Cam după Primăvara de la Praga, cehoslovacii își făcuseră și ei un ,,Robinson Crusoe” al lor, care începea onorabil, dar curgea spre un plictis general, fiindcă toată lumea citise cartea și cunoștea deznodămîntul. Numai că ultima parte i-a lăsat pe toți buzbeci, motiv ca filmul să fie nominalizat la Festivalul de la Karlovy Vary din anul următor. Stînd el pe insula aceea, la început, 15 ani singur și, mai apoi, alți 5 ani în tovărășia omului Vineri, care, neștiind cehește, se cheamă că naufragiatul nostru tot singur era, se vede treaba că Jiri Crusoe ăsta se dilise de-a binelea.
Pentru că, odată ajuns acasă, la muiere și copii, omul s-a dus în fundul curții, că avea o curte mare, a pus mîna pe cazma și s-a apucat să sape un șanț de jur împrejurul unei movile de pămînt, care avea drept în mijlocul ei un salcîm. Și umplînd șanțul cu apă, i-a zis muierii:
- Fă, de-acum încolo, asta e insula mea. Să nu vă prind că mă deranjați cu ceva, că vă ia mama dracului!
Și scenografii de la Studiourile ,,Barandov” de lîngă Praga i-au amenajat nebunului insula cu de toate: păsări, pomi și iarbă, i-au săpat o fîntînă și i-au cumpărat o capră, de-l făceau să se simtă taman ca în mijlocul Pacificului.
Cică așa ar fi stat lucrurile și cu Adrian Sîrbu, fostul patron de la PRO-Tv. După ce americanii l-au lăsat fără jucăria din Bulevardul Pache Protopopescu, să nu se dilească și el, bossul și-a amenajat acasă un studio mai mititel, numit ALEPH, unde totul – lumina, decorurile și vestimentația angajaților – este de un alb auster și orbitor, ca în spitalele din filmele americane. O televiziune de mic-litraj sau o televiziune de nișă, cu o rază mică de bătaie, cam pînă la Ploiești și îndărăt, spre Giurgiu și Oltenița. Care îl face pe Iohannis, aflat la schi pe Postăvaru sau în vîjîială pe la Piramide sau la Miami, să n-audă cum Tatoaica îl face retardat. Cică, nu demult, cînd Xi Jinping și Biden se adunaseră în Bali, cum să-i pună piedică lui Putin, cineva lansase la o televiziune globalistă zvonul că un domn înalt și o doamnă răvășitoare, îmbrăcați lejer în alb, fuseseră văzuți jucînd golf pe imașul din spatele hotelului, unde cei doi lideri ai lumii se convorbeau în cel mai mare secret. A doua zi, însă, administrația de la Cotroceni a dezmințit apăsat zvonul mîrșav.
O televiziune de apartament, cu puține angajate care, dimineața, prezintă știrile zilei precedente, iar, pe la prînz, buletinul meteo de azi pe mîine. Au și invitați care își dau cu părerea despre ce se mai petrece în lume. Pe dată, rînduindu-se, două fete sar, cu halate albe ca niște doctorițe, să se ocupe de ei. Una cu părul șaten, pieptănat cu cărare la mijloc și adunat la ceafă, într-un coc meschin, are gîtul adus înainte ca o găină, leită Monica Iacob Ridzi, fosta ministreasă, fără noroc, fiindcă furase pentru familia Băsescu. Această domnișoară e tare în politica externă și doar ea are voie să pună întrebări unor comentatori mai însemnați, precum Ion Cristoiu. În rest, duduia nu zîmbește neam și nu i se mișcă nici un mușchi pe față. Colega ei este cam de aceeași factură. Ce-i drept, nu se pricepe la politica externă, dar, în schimb, e frumoasă de te îndoaie. Și ea are aceeași frizură, cu părul lins, dar se vede că e actriță la bază, căci știe să zîmbească. În rest, același limbaj para și non-verbal, cu mîrîielile, gestica și mișcările imperceptibile ale feței, prin care transmite o gamă variată de gînduri și stări sufletești.
