Din momentul mediatizării presupusei invazii a Armatei Roșii în Ucraina, televiziunile și presa autohtone, în lipsă de un subiect mai bun, s-au pus pe stîrnit panică în rîndul populației, prezentînd niște banale ordine de chemare ale rezerviștilor drept dovezi ale unei iminente mobilizări a oamenilor pentru pregătirea de război. De aici a început o întreagă dezbatere în social-media legată de posibilitatea ca, în caz de război, să ne apărăm țara într-o luptă cu dușmanul. Pentru că îmi place să mă informez am generat pe Twitter, unde am principalul cont de social-media, pe Instagram, pe LinkedIn și pe Facebook  un sondaj de opinie cu întrebarea: „Dacă mîine România ar fi atacată militar, v-ați înrola ca să o apărați?”, cu două variante simple de răspuns: „Da” și „Nu”. La finalul celor trei zile de rulaj, procentajul a fost: 70% ,,NU” și 30% ,,DA”. Mărturisesc că m-a mirat rezultatul și, în lipsa unor comentarii postate, aș fi rămas nelămurit. Așa am aflat de ce majoritatea covîrșitoare a celor care au răspuns nu consideră necesar să cadă pentru țară, în caz de război.
Am să fac publice cîteva răspunsuri ca să judecați singuri: „Niciodată! Nu mai avem ce!”; „Opinia mea este că nu mai au ce să apere. Țara este vîndută bucată cu bucată. Trebuie să o apere cei cu pensiile speciale, nu oamenii de rînd care abia trăiesc de pe o zi pe alta. Salariile, pensiile, alocațiile… sîntem la coadă cu totul. Atunci pentru ce?”; „Să meargă ăia care au pensii speciale”; „E interesant de văzut cîți vor să-și riste pielea pentru cei cu pensii speciale, generali de carton, bombardieri, hoți etc.”; „Oare ce ar mai putea apăra românii, cînd aproape totul este în posesia străinilor?”; „Nu, am luat o țeapă, oamenii care ne conduc nu merită să mori pentru ei. Ei poate au ce să apere, eu nu”.
Sau: „Oare ce mai e de apărat în țara asta? Terenurile lui Gigi Becali, vilele lui Dragnea, Videanu și Oprișan, multinaționalele care ne plătesc salariu minim în timp ce corporatiștii își umplu sacul cu miliarde de euro, miile de biserici din care popii trăiesc în lux, politicienii noștrii corupți pînă în măduva oaselor? Ce să apărăm? Apa noastră care acum e la francezi, curentul nostru care acum e la italieni, petrolul nostru care acum e la austrieci, pădurile pe care nu le mai avem... ce să mai apărăm? Pensionarii cu pensii speciale de sute de mii de lei, sutele de generali făcuți la apelul bocancilor pe timp de pace, drepturile comunității LGBT, drepturile țiganilor și al pușcăriașilor... Ce să mai apărăm?”; „Cînd spuneți «România» vă referiți la proprietățile «investitorilor strategici» și la conacele ciorditorilor mioritici?!”; „Nu. Este stupid să îți riști viața pentru bătaia altora pentru putere”; „Pentru România mea răspunsul este DA. (Sper că nu v-am surprins)” și „Eu mă înrolez orice ar fi. Este pămîntul unde m-am născut. Plus că eu de felul meu sînt mai războinic, nu mă dau în lături de la a mă bate pentru o cauză bună. Pe de altă parte, nu sînt de acord cu trupe NATO sau americane pe teritoriul României. Da, NATO, UE, sînt de acord, nu sînt împotrivă, dar nu văd rostul trupelor străine în țara mea. Și tot pe de altă parte, eu am o cu totul altă viziune cu privire la politica noastră externă. Am mai spus-o și cu alte ocazii: cu Rusia trebuie să avem o relație de bună vecinătate, măcar pentru a beneficia de potențialul ei economic. Îmi place ce a făcut Ungaria, a contractat gaz ieftin pînă în 2035. Statul român are o politică externă neghioabă. Am părăsit aproape total și piața chineză. De Africa nu mai zic. Avem un președinte inadecvat misiunii sale și la fel este și ministrul de Externe”.
Așa cum puteți vedea, majoritatea românilor nu ar muri pentru privilegiile, bogăția și puterea unora care le rîd în nas de 32 de ani, și au dreptate. Doar că întrebarea era dacă s-ar înrola să-și apere țara, nu pe cei de care sînt nemulțumiți. Aș zice că toți aceștia confundă, așa cum spunea Tudor Vladimirescu, tagma jefuitorilor cu patria, ceea ce nu e bine deloc, fiindcă atunci cînd se vor trezi cu o cizmă străină pe gît, în fața casei arse și a familiei măcelărite, o să fie deja prea tîrziu.
Toți anii scurși de la Revoluție au dus la erodarea sentimentului patriotic în populație. În primul rînd fiindcă el a fost pus pe picior de egalitate cu comunismul și abuzurile sale. Apoi, fiindcă hoția, incomeptența și nepăsarea clasei politice românești din ultimii 32 de ani i-au împins pe oameni să plece de aici, spunînd peste tot ce rău e în România și ajungînd cu timpul să creadă că țara e de vină pentru ceea ce li se întîmplă și nu politicienii care o conduc. Au ajuns în acest punct și din cauza mass-media, care de ani de zile promovează scandalul și lucrurile negative, doar fiindcă cineva le-a băgat în cap că doar astea fac audiență, iar atunci cînd ești înconjurat de știri negative ajungi să crezi că nu mai există nimic bun în jurul tău.
