cu tăvălugul peste memoria înaintașilor, acei oameni de toată isprava, care s-au jertfit cu adevărat pentru aceste plaiuri, ca nouă să ne fie bine. Din păcate, odată cu revoluția din decembrie 1989, binele, pentru poporul român, l-au mâncat lupii și-l vor mânca atâta vreme cât printre noi nu sunt oameni care să lupte pentru el. Avem o țară bogată, dar la ce folos, când ea este stăpânită de latifundiari lacomi, de escroci, de hoți?... Mi-e greață de tot ce văd că se întâmplă cu noi, românii, în țară, dar fiecare vom trăi în felul nostru, așa cum ne-a hărăzit soarta... Iată unde s-a ajuns, ca oamenii să nu mai meargă la medic din cauza sărăciei și a lipsei banilor... Mulți dinte copiii patriei, seara se culcă nemâncați. Ce dramă și ce suferință, într-o țară în care sărăcia bate la ușa românului, care simte, pe zi ce trece, că o duce tot mai greu!
Dragi români, vă spun cu tot regretul, ca om care a muncit pentru țara lui și căreia i-a dedicat întreaga viață, că îmi vine să și plâng când văd ce jale națională s-a așternut peste tot. Dar în pofida acestei realități triste, pare că toată lumea dansează, și fiecare, în felul lui, se distrează, însă o face doar de ochii lumii. Din păcate, realitatea este cu totul alta decât cea pe care ne-o prezintă impostorii dezbaterilor politice, și nu numai, pe ecranele televizoarelor.
Dragi români, luptați cu votul vostru până la capăt, dacă vreți ca urmașii voștri să trăiască cu adevărat într-o țară liberă, fără inculți și demagogi, fără parveniți. România este a românilor și nu a hoților la toate nivelele, care își dau mâna, semnând înțelegeri, protocoale, care nu valorează nimic pentru bunăstarea poporului român. Luați atitudine împotriva celor care zic că vă vor binele, dar care, din păcate, cu ghearele lor veninoase, sfâșie carnea de pe trupul țării, sacrificând bunăstarea copiilor voștri care doresc și ei, nu mașini de lux, nu vile cu zeci de etaje și cu piscine, ci să aibă atât cât e nevoie pentru o viață normală, fără să-și mai vadă părinții oftând, scotocindu-se prin buzunare după banii pe care nu-i au, ca să-și plătească utilitățile și să le asigure traiul zilei. Din păcate, România voastră, pe care v-o doriți o țară ca afară, este România noastră, condusă mereu de o hoardă de indivizi fără scrupule, ce pozează în români patrioți.
Dragi români, cântați, dansați, citiți, scrieți, iubiți, dar dați dovadă că voi sunteți mai marii acestor timpuri, în țara voastră cu dor de Dunăre și Carpați, în care egoismul, ura, durerea, suferința au atins cote alarmante, și asta din cauza îmbuibaților de la putere, care vor tot mai multe averi, bani, funcții, meritate sau nu... Luați seamă că într-o zi veți fi luați cu arcanul de peste tot, ca în poveștile lui Ion Creangă, și duși la oaste pentru războaiele altora... Războiul nu ține cont de nimic... Omoară, chiar dacă ești singurul copil la părinți. Războiul ucide fără să știe că ești sărac și că legiuitorul te-a trimis să lupți împotriva semenului tău, pe care niciodată nu l-ai cunoscut și nu ai avut vreodată de-a face cu el.
Dragi români, știu că voi fi aspru judecat de toți privilegiații acestui capitalism, de la cel mai mic până la cel mai mare profitor... Ei nu vor să fie criticați, ar însemna să-și piardă ciolanul pe care au pus gheara... Cred în puterea voinței voastre, de oameni cu colana vertebrală dreaptă, și știu că veți pune stop odată pentru totdeauna abuzurilor din rândul oamenilor politici, al parveniților și lipitorilor de toate soiurile, care în nici un caz nu vor binele națiunii noastre... Iar în cei 36 de ani care s-au scurs de la revoluția din decembrie 1989, vedem cu toții cât de greu o duce poporul român și cât de bine trăiesc cei care s-au îmbuibat, având în mâinile lor funcții politice... De fapt, politica este fabrică de bani pentru cei care și-o însușesc fără să aibă vreo chemare în această direcție, doar tupeu și  obrăznicie. Aceștia sunt oamenii noștri politici. Feriți-vă de a le mai da votul doar că vă sunt simpatici... Pentru că de la ei vin toate necazurile poporului nostru... Nu-i mai întâmpinați cu aplauze dacă nu le merită, pentru că din cauza lor s-a ajuns unde s-a ajuns. Atunci nu vă mai plângeți că sunteți la ananghie și că v-au migrat copiii pe meleaguri străine. Nu vă bucurați că aveți libertatea de a merge oriunde, pentru că și așa, voi, oameni de rând, care abia vă duceți zilele de azi pe mâine, nu veți ajunge pe unde se duc politicienii veroși, în mașini luxoase, cu avioane private, sau cu iahturi pe mări și oceane.
Capitalismul este mâna hulpavă, care ia bani de la cei săraci, oameni care muncesc pe un salariu de mizerie și care nu au nici o șansă de viitor, ci doar să-și plătească datoriile la bănci, taxele la grădiniță, facturile la apă, curent electric... Și dacă le mai rămâne ceva pentru hrană, e bine, dacă nu, fiecare cu soarta lui, fiindcă statul, pe care și el îl plătește din puținul său, nu îl ajută cu nimic.
Dumnezeu să binecuvânteze acest popor, care nu trebuie să mai sufere.
Te iubesc, Românie! Vă iubesc, români!
ION MACHIDON,
directorul Revistei „Amurg sentimental”