Militanții mișcării talibane au atacat unul dintre districtele Kandahar, al doilea oraș ca populație din Afganistan. Potrivit surselor Tolo News, teroriștii au reușit să captureze două avanposturi. Surse relatează despre bătăliile din zona închisorii centrale și din zona pieței. Presa susține că, în urma atacului, mai mulți locuitori ai orașului au fost răniți și uciși, dar nu se cunoaște numărul exact al victimelor.

Oficialii, în special guvernatorul Kandahar, spun că situația din oraș este sub control și că talibanii s-au retras. Cu toate acestea, autoritățile resping și alte succese ale talibanilor, care susțin că pînă acum controlează deja aproximativ 85% din teritoriul țării. Este adevărat, chiar și talibanii recunosc faptul că ei controlează în principal regiunile mici și împrejurimile lor. Centrele administrative provinciale sînt încă deținute de autoritățile afgane. În același timp, nu se poate spune că talibanii nu încearcă să preia controlul asupra orașelor. În prezent, potrivit unor informații, există bătălii în cel de-al treilea cel mai populat oraș - Herat.

Ofensiva talibanilor împotriva orașului Mazar-i-Sharif a fost oprită recent. Militanții nu își abandonează încercările de a pune mîna pe Jalalabad și, potrivit rapoartelor mass-media, chiar controlează unul dintre districtele orașului. Motivele pentru care formațiunile armate ale talibanilor nu încearcă încă să intre în posesia centrelor provinciale și a capitalei Afganistanului prin forță sînt în general de înțeles. În această etapă, garnizoane mai mult sau mai puțin importante ale armatei afgane sînt staționate în aceste orașe, care rămîn încă loiale autorităților oficiale, iar liderii mișcării în această etapă nu vor bătălii urbane asociate cu distrugeri și cu mari victime în rîndul populației civile.

Conducerea talibanilor se așteaptă pur și simplu ca mai devreme sau mai tîrziu unitățile și formațiunile propagandiste ale armatei afgane să treacă de partea talibanilor și problema să fie soluționată de la sine.

Intriga principală este dacă forțele armate ale Kabulului vor rezista atacului formațiunilor talibane și în ce măsură se poate conta pe ele.

Forțele părților implicate

În prezent, efectivul armatei naționale afgane, conform estimărilor inexacte și incomplete ale mass-media străine, ajunge la aproape 200.000 de oameni (Forțele Terestre – 130.000 de persoane, Forțele Aeriene – 6.000 de persoane, personalul militar al forțelor de comandă și control, forțe operaționale, structuri auxiliare – 55.000 de persoane). Aproximativ 20.000 de soldați și comandanți servesc în corpurile și subdiviziunile Direcției principale a securității naționale din Afganistan și peste 140.000 de oameni în poliția națională afgană, de frontieră și locală. Forțele armate afgane sînt echipate cu peste 170 de transportoare blindate М113А2, 8.500 vehicule HMMWV, 250 de tancuri T-62 și aproximativ 600 de tancuri T-55 depozitate. Artileria cu rachete include 50 de vehicule BM-21, artileria cu butoi mai mult de 150 de obuziere D-30A.

În plus, armata afgană a primit de la țările NATO și aliații lor o cantitate semnificativă de arme și echipamente militare în cadrul programelor de asistență militară – în principal arme de calibru mic, mortiere, lansatoare de grenade și muniție. De exemplu, în 2007, Turcia a donat 24 de obuziere M-114 de 155 mm armatei afgane, precum și piese de schimb și 2.200 de runde pentru acestea. În ceea ce privește numărul formațiunilor armate ale talibanilor, nu există date exacte despre numărul acestora, nici despre echipamentul cu arme și echipamentul militar.

Conform unor estimări, există mai mult de 100.000 de luptători și comandanți în rîndurile talibanilor, deși mai des putem vedea estimări în regiune de 70.000 - 80.000 de oameni.

Cu toate acestea, în orice moment, lupta și puterea numerică a mișcării pot crește de mai multe ori, deoarece liderii talibani aderă la principiul lor tradițional de completare a rîndurilor unităților lor: „ziua – un fermier, noaptea – un luptător pentru credinţă”. Putem spune cu încredere că o parte semnificativă a echipamentului militar a căzut în mîinile talibanilor direct de la armata afgană.

Conform raportului Camerei de Conturi a SUA, numai în perioada anterioară datei de 12 februarie 2009, în Afganistan s-au pierdut aproximativ 87.000 de arme transferate guvernului afgan din Statele Unite în 2004-2008, precum și 135.000 de arme trimise în Afganistan de către țările membre NATO. Cu alte cuvinte, aceste arme au fost fie vîndute de soldații și comandanții afgani, fie înlăturate împreună cu dezertorii.

În doar patru ani, armata națională afgană a pierdut atîtea arme de calibru cît a avut cea de-a șasea armată a Wehrmachtului de la Stalingrad. Potrivit NBCNews.com, talibanii au afișat recent containere pline de arme și echipamente militare confiscate de la forțele armate afgane. Vorbim despre 900 de unități de arme de calibru mic, 30 de vehicule tactice ușoare (cel mai probabil HMMWV) și 20 de pickup-uri ale armatei. Majoritatea armelor și echipamentelor militare se află capturate (sau, cel mai probabil, predate) fără luptă.

Aceste fapte conduc la o analiză a eficacității și pregătirii în luptă a forțelor armate din Kabul, deoarece acești indicatori nu sînt mai puțin importanți decît numărul de arme și echipamente militare. În acest sens, este recomandată referirea la experiența sovietică în construirea armatei afgane în perioada 1979-1989.

Unii consilieri și specialiști sovietici au crezut că este mai ușor să rezolve singuri problema decît să învețe un ofițer afgan să o facă. În același timp, au fost încurajați de declarațiile liderului de atunci al Afganistanului, Babrak Karmal, de genul: „Avem încredere deplină în voi. Comandați, dacă vi se pare necesar, trupele noastre, ca pe ale voastre”.

Acest lucru a dus la faptul că, la vîrful campaniei din 1979-1989, armata afgană nu a fost capabilă să desfășoare operațiunile militare pe scară largă și cu intensitate ridicată, cerute de condițiile situației din Afganistan. Armata afgană a suferit din cauza unor probleme, precum dotarea scăzută a formațiunilor și unităților și dezertările în masă. Inclusiv din această cauză, capacitățile de luptă ale armelor și echipamentelor militare nu au fost pe deplin utilizate.

Adesea, subunitățile și unitățile afgane, fiind supuse unei propagande islamice masive, își pierdeau capacitatea de luptă și în deplină forță treceau de partea rebelilor. Specialiștii militari sovietici nu au reușit să scape complet armata afgană de viciile grave. Și nu există nici o îndoială că armata americană care părăsește Afganistanul s-a confruntat cu aceleași probleme.

Prin urmare, aceasta este o concluzie dezamă­gitoare – cel mai probabil, armata națională afgană, sub asaltul talibanilor, fie se va împrăștia, fie batalioanele și brigăzile conduse de comandanți vor începe să treacă de partea mișcării islamiste. Acesta a fost deja momentul în care talibanii au luat Kabul fără luptă la 27 septembrie 1996 și au fondat Emiratul Islamic al Afganistanului. Cel mai probabil, acest lucru se va întîmpla din nou în prezent. Liderii Kabulului nu ar trebui să se bazeze pe armata lor națională ca pe o forță formidabilă și stabilă în luptă.

D.A.