Trăim într-o epocă în care fiecare se pricepe să facă de toate, de la zugrăvit la instalaţii electrice, de la agricultură la reparat ceasuri, de la montat chiuvete la reparat autoturisme, la pus tablă pe casă etc., fără să aibă pregătirea necesară. Şi asta doar că a tras cu ochiul la unul şi la altul. Ce mai încoace şi-ncolo, perioada aceasta postdecembristă a făcut ca tot omul să fie prezent acolo unde trebuie, însă, atunci cînd îl cauţi, nu-l găseşti niciodată. Pentru că oamenii nu-şi văd decît propriile interese, uitînd că o meserie învăţată temeinic este o carte de vizită extrem de importantă în găsirea unui loc de muncă. Mai mult, unii oameni, cum se văd pe val, se rup de realitate şi fac tot ce le trece prin cap. Este vorba despre politicieni, care, cum ajung la Putere, încep să dea dovadă de snobism, afişînd opulenţă şi arătînd lumii cît de şmecheri sînt ei, ba, mai mult, scriu şi cărţi, cum este cazul lui Klaus Iohannis. Acesta, de îndată ce a ajuns la Cotroceni, a dat iama în coala albă cu peniţa sa, scriind, pînă în momentul de faţă, mai multe cărţi. Pornind de la verva sa scriitoricească de pînă acum, să sperăm că domnul Iohannis, aflat la primul său mandat în cea mai înaltă funcţie din stat, ne va lua prin surprindere la Tîrgul de carte Gaudeamus, din această toamnă, cu noi romane ale sale, că nu degeaba l-a ales poporul. Şi noi ne întrebăm, ca toţi alegătorii: de unde atîta inspiraţie, încît, la scurt timp de la înscăunarea sa, ne-a oferit multe surprize tipografice? Dar, spre surprinderea noastră, de îndată ce a devenit preşedintele ţării, i-a fugit talentul de sub pălărie, întru vrerea condeiului său. Sibianul cu sînge de neamţ a ajuns să fie unul dintre importanţii noştri scriitori contemporani. De ce? Pentru că şi el a învăţat carte, la rîndul său învăţîndu-i şi pe alţii. Nu ştim, însă, cînd se va ocupa şi de ţară, să o scoată din sărăcie. Iar noi, ca români, care dorim să facem de toate, dar nu reuşim nimic, nu-i cerem să-şi dea demisia sau să nu mai scrie cărţi, ci aşteptăm de la el să ne explice care e mersul ţării şi cum se poate trăi dintr-un salariu de 770 de lei. Dar, să nu-l deranjăm prea mult cu vorbele noastre, îi amintim că am fost, cîndva, o forţă, dar nu mai sîntem, pentru că banii şi ura au secat vlaga Poporului Român, iar pe unii dintre semenii noştri vremurile actuale i-au adus la stadiul de sclavie. Îi dorim scriitorului nostru din fruntea ţării să aibă succes în cariera sa literară şi să-i devanseze pe Mircea Cărtărescu şi Varujan Vosganian pe lista candidaţilor la Premiul Nobel.

ION MACHIDON,

Preşedintele Cenaclului „Amurg sentimental“