Cu siguranță în toate familiile celor care gîndesc că nu au de ce să-și apere patria, pe care o confundă cu îmbuibații din jur, există o persoană alături de care nu le place să trăiască, fiindcă e rea, certăreață, invidioasă și le face viața grea. Ce ar face acești oameni dacă mîine o gașcă de bătăuși ar da buzna la ei în casă lovindu-le rudele, distrugîndu-le avutul și batjocorindu-le copiii și nevestele? Nu și-ar apăra casa, doar pentru că există acolo o persoană sau mai multe, de care sînt nemulțumiți? Ar permite să fie alungați din casa lor, sau să devină servitori ai noilor stăpîni, doar pentru că ar considera că nu merită să-și apere și acel membru al familiei care-i nemulțumește? Credeți, domnilor care vă confundați patria cu niște conducători vremelnici și incompetenți, care vă plîngeți de cei cu pensii speciale pe care-i urîți, fiindcă  mass-media v-a spus că din cauza lor sînteți voi săraci, în loc să vi-i arate pe incompetenții care vă guvernează și care sînt adevărata cauză a sărăciei tuturor – credeți, deci, că atunci cînd strămoșii noștri din ultimii 2000 de ani mureau pentru pămîntul ăsta o duceau mai bine? Aveți senzația că dacii lui Decebal, românii lui Gelu și Basarab, ai lui Mircea, Vlad sau Ștefan o duceau mai bine? Mă îndoiesc că era așa, mai ales că Mihai Viteazul, sub presiunea bogaților din epocă, i-a legat de glie pe țăranii cu care pornise la luptă. Adică i-a obligat să nu se poată muta de pe pămîntul bogatului căruia-i serveau, chiar dacă ăla ar fi fost tiranul tiranilor. Așa-i că nu era bine? A, și să nu uit: cînd țăranii protestau, „jandarmii” care interveneau nu îi arestau ca acum, ci-i ucideau fără multă vorbă, fiind și lăudați pentru asta. Totuși, țăranii se băteau cu invadatorii fiindcă știau că o fac pentru ei, pentru familiile lor, pentru copiii lor, pentru demnitatea lor de oameni, avînd credința că într-o zi lucrurile se vor schimba și pentru ei.
Cei care vă întrebați ce să mai apărăm cînd totul este în mîna străinilor, credeți că românii ardeleni care au stat 800 de ani sub ocupația maghiaro-austriacă și-au pus problema asta cînd năvăleau peste ei turcii sau tătarii, ori puneau mîna pe arme ca să-și apere pămîntul, casele și familiile? Cum ar fi fost să gîndească la fel ca noi? Nu mai vorbim de faptul că, pe lîngă inamicul extern cu care se băteau, mai erau nevoiți să reziste și  presiunii permanente la care erau supuși de maghiari și, mai tîrziu, de austrieci, pentru a-și lepăda limba și credința.
Venind mai aproape de epoca modernă, crede cineva că românii care s-au dus la moarte pentru Marea Unire din 1918 o duceau extraordinar și își iubeau clasa politică? Știți cît de mare era diferența între cei bogați și sărăcimea orașelor și satelor? Considerați că țăranii, orășenii, femeile și copiii care au murit pe front luptînd cu inamicul nu aveau în jurul lor „bombardieri”, îmbuibați, politicieni corupți și nepăsători la durerea lor? Vă asigur că aveau și, cu toate astea, nu au pregetat să moară pentru patrie, fiindcă „țara e norodul, iar nu tagma jefuitorilor”, cum spunea Tudor Vladimirescu. Ne plîngem că sîntem o colonie exploatată de alții și că politicienii noștri nu au demnitate și orgoliul de a se bate pentru țară și pentru noi. Dar noi? Cum sîntem? Dacă elitele politice au trădat țara, așa cum spun cei 70% dintre respondenții la sondajul meu, trădăm și noi? Nu mai rămîne nimeni să se bată pentru România?
Nu mai avem nici măcar orgoliul celei mai vechi națiuni europene sau al unei istorii de două ori milenare? Micționăm pe umilințele, suferințele, batjocura și jertfa milioanelor de strămoși? Avem obrazul să facem asta? E ca și cum ne-am pîngări mormintele bunicilor și ale părinților. Am ajuns chiar atît de jos ca oameni și ca popor?
Nu cred. Nu pot să cred asta și nu fiindcă mi se pare inacceptabil, ci fiindcă știu că, în adîncul sufletelor lor, românii nu sînt așa. Sînt revoltați de ceea ce li se întîm­plă, sînt furioși pe clasa politică care nu a făcut nimic pentru ei și pentru țară, dar nu vor permite ca alții să stăpînească pămîntul lor și pe ei, fiindcă știu că e greu printre străini, iar diaspora poate depune mărturie despre asta.
Cei 70% își doresc în fruntea României oameni competenți, cu bun-simț, care să muncească pentru țară și oameniii ei în loc să se certe toată ziua pe la televiziuni. Cei 70% nu își disprețuiesc țara, ci sînt disperați cînd văd în ce hal a ajuns și speră ca, prin declarații grave ca acestea, să atragă atenția clasei politice asupra faptului că ceva nu merge bine. Din păcate, cei de la putere sînt ocupați cu ale lor, nu cu ale noastre, iar asta înseamnă că a venit momentul să fie dați la o parte și înlocuiți cu niște oameni care nu au mai fost implicați în politică pînă acum, care să conducă țara așa cum își doresc majoritatea locuitorilor ei: cu responsabilitate.
NICU MARIUS MARIN,
antreprenor HORECA