În noiembrie 1989, pe cînd se ținea Congresul al XIV-lea al PCR, s-a dat la televizor un film color de propagandă cu realizările mărețe din România Iepocii de Aur. Totul era luminos în acel film: și mîndrețea de realizări, și chipurile Ceaușeștilor. Și mă întreb ce efect ar avea în comparație cu gunoaiele, șobolanii și poluarea înfricoșătoare a țării din zilele noastre? Tovarășul Eugen Mandric, un obișnuit al TVR, citea un text pe măsură. Dar, ce să vezi, după arestarea Ceaușeștilor, s-a dat iarăși filmul, însă cu un alt comentariu, citit de același Eugen Mandric: dictatorul și asasinul, savanta analfabetă, foamea și frigul etc... Se vede treaba că securiștii care plănuiseră răsturnarea lui Ceaușescu erau prea absorbiți cu împărțirea României, de n-au băgat de seamă absurdul situației: păi, dacă 25 de ani Ceaușeștii făcuseră prăpăd în jurul lor, cine plănuise și realizase modernizarea țării?
Serile trecute, pe cînd îl vedeam pe Gâdea cum îl tot lingușea pe Nicolae Ciucă (,,Ați căzut rănit, ca un erou, în bătălia de la Kandahar...”) și acesta etala o figură cretină, lăsînd impresia că ori nu înțelege ce i se întîmplă, ori îi crăpa obrazul de rușine, mă gîndeam cît de departe este clipa cînd nemuritorul Gâdea va mătura pe jos cu bietul Ciucă, la ordinul Varanului.
Klaus Iohannis vorbește cum vorbește, fiindcă nu știe prea multe. El este ca atunci cînd te-ai prezentat la un examen scris și ți-a căzut ce nu știai. Aveai de învățat 20 de lecții. N-ai dormit două nopți și ai învățat 19, căci la ultima a început să-ți curgă sînge din nas. Normal, te-ai oprit zicînd: las’ că n-o să-mi cadă tocmai blestemata aia de lecție. Și tocmai aia ți-a căzut! Să zicem, ,,Poezia lui Hașdeu”. Tu știai tot despre Hașdeu: că fusese un copil-minune și ajunsese lingvist, istoric, dramaturg, prozator, gazetar, profesor, spiritist. Ce mai, un uomo universale. Ai în față o coală albă A4 și îți aduci aminte doar că în materie de versuri a scris două volume: ,,Poesie” și ,,Sarcasm și ideal”. Atît și nimic altceva. Ce faci în cazul acesta? Ori ieși din examen, sperînd că la toamnă vei fi mai norocos, ori demonstrezi că-l știai pe Hașdeu ca pe apă și umpli 5 foi, pe lîngă subiect, mizînd pe înțelegerea profesorilor care-ți vor da măcar un 5, de milă. Dar tu iei nota 1, făcîndu-l pe tac-tu să exclame, ca Ilarion Ciobanu: ,,Măi Romi, mai bine beam banii, în loc să fi dat cu ei în meditatori!”. Ori, faci literele mari de un centimetru și blancuri pe măsură, să umpli pagina cu nimicul pe care îl știai.
Așa e și cu Iohannis: vorbește rar, fiindcă în capul lui e o mare sărăcie, ,,Pee-See-Dee!”). Sau cum spunea fostul său prieten, Crin Antonescu, vorbește rar, fiindcă gîndește și mai rar. Pe de altă parte, se știe că acela care vorbește mult e un tip comun și spune tîmpenii multe. În schimb, cine vorbește puțin sau deloc e un om special. Dar Iohannis nu-și găsește locul nici colo, nici dincolo. Dacă în 8 ani de domnie n-a fost capabil să facă nici măcar atîtica pentru țara și supușii săi pe care i-a dat pe mîna UE, NATO și SUA, la ce i-ar fi folosit talentul oratoric? Sub conducerea lui, România a ajuns o țară aflată sub ocupație militară străină și administrată din afară...
Dar la ceva tot se pricepe dictatorul Iohannis. Închide gura contestatarilor săi, dezlegînd cîinii cenzurii sau, după caz, cumpărîndu-i pe rebeli. Așa cum face cu puținele publicații care au mai rămas în circulație și cu televiziunile. Dar nici rivalii săi nu sînt făcuți cu deștiul. Inventîndu-se internetul cu canalele You Tube, Facebook și celelalte, ei au născocit PODCAST-ul cu bătaie scurtă, prin care îl fac praf pe marele nimic, fiindcă cenzura nu-i ajunge sau poate se preface că nu-i ajunge, joacă la două capete, cînd or veni rușii, să-i găsească la coarnele plugului, vorba lui Eugen Barbu.
Cineva care mă iubește așa cum sînt mă vizitează periodic aici, la Mălăieni. Și ca să nu vină cu mîna goală, îmi aduce din librăriile și anticariatele bucureștene cărți și reviste. Și, ca un bonus pentru sîrguința mea la învățătură, stickuri, dacă știți ce sînt acelea, adică niște drăcii cît două dește ale unui copil. Pe unele sînt înregistrate interviuri și conferințe cu oameni de seamă din zilele noastre – artiști, savanți, sportivi de renume -, nu vreun bou de politician, neapărat doctor în prostologie. Toți cu limbariță împotriva guvernanților, dar n-au avut loc pe televiziunile mari și s-au oploșit pe canalele internet. Doamne, și ce e la gura lor, n-aveți idee! Pe altele, concerte simfonice și de muzică populară, teatru, operă și balet, preluate în cea mai mare parte de pe ,,Mezzo”. Și cînd mă satur de citit, înfig stickurile acelea undeva în spatele televizorului, căci sînt abonat la internet, și mă delectez pînă nu mai pot.
Așa l-am redescoperit pe cărturarul Constantin Barbu conferențiind pe mai multe subiecte de interes național: misterul morții lui Eminescu, vechimea românilor pe teritoriul fostei Dacii, necesitatea înființării unei Mitropolii la Constanța. Pe teribilul profesor de Literatură Română Constantin Barbu de la Universitatea din Craiova îl știam de pe vremea cînd îl tot chema Dan Diaconescu la fosta lui televiziune, OTV, dacă îi mai ține minte cineva și pe el, și televiziunea lui. Tot vorbea despre viața și opera lui Eminescu, și lumea se întreba de unde știa atîtea, că toți învățaserăm la școală despre Eminescu, dar ce ne spunea el nu ne spusese nimeni. Omul este neschimbat: cam de 65 de ani, mărunțel și la fel de excentric în frizură, gîndire și exprimare. Aceleași ticuri verbale, caracteristice unui vorbitor pe care îl interesează doar să fie înțeles de public, nu și rigorile omileticii, leșinată după desueta artă pentru artă. În tinerețe, Constantin Barbu fusese un mentor al marelui filozof Constantin Noica, ostracizat de autorități la Păltiniș, și abia aștept să publice, așa cum a promis, o carte cu interviuri luate acestui savant, ceva peste ce au realizat Liiceanu, Pleșu și Marian Munteanu.
În anul 2021, sfidînd încă o dată Covidul, înalt prea sfințitul Teodosie Tomitanul, episcop al Tomisului, a revenit asupra unei solicitări mai vechi – anume, înființarea unei Mitropolii la Constanța. Chestiunea s-a discutat parțial și la televizor, și în presa scrisă, dar fără vreun rezultat, căci Patriarhia a ținut-o pe-a ei: din moment ce nu există documente care să ateste vechimea ortodoxiei române în Dobrogea, nu se justifică înființarea unei Mitropolii la Constanța.
Ca urmare a acestui demers, în ziua de 26 mai 2021, scriitorul Constantin Barbu s-a deplasat la Constanța, unde a ținut o conferință, difuzată doar pe internet. De cînd globalizarea și non-suveranitatea națională au parazitat conducerea țării și a societății civile în întregime, a vorbi la televiziunea publică despre naționalism și patriotism a ajuns un delict grav. Discuția a pornit de la scrisoarea de răspuns trimisă de Cancelaria Sfîntului Sinod de la București, care, considerînd că istoria Dobrogei este necunoscută sau nelămurită, afirmă că nu se pune problema înființării unei Mitropolii la Constanța. Din acest moment a intrat în luptă arhivistul Barbu, care n-a mai vrut să fie profesor, de teamă să nu ajungă didacticist. Ca urmare, el a pus în bătaie artileria grea a documentelor, imposibil de contestat. Și, încet-încet, prin sîrguința sa de atîția ani, Universitatea ,,Ovidiu” din Constanța se află în posesia unei opere fundamentale – ,,Monumenta Romaniae Historica” –
numărînd peste 100 de volume tipărite, care conțin copiile color ale originalelor din piele, papirus sau hîrtie, atestînd vechimea românilor în Europa, și aflate în custodia academiilor și arhivelor străine. Actualmente, aceste volume sînt păstrate în biblioteca Universității din Constanța. În afară de acestea, savantul Barbu mai deține materie pentru alte aproape 1.000 de volume, cîntărind peste 5 tone, dar lipsa banilor îl împiedică să le tipărească. La fel de costisitoare este și operația de obținere a altor copii după manuscrise de aceeași factură, căci, spre exemplu, biblioteca Vaticanului pretinde 25.000 de euro pentru fiecare document copiat. Se încumetă Patriarhia Română să sponsorizeze această acțiune?
Din lipsă de spațiu, doar voi enumera conținutul cîtorva acte privind apartenența românilor la străvechiul neam pelasgo-iliro-traco-geto-dac, apărut în acest colț de Europa dinspre India, acum 8.000 de ani înainte de Christos, deci în plin Neolitic; reactivarea Mitropoliei la Constanța, străbunica BOR, este o necesitate, fiindcă a mai fost, după cum urmează. ● În perioada 275, cînd cu retragerea aureliană din Dacia în sudul Dunării, și pînă în 1359, cînd Mitropolitul Vicina trece din Sciția Minor cu scaunul la Curtea de Argeș, unde se înființase Mitropolia munteană, în provincia Tomis, timp de 1.000 de ani, s-au rînduit mulți Mitropoliți: Evanghelios (anul 370), Marcus, Bretanian, Gerontius, Terențius I, Teotem (390-407), Terențius II, Timotei, primul Mitropolit al Sciției, Ioanes Tomitanul și alți cîțiva, plus 14 episcopi. Aceasta înseamnă că acolo a existat o populație. ● Ai vechime, ai noblețe și poți să-i privești pe alții de sus. ● Expresia ,,Ai carte, ai parte” se pretează la trei semnificații: ai act de proprietate pe ceva, înseamnă că ești stăpîn pe acea proprietate; ai învățat carte multă, poți duce o viață mai ușoară; ai charta (act de naștere), poți dovedi că exiști. Aceasta înseamnă că Ortodoxia Română este cea mai veche Ortodoxie din Europa. ● Există actul de cumpărare a Transnistriei de către cîțiva boieri moldoveni din vremea lui Duca-Vodă, Sec. XVI. ● Există și un act cu existența dacilor pe Insula Șerpilor, pe vremea lui Burebista. ● Mitropolia Tomisului a existat cu 2.000 de ani înainte de atestarea Bucureștilor, în 1456. ● De ce Patriarhul Daniel nu vrea să strălucească prin Ortodoxie?
PAUL SUDITU